ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3260/2011

Asupra conflictului negativ de

competență de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 332 din 16

februarie 2010 a Tribunalului Vâlcea, secția comercială și contencios

administrativ și fiscal, s-a admis excepția necompetenței materiale invocată

din oficiu și a fost declinată competența soluționării cererii formulate de SC U.

SA, astfel cum a fost precizată, precum și cererea reconvențională prin care

s-a solicitat obligarea la plata sumei de 9.443.389, 68 lei reprezentând

contravaloarea prejudiciului cauzat în favoarea Curții de Apel Pitești, secția

comercială și de contencios administrativ.

În motivarea soluției,

plecând de la dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, s-a

reținut că acest text instituie două criterii pentru stabilirea competenței

instanței de contencios administrativ, respectiv criteriul poziționării

autorității emitente în sistemul autorităților publice și criteriul valoric.

În cauzele ce au ca

obiect taxe, impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora

operează criteriul valoric potrivit căruia tribunalele judecă acțiunile în care

suma contestată este mai mică de 500.000 lei, chiar dacă emitentul actului

administrativ fiscal este o autoritate locală și de aceea a fost declinată

competența în favoarea Curții de Apel Pitești, secția comercială și de

contencios administrativ.

Prin sentința nr. 243

din 15 aprilie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția comercială de contencios

administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare în favoarea

Tribunalului Vâlcea, secția contencios administrativ, și constatând ivit

conflictul negativ a fost înaintat dosarul pentru soluționare la Înalta Curte

de Casație și Justiție.

În motivarea soluției, Curtea de

apel a apreciat că potrivit art. 66 alin. (2) din O.U.G. nr. 54/2006 „acțiunile

în justiție se introduc la Secția de contencios administrativ a tribunalului în

a cărui jurisdicție se află sediul reclamantului”, iar alin. (3) stipulează că

„împotriva hotărârilor tribunalului se poate face recurs la Secția de contencios administrativ a curții de apel, potrivit prevederilor legale”.

Pentru că textul nu face nici o

distincție în ceea ce privește cuantumul sumelor solicitate în temeiul

contractelor de concesiune, ci cuprinde doar reglementarea strictă a instanței

de urmează să soluționeze acțiunea ce vizează un contract de concesiune, a fost

declinată competența în favoarea Tribunalului Vâlcea, secția contencios

administrativ și fiscal.

Mai mult, capătul de cerere

privind rezilierea contractului de delegare de gestiune a serviciului public de

salubrizare revine în competența tot a Tribunalului Vâlcea, secția contencios

administrativ și fiscal, pentru că este încheiat cu o autoritate publică

locală.

Soluționând conflictul negativ de

competență, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului Vâlcea, secția contencios administrativ, pentru următoarele

considerente:

Obiectul cererii adresate inițial

Tribunalului Vâlcea l-a reprezentat cererea reclamantului Municipiul Râmicu

Vâlcea, prin primar împotriva pârâtei SC U. SA pentru obligarea la plata sumei

de 3.171.808 lei reprezentând redevență pentru perioada 1 iunie 2008 – 26

octombrie 2009, obligarea la plata sumei de 1.105.533 lei reprezentând majorări

de întârziere, rezilierea contractului nr. 39051 din 9 decembrie 2005 de delegare

a gestiunii serviciului public de salubrizare a Municipiului Rm.Vâlcea prin

concesiune.

În același dosar s-a formulat

cerere reconvențională de către SC U. SA prin care s-a solicitat obligarea

municipiului Râmnicu Vâlcea și Consiliul Local Rm.Vâlcea la plata sumei de

9.446.389,68 lei reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat compus din:

- diferența redevenței achitată

suplimentar de către SC U. SA în perioada ianuarie 2006 – septembrie 2008;

- beneficiul nerealizat de către SC

U. SA pe toată perioada derulării contractului, prin neîncheierea de contracte

de prestări servicii de salubrizare cu persoanele cărora li s-au prestat aceste

servicii;

- contravaloarea

cheltuielilor efectuate suplimentare de către Urban S.A. pentru depozitarea

deșeurilor colectate, datorită neîndeplinirii obligațiilor contractuale de

către reclamanții-pârâți.

De precizat că între

părți a fost încheiat un contract de delegare a gestiunii serviciului public de

salubrizare a municipiului Rm.Vâlcea prin concesiune, cu o durată de 6 ani,

începând cu 1 ianuarie 2006, ce putea fi prelungit cu 3 ani prin act adițional,

cu cel puțin 6 luni înainte de încetarea contractului de concesiune.

Acestui contract îi

este aplicabil, în privința modului de soluționare a litigiilor legate de

executarea, modificarea și încetarea contractului de concesiune, art. 66 din

O.U.G. nr. 54/2006, cu modificările ulterioare, care stabilește, conform art. 66

alin. (2) din același act normativ, competența secției de contencios

administrativ a tribunalului în a cărui jurisdicție se află sediul

concedentului, iar curtea de apel, potrivit art. 66 alin. (3) judecă recursul

declarat împotriva hotărârii tribunalului.

Dispozițiile art. 10

alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care precizează cele două criterii de stabilire

a competenței materiale a instanțelor de contencios administrativ este legea

generală și se aplică numai dacă prin lege organică specială nu se prevede

altfel.

Având în vedere că

există prevederi privind competența într-o lege specială (O.U.G. nr. 54/2006)

nu pot fi invocate prevederile Legii nr. 554/2004, ci se aplică norme speciale

stabilite printr-o lege.

De aceea, va fi

stabilită competența de soluționare în favoarea Tribunalului Vâlcea, secția

contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de

soluționare a cauzei privind pe reclamanții Municipiul Râmnicu Vâlcea prin

primar și Consiliul Local al Municipiului Râmnicu Vâlcea, precum și pe pârâta SC

U. SA, în favoarea Tribunalului Vâlcea, secția contencios administrativ și

fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 3 iunie 2011.