ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3992/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Local comunei Ghimeș-Făget a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, anularea Deciziei nr. 21.745 din 13 octombrie 2009, prin care a fost soluționată contestația formulată împotriva proceselor-verbale de constatare din 28 iulie 2009 și din 04 august 2009 întocmite de Comisia numită de către autoritatea pârâtă, prin care a fost stabilit în sarcina reclamantei un debit de 365.983,88 RON.

În motivarea cererii, reclamantul a susținut că investiția contractată a fost realizată integral, beneficiarii acesteia fiind locuitorii celor patru sate, Bolovăniș, Făget, Ghimeș și Tărhăuși, terenul din satul Tărhăuși făcând parte din domeniul public conform H.G. nr. 1448 din 25 noiembrie 2009, iar obligarea sa la plata sumei de 365.983,88 RON, ar prejudicia bugetul U.A.T. Ghimeș-Făget și locuitorii acesteia. 2. Hotărârea primei instanțe Prin Sentința nr. 1128 din 15 februarie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de necompetență materială, invocată din oficiu, declinând competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

3. Considerentele reținute de prima instanță în motivarea soluției sale Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că în speță este vorba despre un litigiu privind plata unei creanțe bugetare stabilite printr-un titlu de creanță fiscală a unei sume mai mici de 500.000 RON, caz în care competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, aparține Tribunalului București. 4. Recursul declarat în cauză Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Înainte de a examina motivele de recurs formulate în cauză, examinând cu prioritate, potrivit art. 137 C. proc. civ., excepția invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele: 1. Asupra admisibilității recursului Potrivit art. 158 alin. (3) din C. proc.

civ., modificat prin Legea nr. 202/2010: "dacă instanța se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanței competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicțională competent". Din interpretarea logico-juridică a acestui text de lege rezultă, fără putință de tăgadă, faptul că împotriva hotărârii de declinare a competenței nu se poate exercita nicio cale de atac. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit împotriva Sentinței nr. 1128 din 15 februarie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 9 septembrie 2011.