ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2151/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamanții B.V. și B.E. au solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să se constate nulitatea absolută a procesului-verbal din 04 mai 2005, de predare primire a spațiului de la subsolul blocului XX din str. T., Pitești, precum și a actelor subsecvente acestuia și să se dispună repunerea în dreptul de proprietate și posesie a tuturor proprietarilor apartamentelor de la blocul XX privind subsolul blocului, cu cheltuieli de judecată. În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt proprietarii apartamentului cu nr. 4, situat în Pitești, str. T., bloc XX, sc.

C, jud. Argeș, precum și proprietari ai cotei-părți din subsolul tehnic al blocului; că la data de 04 mai 2005 s-a încheiat, sub nr. 10804, un proces-verbal de predare-primire a unor așa-zise camere situate la subsolul blocului, camere care în realitate nu existau, deoarece spațiul respectiv face parte din structura blocului, având destinația de subsol tehnic și se află în proprietatea comună a proprietarilor apartamentelor; că, prin semnarea acestui proces-verbal de către persoane străine asociației de proprietari și care nu au fost mandatate de proprietari pentru a înstrăina fără drept bunuri imobile ce sunt stăpânite în indiviziune de toți proprietarii apartamentelor din bloc, s-au încălcat prevederile legale în materie, respectiv consimțământul proprietarilor, fiind nesocotite dispozițiile imperative și prohibitive ale regulilor de conviețuire socială.

În drept, reclamanții și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art. 948, 949, 950, 956 C. civ. și art. 1247 și urm. C. civ. Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul Consiliul Județean Argeș a invocat excepția necompetenței materiale, excepția tardivității, excepția lipsei calității procesuale active, excepția inadmisibilității, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii pentru motivele expuse în cuprinsul întâmpinării. Prin sentința civilă nr. 4069 din 27 aprilie 2012 pronunțată de Judecătoria Pitești s-a admis excepția de necompetență materială și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș, având în vedere că în cauză s-a solicitat constatarea nulității unui act administrativ încheiat de o autoritate publică județeană, instanța apreciind că, în raport de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cauză competența de soluționare aparține tribunalului administrativ fiscal.

Prin sentința civilă nr. 2356 din 03 octombrie 2012, Tribunalul Argeș și-a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești și a înaintat cauza la Curtea de Apel Pitești în vedea soluționării conflictului negativ de competență. Prin sentința nr. 17/F-CC din 24 aprilie 2013, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria Pitești și Tribunalul Argeș, secția civilă, complet specializat de contencios administrativ și fiscal, privind acțiunea formulată de reclamanții B.V. și B.E., în contradictoriu cu pârâții Prefectura Argeș și Consiliul Județean Argeș, a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut, în esență, că, în cauză, procesul-verbal de predare-primire a spațiului de la subsolul blocului, din 04 mai 2005, supus anulării, nu este act administrativ în sensul celor stipulate în art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, ci este un act încheiat de persoane juridice care se pretind proprietari, astfel încât litigiul de față este unul de drept comun, precum și faptul că emitenta procesului-verbal nu este autoritate publică, care prestează un serviciu public în regim de putere publică, în conformitate cu dispozițiile art. 2 lit. c) din legea menționată Ca urmare, în baza art. 1 pct. 1 și art. 158 alin. (3) C. proc. civ., curtea a stabilit competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Consiliul Județean Argeș, prin Președinte, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului declarat se arată că, în fapt, Curtea de Apel Pitești a fost învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență prevăzut de art. 20 pct. 2 C. proc. civ., coroborat cu art. 22 alin. (2) C. proc. civ. și că, în motivare, curtea a reținut în mod eronat că procesul verbal din 04 mai 2005 nu este un act administrativ în înțelesul Legii nr. 554/2004, întrucât, raportat la art. 2 lit. b), pârâtul avea la momentul încheierii procesului verbal de predare primire calitatea de autoritate publică, iar reclamanții au acționat în numele colocatarilor, astfel fiind vorba de un bun aparținând mai multor proprietari.

