ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5057/2011

Asupra conflictului negativ

de competență de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

în judecată

Prin cererea înregistrată

la data de 19 mai 2011 pe rolul Curții de Apel Pitești, secția comercială și de

contencios administrativ și fiscal, reclamanta Comuna F., Consiliul Local al Comunei

F. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului,

Comisia de soluționare a contestațiilor, solicitând instanței, în principal, nulitatea

deciziei nr. 3 din 20 aprilie 2011, emisă de Comisia de soluționare a contestațiilor,

iar, pe fond, anularea aceleiași decizii, precum și a procesului-verbal de constatare

înregistrat din 2 martie 2011, întocmit de către Direcția de Control și Verificare

Utilizare Fonduri Comunitare din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului.

generat conflictul negativ de competență

Prin sentința civilă

nr. 353 din 6 iulie 2011, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului Vâlcea, secția comercială și de contencios administrativ fiscal.

Pentru a pronunța această

soluție, Curtea de apel a reținut că, în raport cu dispozițiile art. 10 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004 și prevederile O.G. nr. 79/2003

(la

data pronunțării sentinței, abrogată prin

O.U.G. nr. 66/2011), având în vedere cuantumul

sumelor ce formează obiectul actelor contestate, competența revine tribunalului,

ca instanță de contencios administrativ.

Învestit cu soluționarea

cauzei prin declinare de competență, Tribunalul Vâlcea, secția comercială și contencios

administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1614 din 9 septembrie 2011, a

admis excepția de necompetență materială invocată din oficiu, a declinat competența

de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești, secția comercială și

de contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență

și a înaintat cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului

de competență.

Pentru a pronunța această

soluție, tribunalul a reținut, în esență, că în raport cu dispozițiile O.U.G.

nr. 66/2011, creanțele bugetare rezultate din nereguli apărute în obținerea și utilizarea

fondurilor europene și/sau fondurilor publice naționale aferente nu mai sunt asimilate

criteriilor fiscale, având în vedere natura lor juridică total distinctă. Astfel,

a reținut tribunalul că, întrucât creanța contestată nu intră în categoria impozitelor,

taxelor și contribuțiilor, astfel încât instanța competentă să fie determinată în

raport cu dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în funcție de cuantumul

sumei contestate, potrivit acelorași dispoziții, competența de soluționare a cauzei

aparține Curții de apel deoarece se contestă un act administrativ emis de o autoritate

publică centrală

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra conflictului negativ de competență

de drept relevante

Înalta Curte

constatând îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21, art. 22 alin. (3) din C. proc.

civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei,

precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii.

După cum rezultă din lucrările

dosarului, Înalta Curte reține următoarele:

Reclamanta Comuna F.,

Consiliul Local al Comunei F. a învestit instanța cu o acțiune în anularea Deciziei

nr. 3 din 20 aprilie 2011 a Comisiei de soluționare a contestațiilor din cadrul

Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului și a procesului-verbal din 2

martie 2011 întocmit de Direcția Control și Verificare Utilizare Fonduri Comunitare

din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului.

În fapt, prin procesul-verbal

de constatare încheiat la data de 15 februarie 2011 și înregistrat din 2 martie

2011 la Direcția Control și Verificare Utilizare Fonduri Comunitare din cadrul Ministerului

Dezvoltării Regionale și Turismului, s-a constatat că, în derularea contractului

„Zonal system for the colection of waste and temporary storage in Fârtățești commune”,

finanțat din contribuția autorității contractante (ministerul), contribuție Phare

CE, contribuție națională și contribuție a beneficiarului, s-a produs o neregulă

în sensul prevederilor art. 2 lit. a) din O.G. nr. 79/2003 și art. 1 alin. (2) din

Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 1306/2007 și s-a stabilit că debitorul

Consiliul Local al Comunei Fârtățești datorează autorității cu competențe în gestionarea

fondurilor comunitar un debit total de 12.276,59 Euro, echivalentul a 52.163,23

RON, și TVA în sumă de 8.854 RON, după cum urmează:

- la bugetul Uniunii Europene,

suma de 9.201,41 Euro, reprezentând echivalentul a 39.096,79 RON;

- la bugetul aferent confinanțării,

suma de 3.067,14 Euro, reprezentând echivalentul a 13.032,28 RON;

- costuri bancare în valoare

de 8,04 Euro, reprezentând echivalentul a 34,16 RON;

- TVA în sumă de 8.854

RON.

