ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3992/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3992/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele
cauzei
Obiectul acțiunii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de
Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul
Consiliul Local comunei Ghimeș-Făget a solicitat, în contradictoriu cu pârâta
Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, anularea Deciziei nr.
21.745 din 13 octombrie 2009, prin care a fost soluționată contestația
formulată împotriva proceselor-verbale de constatare din 28 iulie 2009 și din
04 august 2009 întocmite de Comisia numită de către autoritatea pârâtă, prin
care a fost stabilit în sarcina reclamantei un debit de 365.983,88 RON.
În motivarea cererii,
reclamantul a susținut că investiția contractată a fost realizată integral,
beneficiarii acesteia fiind locuitorii celor patru sate, Bolovăniș, Făget,
Ghimeș și Tărhăuși, terenul din satul Tărhăuși făcând parte din domeniul public
conform H.G. nr. 1448 din 25 noiembrie 2009, iar obligarea sa la plata sumei de
365.983,88 RON, ar prejudicia bugetul U.A.T. Ghimeș-Făget și locuitorii
acesteia.
Hotărârea primei
instanțe
Prin Sentința nr.
1128 din 15 februarie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a
contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de necompetență materială,
invocată din oficiu, declinând competența de soluționare a cauzei în favoarea
Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.
Considerentele
reținute de prima instanță în motivarea soluției sale
Pentru a pronunța
această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că în speță este vorba
despre un litigiu privind plata unei creanțe bugetare stabilite printr-un titlu
de creanță fiscală a unei sume mai mici de 500.000 RON, caz în care competența
de soluționare a cauzei, în primă instanță, aparține Tribunalului București.
Recursul declarat
în cauză
Împotriva acestei
sentințe a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și
netemeinicie.
II. Considerentele
Înaltei Curți asupra recursului
Înainte de a examina
motivele de recurs formulate în cauză, examinând cu prioritate, potrivit art.
137 C. proc. civ., excepția invocată din oficiu, Înalta Curte reține
următoarele:
Asupra
admisibilității recursului
Potrivit art. 158
alin. (3) din C. proc. civ., modificat prin Legea nr. 202/2010: "dacă
instanța se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de
atac, dosarul fiind trimis de îndată instanței competente sau, după caz, altui
organ cu activitate jurisdicțională competent".
Din interpretarea
logico-juridică a acestui text de lege rezultă, fără putință de tăgadă, faptul
că împotriva hotărârii de declinare a competenței nu se poate exercita nicio
cale de atac.
Temeiul legal al
soluției adoptate în recurs
Pentru considerentele
expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va
respinge recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit împotriva
Sentinței nr. 1128 din 15 februarie 2011 a Curții de Apel București, secția a
VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunțată, în
ședință publică, astăzi 9 septembrie 2011.