Recurentul-pârât arată că prin același subsol tehnic trec conductele de la termoficare, de la gaze, de apă curentă și menajeră, cabluri electrice, toate acestea având caracter de utilitate publică, ele deservind atât reclamanților, colocatarilor, dar mai ales zonei adiacente. Se mai arată în motivele de recurs că, potrivit art. 12 alin. (3) din Legea nr. 123/2012 a energiei electrice și a gazelor, aceste elemente componente ale subsolului tehnic sunt apreciate ca fiind de utilitate publică, astfel că instanța de fond, în mod eronat, a reținut că pârâtul nu ar fi avut calitatea de autoritate publică și că înscrisul nu este unul administrativ în înțelesul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Arată recurentul că, întrucât prin destinația, prin componența lor, acestea sunt de utilitate publică, ele privesc interesul, pe de o parte, al tuturor colocatarilor blocului, iar, pe de altă parte, datorită conductelor de utilități publice ce traversează subsolul, au acest caracter de utilitate public, ele deservind această zonă și nu doar pe reclamanți. Subliniază recurentul că în anul 2003 bunul ce face obiectul procesului verbal de predare primire a fost trecut din domeniul privat al statului în domeniul public al statului prin H.G.

nr. 574 din 21 mai 2003; că, mai mult decât atât, potrivit art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 213/1998, s-a constituit în favoarea Consiliului Județean Argeș dreptul de administrare asupra imobilului din domeniul public al statului, astfel cum reiese și din dispozițiile art. 1 "Se aproba trecerea unei părți dintr-un imobil situat în municipiul Pitești, județul Argeș, având datele de identificare prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre, din proprietatea privată a statului și din administrarea Prefecturii Județului Argeș în proprietatea publică a statului și în administrarea comună a Prefecturii Județului Argeș și a Consiliului Județean Argeș". Apreciază recurentul că, în acest sens, motivația instanței de fond potrivit căreia pârâtul pretinde a fi proprietar este nefondată, raportat la hotărârea menționată, care este constitutivă de drepturi și care își produce pe deplin efectele, fiind, potrivit legii, opozabilă erga omnes.

Subliniază recurentul că, în permanență, în legătură cu acest bun imobil, toate actele s-au făcut de către autorități ale administrației publice centrale sau locale, astfel că ne aflăm în fața unui act administrativ, iar soluționarea cauzei este de competența Tribunalului Argeș. Recurentul solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și stabilirea competenței în favoarea Tribunalului Argeș. Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Instanța de control judiciar constată că în speță nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 304 sau art. 304 1 C. proc.

civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: Curtea de Apel a reținut corect situația de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză și a realizat o încadrare juridică adecvată. Înalta Curte are în vedere faptul că Înalta Curte are în vedere faptul că, prin acțiunea formulată în contradictoriu cu Prefectura Argeș și Consiliul Județean Argeș, reclamanții au solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate nulitatea absolută a procesului-verbal din 04 mai 2005 de predare primire a spațiului de la subsolul blocului XX din str. T., Pitești, precum și a actelor subsecvente acestuia și să dispună repunerea în dreptul de proprietate și posesie a tuturor proprietarilor apartamentelor de la blocul XX privind subsolul blocului, cu cheltuieli de judecată.

Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată”.

Potrivit art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, prin act administrativ se înțelege „actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice (…)”, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol sunt asimilate actelor administrative unilaterale „și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal”.

De asemenea, potrivit art. 2 lit. f) din Legea nr. 554/2004, prin contencios administrativ se înțelege „ activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim”.

Raportat la aceste dispoziții legale și la situația de fapt, Înalta Curte constată că în mod corect a reținut Curtea de Apel Pitești că procesul verbal de predare primire în cauză nu are caracterul unui act administrativ, așa cum este definit în art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, ci este un act încheiat de persoane juridice care se pretind proprietari, astfel încât litigiul de față este unul de drept comun, precum și faptul că emitenta procesului-verbal nu este autoritate publică care prestează un serviciu public în regim de putere publică, în conformitate cu dispozițiile art. 2 lit. c) din legea menționată.

Înalta Curte, în acord cu considerentele reținute de Curtea de Apel Pitești, constată că raportul juridic dedus judecății are natură civilă, astfel încât în cauză competența de soluționare a litigiului aparține instanței de drept comun, iar, având în vedere valoarea pretențiilor, aceasta este judecătoria, care judecă, potrivit prevederilor art. 1 pct. 1 C. proc. civ., toate procesele și cererile, în afară de cele date prin lege în competența altor instanțe. Astfel fiind, Înalta Curte constată că în mod corect a stabilit instanța de fond că în pricina de față competența judecării cauzei în primă instanță aparține Judecătoriei Pitești. Pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza II-a C. proc.

civ., coroborat cu art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâtul Consiliul Județean Argeș, prin Președinte, împotriva sentinței nr. 17/F-CC din 24 aprilie 2013 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 mai 2014.