Prin decizia nr. 3 din

20 aprilie 2011, Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul Ministerului

Dezvoltării Regionale și Turismului a respins contestația formulată de Comuna F.,

Consiliul Local al Comunei F. împotriva procesului-verbal, reținându-se că, potrivit

art. 210 alin. (2) din C. proc. fisc., decizia este definitivă în sistemul căilor

administrative de atac și poate fi atacată la instanța competentă în condițiile

art. 218 alin. (2) C. proc. fisc.

Atât în reglementarea

O.G. nr. 79/2003, cât și în reglementarea O.U.G. nr. 66/2011,

sumele de recuperat reprezintă creanțe bugetare [art. 2

lit. d) din O.G. nr. 79/2003, respectiv art. 2 alin. (1) lit. j) din O.U.G. nr.

66/2011] și, pe cale de consecință, se circumscriu noțiunii de „contribuții” în

sensul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În plus, aserțiunea

tribunalului în sensul că sumele de recuperat au o natură juridică distinctă și

le este aplicabilă O.U.G. nr. 66/2011 nu poate fi primită, deoarece, în cauză, constatarea

neregulilor și stabilirea sumelor de recuperat au fost realizate și au fost finalizate

prin acte administrative (

procesul-verbal din 15 februarie 2011 și decizia din 20

aprilie 2011 a Comisiei de soluționare a contestațiilor

) anterior

intrării în vigoare a respectivei ordonanțe de urgență (publicată în M. Of. al României,

Partea I, nr. 461/30.06.2011). În acest sens, instanța are în vedere faptul că

art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011 dispune în sensul că „

Activitățile

de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare care sunt în desfășurare

la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se finalizează și se

valorifică cu aplicarea prevederilor O.G. nr. 79/2003, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 529/2003, cu modificările și completările ulterioare

”.

În jurisprudența Înaltei

Curți de Casație și Justiție s-a reținut cu caracter unitar faptul că sumele acordate

în cadrul programelor și proiectelor cu finanțare PHARE cu privire la care se constată

nereguli și în privința cărora se dispune restituirea/recuperarea sunt creanțe bugetare,

asimilate „contribuțiilor” în sensul dispozițiilor art. 10

nr. 554/2004,

în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a reținut, cu caracter unitar,

că aceste dispoziții

instituie

două criterii de determinare a competenței materiale a instanței de fond, după cum

alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În

interpretarea și aplicarea art. 10 alin. (1) din Legea

urmează:

- criteriul poziționării

în cadrul sistemului administrației publice (rangul autorității centrale sau locale)

a autorității publice emitente a actului atacat;

- criteriul valoric, stabilit

pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuției sau datoriei vamale care face

obiectul actului administrativ contestat.

Cu alte cuvinte, dacă

litigiul are caracter fiscal, în sensul că privește taxe, impozite, contribuții,

datorii vamale și accesorii ale acestora, competența se stabilește în funcție de

valoarea debitului contestat, pragul instituit de lege pentru departajarea competenței

tribunalului de cea a curții de apel fiind suma de 500.000 RON, fără a avea relevanță

rangul autorității publice emitente a actului contestat sau care este parte în contractul

administrativ.

În cauză,

fiind vorba de un litigiu având ca obiect o creanță bugetară, în sumă totală de

61.017,23

RON,

conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența

materială a instanței de contencios administrativ se stabilește în funcție de criteriul

valoric și revine, în speță, secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului

București.

de competență

Având în vedere considerentele

expuse, în temeiul art. 22 alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, ca instanță

de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a

cauzei privind pe reclamanta

Comuna F., Consiliul Local al Comunei F. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul

Dezvoltării Regionale și Turismului, Comisia de soluționare a contestațiilor în

favoarea Tribunalului Vâlcea, secția contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 octombrie

2011.