ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5153/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 8 octombrie 2007, reclamantul S.D.R. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Comuna Feldioara, prin primar și F. SCC Feldioara, să se constate că imobilul situat in Comuna Feldioara, jud. Brașov, înscris in C.F. a fost preluat de Statul Român în mod abuziv si fără titlu și, totodată, obligarea pârâtei Comuna Feldioara să lase în deplină proprietate și posesie acest imobil. Prin sentința civilă nr. 9995 din 22 octombrie 2008, Judecătoria Brașov a admis excepția de necompetență materială, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov.

Prin sentința civilă nr. 16 din 22 ianuarie 2009, Tribunalul Brașov a respins excepția lipsei calității de reprezentant a Ministerului Economiei si Finanțelor pentru Statul Român, precum și excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei si Finanțelor. A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Comuna Feldioara și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului. A admis în parte acțiunea formulată și completată de reclamantul S.D.R., constatând că reclamantul este unicul moștenitor acceptant al defunctului S.M., decedat la data de 7 martie 1955. A respins restul cererilor formulate și a obligat reclamantul să plătească paratei F. SCC Feldioara suma de 2.500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a constatat că imobilul în litigiu a fost deținut în proprietate de către defunctul S.M., reclamantul fiind unicul moștenitor acceptant, în calitate de descendent, al acestuia, motiv pentru care a respins excepția lipsei calității procesuale active si a admis petitul privind constatarea calității de moștenitor. În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii, instanța a apreciat că aceasta nu este o veritabilă excepție, ci o apărare de fond. Astfel, s-a reținut că imobilul în litigiu a fost preluat de stat în baza Legii reformei agrare nr. 187/1945 și a Decretului nr. 86/1950 și trecut in administrarea operativă a Sfatului popular al comunei Feldioara.

Ulterior, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat din 9 octombrie 1970, imobilul-construcție a trecut în proprietatea Cooperativei de Consum Feldioara iar terenul în litigiu a fost trecut fără plată în folosința acesteia. De asemenea, instanța a mai reținut că reclamantul nu a urmat procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001 deși, față de situația de fapt, s-a constatat că imobilul in litigiu intră sub incidența de aplicare a acestui act normativ. Instanța a apreciat că reclamantul nu a făcut dovada că ar fi persoană exceptată de la aplicarea Legii 10/2001 sau că, din motive independente de voința sa nu a putut, în termen legal, să utilizeze procedura prevăzută de legea specială.

Prin urmare, prima instanță a reținut că restituirea în natură a imobilului în litigiu era condiționată de formularea notificării prevăzute de Legea nr. 10/2001, calea de valorificare a dreptului de proprietate al reclamantului nemaifiind acțiunea în revendicare, ci procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001, soluție impusă și de prevederile art. 6 din Legea nr. 213/1998. Instanța de fond a considerat că, în raport de data introducerii acțiunii, acțiunea în realizarea dreptului de proprietate al reclamantului nu mai este admisibilă în întregul său (atât in ceea ce privește cererile prealabile în constatare, cât și restul cererilor care, în cele din urmă, toate au aceeași finalitate), întemeiată pe prevederile Codului civil, după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001.

S-a mai reținut că, potrivit art. 6 alin. (3) din Legea nr. 213/1998, instanțele judecătorești sunt competente să analizeze valabilitatea titlului, numai că, în alineatul 2 al aceluiași articol, se prevede că bunurile preluate de stat, fără un titlu valabil, pot fi revendicate de foștii proprietari sau de succesorii acestora, daca nu fac obiectul unor legi speciale de reparație. Întrucât legiuitorul a adoptat o lege specială de reparație, iar obiectul acesteia îl constituie atât imobilele preluate cu titlu valabil, cât și cele preluate fără titlu sau cu titlu nevalabil de către stat, reclamantul nu poate deroga de la această reglementare, iar în acest context statuarea singulară asupra valabilității titlului statului nu poate produce nicio consecință juridică față de reclamant, ceea ce face să apară ca lipsită de interes.

