ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3623/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei l. Hotărârea Curții de apel Prin sentința nr. 3268 din 07 septembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII- a contencios administrativ și fiscal, a anulat, ca netimbrată, acțiunea formulată de reclamantul B.S.Z. în contradictoriu cu pârâții O.R.I. și A.T., prin care a solicitat anularea deciziei de respingere a cererii de acordare a dreptului de ședere permanentă pe teritoriul României; obligarea pârâtului O.R.I. să emită un act administrativ prin care să îi confere dreptul de ședere permanentă în România, precum și obligarea pârâților în solidar la paiața sumei de 10.000 lei reprezentând daune morale, cu cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța o asemenea soluție, prima instanță a reținut că deși reclamantul a fost citat legal pentru termenul de judecată din data de 7 septembrie 2010 la adresa indicată în acțiune, cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru, stabilită conform art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997, în cuantum de 4 lei și timbru judiciar în sumă de 0,3 lei potrivit O.G. nr. 32/1995, acesta nu s-a conformat. În acest contex, instanța a făcut aplicarea prevederilor art. 20 alin. (l) și (3) din Legea nr. 146/1997, potrivit cu care, taxele de timbru se plătesc anticipat, iar neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii. 2. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul B.S.Z.

solicitând casarea hotărârii atacate în baza art. 304 pct. 5 și pct. 9 C. proc. civ. Recurentul - reclamant a susținut că au fost încălcate prevederile legale privind citarea părților, deoarece la termenul din 07 septembrie 2010 când s-a soluționat cauza, a fost citat în mod greșit cu numele B.S.Z. în loc de B.S.Z. Consideră că hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., respectiv cu încălcarea prevederilor art. 88 C. proc. civ. Nulitatea fiind anume prevăzută de lege, vătămarea se presupune până la proba contrarie. 3. Apărările intimatului-pârât În întâmpinarea depusă în cauză, intimatul-pârât O.R.I.

a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, considerând că este vorba de o eroare materială de tehnoredactare care nu poate atrage sancțiune nulității prevăzute de art. 88 alin. (2) C. proc. civ. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma recursului formulat, Înalta Curte constată că este întemeiat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., cu referire la art. 105 alin. (2) din același cod, așa încât devin incidente prevederile art. 312 alin. (5) teza a Il-a C. proc. civ. l. Argumente de fapt și de drept relevante Potrivit art. 105 alin. (2) C. proc. civ., actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor, iar în cazul nulităților prevăzute de lege, vătămarea se presupune până la dovada contrarie.

În recurs au fost invocate aceste prevederi legale, întrucât instanța de fond a judecat pricina în lipsa reclamantului care nu a fost regulat citat, aspect ce a pricinuit o vătămare acestuia ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actelor îndeplinite. Verificând modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, Înalta Curte constată că procedura de citare cu reclamantul-recurent pentru termenul de judecată din 07 septembrie 2010 a fost nelegal îndeplinită, întrucât a fost efectuată cu încălcarea dispozițiilor art. 88 alin. (l) pct. 4 C. proc. civ., în speță, citația a fost emisă pe numele B.S.Z., în loc de B.S.Z., cum în mod corect ar fi trebuit. Prin urmare, judecata pricinii s-a făcut cu procedura de citare nelegal îndeplinită cu reclamantul-recurent, așa cum acesta a invocat în motivele de recurs.

Procedând la judecată, în absența reclamantului-recurent care nu a fost în mod legal citat, instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 85 și 107 C. proc. civ., care prevăd că judecătorul nu poate hotăra asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, respectiv că președintele va amâna judecata ori de câte ori va constata că partea care lipsește nu a fost citată cu respectarea cerințelor prevăzute de lege sub pedeapsa nulității. Încălcarea normelor procedurale enunțate, ce se constituie în garanții ale două din principiile fundamentale ale procesului civil, principiul contradictorialității și principiul dreptului de apărare, atrage asupra hotărârii pronunțate în aceste condiții sancțiunea nulității prevăzută de art. 105 alin. (2) C. proc.

civ., fiind astfel incident în speță motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. Contrar susținerilor intimatului-pârât, Înalta Curte apreciază că în speța de față nu poate fi vorba de o eroare materială care s-ar fi strecurat la tehnoredactarea numelui în citație, câtă vreme numele de B.S.Z. apare atât în considerentele cât și în dispozitivul hotărârii atacate, precum și în dovada de comunicare a hotărârii. Vătămarea reclamantului-recurent este evidentă și nu poate fi reparată decât prin trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, care va putea astfel evalua temeinicia acțiunii formulate din perspectiva apărărilor reclamantului, desigur prin raportarea la normele legale incidente în materie.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (5) coroborat cu art. 304 pct. 5 C. proc. civ., se va admite recursul de față și se va casa sentința atacată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de B.S.Z. împotriva sentinței nr. 3268 din 07 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VllI-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 iunie 2011.