ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3828/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3828/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra conflictului negativ de competență de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IX-a, la data de 27 august 2010, reclamantul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a chemat în judecată pe pârâții Primarul Municipiului Pitești, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești și B.V., solicitând anularea dispoziției din 22 noiembrie 2007 emisă de Primarul Municipiului Pitești și anularea deciziei nr. 80 din 2 noiembrie 2007 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești.
2. Hotărârea Tribunalului București Prin sentința nr. 2620 din 22 iunie 2011 a fost admisă excepția necompetenței teritoriale și, în consecință, a fost declinată competența teritorială privind pe reclamantul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului Pitești, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești și B.V. în favoarea Tribunalului Argeș, secția contencios administrativ. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că excepția necompetenței teritoriale invocată prin întâmpinare este întemeiată.
Astfel, instanța sesizată cu cererea de chemare în judecată a reținut că interesul vătămat este un interes public și nu unul privat, întrucât vizează ordinea de drept și realizarea competenței autorităților publice, astfel încât a apreciat că instanța competentă să soluționeze acțiunea introductivă este cea de la sediul autorității publice competente, în cazul de față, Tribunalul Argeș. 3. Hotărârea Tribunalului Argeș Prin sentința nr. 94 din 20 ianuarie 2012 a fost declinată competența de soluționare a acțiunii introductive în favoarea Tribunalului București și constatându-se ivit un conflict negativ de competență a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru stabilirea regulatorului de competență.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că reclamantul a optat pentru instanța de la sediul său, astfel încât în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ. II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 20, 21, 22 C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează: Înalta Curte a constatat că, în cauza de față, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 20 pct. 2 C. proc.
civ. dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe, prin hotărâri irevocabile, s-au declarat necompetente să judece același litigiu. Analizând actele dosarului, Înalta Curte a constatat că reclamantul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a învestit cu soluționarea acțiunii introductive Tribunalul București solicitând anularea dispoziției din 22 noiembrie 2007 emisă de Primarul Municipiului Pitești și anularea deciziei nr. 80 din 2 noiembrie 2007 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești. În conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului.
Dacă reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepția necompetenței teritoriale. Înalta Curte a constatat că legea specială aplicabilă cauzei a prevăzut o competență alternativă teritorială, beneficiu acordat de legiuitor la dispoziția reclamantului, care își poate alege una dintre instanțele competente să soluționeze litigiul dedus judecății. Or, în cauză reclamantul a ales instanța competentă teritorial, respectiv Tribunalul București, odată cu depunerea cererii introductive, situație în care nu mai poate fi invocată excepția necompetenței teritoriale, conform dispoziției imperative a legii. Având în vedere considerentele expuse, cât și dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc.
civ., Înalta Curte stabilește competența de soluționare a cauzei deduse judecății și care formează obiectul conflictului de competență în favoarea Tribunalului București, secția contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului Pitești, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești și B.V. în favoarea Tribunalului București, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 septembrie 2012.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.