Apelul declarat de reclamantul S.D.R. împotriva acestei hotărâri a fost admis de Curtea de Apel Brașov, prin decizia civilă nr. 125/Ap din 28 octombrie 2009, s-a desființat sentința civilă nr. 16 din 22 ianuarie 2009 a Tribunalului Brașov și a fost trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Instanța de apel a reținut în considerentele deciziei că, în mod greșit, prima instanță nu s-a pronunțat asupra capătului de cerere având ca obiect constatarea preluării abuzive, fără titlu, a imobilului în litigiu, cu soluționarea căruia a fost investită. Totodată, a mai arătat că, prima instanță a reținut în considerentele sentinței lipsa de interes a reclamantului în formularea acestui capăt de cerere, pe care l-a respins în consecință, fără a pune în discuția părților această excepție, încălcând astfel principiul contradictorialității.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov în calitate de reprezentantă a Statului Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și solicitând modificarea deciziei recurate, în sensul respingerii apelului declarat de reclamant și menținerii sentinței pronunțate de instanța de fond. În motivarea recursului se arată că, în mod greșit, instanța de apel a reținut că în cauză a fost invocată excepția lipsei de interes, fiind vorba doar de o apreciere făcută de instanța de fond în considerentele hotărârii apelate și nicidecum de o excepție invocată din oficiu de tribunal.

Pe fondul cauzei, a susținut că în mod corect prima instanță a reținut că reclamantul nu a urmat procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001, deși imobilul în litigiu intră sub incidența de aplicare a acestui act normativ, reclamantul nefăcând dovada că ar fi persoană exceptată de la aplicarea Legii 10/2001 sau că, din motive independente de voința sa nu a putut, în termen legal, să utilizeze procedura prevăzută de legea specială. Intimata-pârâtă F. SCC Feldioara a formulat întâmpinare, solicitând admiterea recursului declarat de D.G.F.P. Brașov astfel cum a fost formulat. Analizând recursul prin prisma criticilor formulate, se constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce succed: Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul S.D.R.

a solicitat să se constate că imobilul situat in Comuna Feldioara, jud. Brașov, înscris in C.F. Feldioara a fost preluat de Statul Român în mod abuziv si fără titlu și, totodată, obligarea pârâtei Comuna Feldioara să lase în deplină proprietate și posesie acest imobil. Instanța de fond a reținut că, „întrucât legiuitorul a adoptat o lege specială de reparație, iar obiectul acesteia îl constituie atât imobilele preluate cu titlu valabil, cât și cele preluate fără titlu sau cu titlu nevalabil de către stat, reclamantul nu poate deroga de la această reglementare, iar în acest context statuarea singulară asupra valabilității titlului statului nu poate produce nicio consecință juridică față de reclamant, ceea ce face să apară ca lipsită de interes”.

Potrivit art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998, instanțele judecătorești sunt competente să se pronunțe asupra valabilității titlului statului iar prima instanță nu a aplicat acest text de lege, neanalizând acest capăt de cerere. Instanța de fond a apreciat în mod greșit că dispozițiile art. 6 din Legea nr. 213/1998 nu își mai găsesc aplicarea în cauză, întrucât a intrat în vigoare Legea nr. 10/2001, lege specială de reparație. Chiar dispozițiile Legii nr. 10/2001 fac referire la imobilele preluate cu „titlu valabil” sau „fără titlu valabil”, sintagme pentru a căror definire fac trimitere expresă la art. 6 din Legea nr. 213/1998, pe care instanța de fond îl apreciază ca inaplicabil în speță, lăsând practic nesoluționat capătul de cerere referitor la constatarea nevalabilității titlului statului asupra imobilului în litigiu.

Ca atare, soluția pronunțată de instanța de apel, care a desființat hotărârea primei instanțe și a trimit cauza spre rejudecare instanței de fond, este corectă și legală întrucât, practic, s-a săvârșit o denegare de dreptate atunci când tribunalul nu s-a pronunțat asupra valabilității titlului statului, limitându-se doar la constatarea că reclamantul este unicul moștenitor acceptant al defunctului S.M., proprietarul tabular al imobilului în litigiu. Corectă este și constatarea instanței de apel în sensul că prima instanță a reținut în considerentele sentinței lipsa de interes a reclamantului în formularea acestui capătul de cerere, pe care l-a respins în consecință, fără a pune în discuția părților această excepție, încălcând astfel principiul contradictorialității.

Este evident că instanța de fond a constatat această lipsă de interes în promovarea capătului de cerere privind constatarea preluării abuzive, fără titlu, a imobilului în litigiu, din oficiu, fără a fi fost invocată o astfel de excepție de către una din părți, situație în care, fie trebuia pusă în discuția părților, în respectarea dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., fie, dacă s-a făcut această constatare în cursul deliberărilor, să se repună cauza pe rol pentru a se pune în discuția contradictorie a părților. Având în vedere aceste considerente și ținând seama de dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge ca nefondat recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov în calitate de reprezentantă a Statului Român, prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva deciziei nr. 125/Ap din 28 octombrie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov în calitate de reprezentantă a Statului Român, prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva deciziei nr. 125/Ap din 28 octombrie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 octombrie 2010.