ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3828/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3828/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra conflictului negativ
de competență de față,
Din examinarea lucrărilor
din dosar a constatat următoarele:
Circumstanțele cauzei
Cadrul procesual
Prin acțiunea înregistrată
pe rolul Tribunalului București, secția a IX-a, la data de 27 august 2010, reclamantul
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a
chemat în judecată pe pârâții Primarul Municipiului Pitești, Parchetul de pe lângă
Curtea de Apel Pitești și B.V., solicitând anularea dispoziției din 22
noiembrie 2007 emisă de Primarul Municipiului Pitești și anularea deciziei nr.
80 din 2 noiembrie 2007 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești.
Hotărârea Tribunalului București
Prin sentința nr. 2620
din 22 iunie 2011
a
fost admisă excepția necompetenței teritoriale și, în consecință, a fost declinată
competența teritorială privind pe reclamantul
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă
Înalta Curte de Casație și Justiție
în contradictoriu cu pârâții
Primarul Municipiului
Pitești, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești și B.V.
în favoarea Tribunalului
Argeș, secția contencios administrativ.
Pentru a pronunța această
hotărâre, instanța a reținut că excepția necompetenței teritoriale invocată prin
întâmpinare este întemeiată.
Astfel, instanța sesizată
cu cererea de chemare în judecată a reținut că interesul vătămat este un interes
public și nu unul privat, întrucât vizează ordinea de drept și realizarea competenței
autorităților publice, astfel încât a apreciat că instanța competentă să soluționeze
acțiunea introductivă este cea de la sediul autorității publice competente, în cazul
de față, Tribunalul Argeș.
Hotărârea Tribunalului
Argeș
Prin sentința nr. 94 din
20 ianuarie 2012 a fost declinată competența de soluționare a acțiunii introductive
în favoarea Tribunalului București și constatându-se ivit un conflict negativ de
competență a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru stabilirea regulatorului
de competență.
Pentru a pronunța această
hotărâre, instanța a reținut că reclamantul a optat pentru instanța de la sediul
său, astfel încât în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea
contenciosului administrativ.
II. Decizia Înaltei Curți
de Casație și Justiție
Înalta Curte de Casație
și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate
cu dispozițiile art. 20, 21, 22 C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse
judecății și dispozițiile legale incidente va stabili competența de soluționare
a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția contencios administrativ și
fiscal, pentru considerentele ce urmează:
Înalta Curte a constatat
că, în cauza de față, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic,
întrucât dispozițiile art. 20 pct. 2 C. proc. civ. dispun că există conflict de
competență când două sau mai multe instanțe, prin hotărâri irevocabile, s-au declarat
necompetente să judece același litigiu.
Analizând actele dosarului,
Înalta Curte a constatat că reclamantul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă
Înalta Curte de Casație și Justiție a învestit cu soluționarea acțiunii introductive
Tribunalul București solicitând anularea dispoziției din 22 noiembrie 2007 emisă
de Primarul Municipiului Pitești și anularea deciziei nr. 80 din 2 noiembrie 2007
emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești.
În conformitate cu dispozițiile
art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ reclamantul
se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului.
Dacă reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul pârâtului, nu se poate
invoca excepția necompetenței teritoriale.
Înalta Curte a constatat
că legea specială aplicabilă cauzei a prevăzut o competență alternativă teritorială,
beneficiu acordat de legiuitor la dispoziția reclamantului, care își poate alege
una dintre instanțele competente să soluționeze litigiul dedus judecății.
Or, în cauză reclamantul
a ales instanța competentă teritorial, respectiv Tribunalul București, odată cu
depunerea cererii introductive, situație în care nu mai poate fi invocată excepția
necompetenței teritoriale, conform dispoziției imperative a legii.
Având în vedere considerentele
expuse, cât și dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte stabilește
competența de soluționare a cauzei deduse judecății și care formează obiectul conflictului
de competență în favoarea Tribunalului București, secția contencios administrativ
și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Ministerul Public-Parchetul de pe
lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în contradictoriu cu pârâții Primarul
Municipiului Pitești, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești și B.V. în favoarea
Tribunalului București, secția contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 septembrie
2012.