ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3758/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București, reclamanta M.M.N.A., a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și I.T.R.S.V. Ploiești, obligarea în solidar a pârâților la plata sumei de 112.899,9 RON cu titlu de compensație aferentă anului 2007 reprezentând contravaloarea produselor nerecoltate din cauza funcțiilor de protecție stabilite în recoltarea masei lemnoase de pe suprafața de 269 ha teren cu vegetație forestieră, actualizată cu rata inflației, până la data plății efective și obligarea la plata cheltuielilor de judecată Pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, a necompetenței materiale a instanței și a netimbrării acțiunii.

Pârâtul I.T.R.S.V. Ploiești a formulat, de asemenea, întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Prin sentința civilă nr. 12301 din 12 noiembrie 2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, s-a admis excepția necompetenței materiale a instanței invocată prin întâmpinare de pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și s-a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, cauza fiind înregistrată la 15 decembrie 2009. Pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale a invocat prin notele scrise depuse la 08 martie 2010 excepția lipsei calității procesuale pasive motivat de faptul că, în temeiul art. 3 din H.G.

nr. 1635/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Mediului și Pădurilor și prevederile art. 15 din H.G. nr. 5/2010 privind Organizarea și funcționarea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale a operat o subrogație legală în sensul că, Ministerul Mediului și Pădurilor a preluat toate drepturile și obligațiile fostului Minister al Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale. S-a formulat cerere de introducere în cauză a Ministerului Mediului și Pădurilor în temeiul art. 7 din O.U.G. nr. 115/2009. Ministerul Mediului și Pădurilor, introdus în cauză în calitate de pârât, a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Prin sentința nr. 2983 din 21 iunie 2010 Curtea de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale. A respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârât și excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Mediului și Pădurilor. A respins acțiunea formulată de reclamanta M.M.N.A. în contradictoriu cu pârâții I.T.R.S.V. Ploiești și Ministerul Mediului și Pădurilor, ca nefondată. A dispus restituirea taxei de timbru de 600 RON și a timbrului judiciar de 5 RON din dosarul Judecătoriei Sector 3. Pentru a hotărî astfel această instanță a reținut următoarele considerente: 1. În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, Curtea a apreciat-o ca fiind întemeiată având în vedere că potrivit art. 3 din H.G.

nr. 1635/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Mediului și Pădurilor coroborat cu prevederile art. 15 din H.G. nr. 5/2010 privind organizarea și funcționarea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, a operat o subrogație legală în sensul că, ministerul nou înființat Ministerul Mediului și Pădurilor a preluat toate drepturile și obligațiile Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale care a devenit astfel Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

Astfel, conform dispozițiilor legale mai sus menționate „Ministerul Mediului și Pădurilor se substituie în toate drepturile și obligațiile decurgând din toate actele normative, contractele, convențiile, înțelegerile, protocoalele, memorandumurile și acordurile, precum și în toate litigiile în care fostul Minister al Mediului și fostul Minister al Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale pentru activitățile privind pădurile și activitățile structurilor specializate în acest domeniu - sunt parte". 2. Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Mediului și Pădurilor, prima instanță a apreciat că nu este întemeiată urmare a modificărilor legislative mai sus arătate aduse de dispozițiile H.G.

nr. 1635/2009 prin care a fost modificat cadrul procesual în sensul că, Ministerul Mediului și Pădurilor se subrogă Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale în toate drepturile și obligațiile, contracte, convenții, înțelegeri și în toate litigiile în care fostul Minister al Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale este parte. 3. Relativ la excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004, formulată de pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale Curtea a constatat că este neîntemeiată deoarece la dosarul cauzei sunt înscrisuri care demonstrează că reclamanta s-a adresat autorității publice încă din anul 2007 pentru acordarea compensațiilor prevăzute de art. 29 alin. (1) lit. g) din O.G.

nr. 96/1998, înregistrând dosarul la I.T.R.S.V. Ploiești cu nr. 1953 din 29 martie 2009. 4. Pe fondul cauzei, s-a reținut că acțiunea este neîntemeiată. S-a constatat că pârâtul I.T.R.S.V. Ploiești a efectuat calculul contravaloric compensațiilor ce i s-ar fi cuvenit reclamantei și a înaintat către Direcția Generală a Finanțelor Publice Dâmbovița întreaga documentație care a fost avizată și retransmisă conform adresei din 11 mai 2007. Având în vedere Nota Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale din 14 mai 2007, reclamanta a fost înștiințată că documentația necesară trebuie completată conform adresei primite, fiind înștiințată cu adresa din 10 iulie 2007. Prin urmare, a stabilit instanța, reclamanta invocă propria culpă deoarece nu și-a completat documentația pentru a-i putea fi acordate compensațiile prevăzute de lege, astfel că, pentru anul 2007 nu au existat prevederi bugetare referitoare la compensații ce i s-ar fi cuvenit acesteia.

Curtea a constatat că reclamanta, de la 10 iulie 2007, când i s-a comunicat prin Nota din 14 mai 2007 a Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale că trebuie refăcut calculul compensațiilor, nu a mai făcut demersuri în vederea completării documentației aferente anului 2007. În ceea ce privește cererea reclamantei, de restituire a taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar achitate la Judecătoria sectorului 3 București, prima instanță a decis restituirea acestora pentru considerentul că reclamanta a achitat taxele de timbru pentru cauza înregistrată pe rolul secției de contencios administrativ și fiscal, în cuantumul datorat. Împotriva acestei sentințe în termen legal a formulat recurs reclamanta M.M.N.A., criticând-o ca nelegală și netemeinică.

În motivarea recursului formulat, recurenta-reclamantă a susținut în esență că în mod greșit instanța de fond a reținut că neacordarea despăgubirilor solicitate s-a datorat culpei acesteia, întrucât nu a completat documentația necesară. Totodată, recurenta a susținut că instanța de fond a apreciat în mod eronat probatoriul administrat în cauză, fără a constata refuzul expres al pârâților de a-i plăti compensațiile aferente anului 2007, astfel cum rezultă din adresa Direcției Generale Buget-Finanțe și Fonduri Europene din 12 noiembrie 2008. În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ.. Intimatul Ministerul Mediului și Pădurilor a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului formulat, susținând în principal că nu are calitate procesuală pasivă, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea recursului ca nefondat apreciind ca fiind legală și temeinică sentința pronunțată de către instanța de fond.

Analizând sentința atacată în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente în cauză, cât și în temeiul dispozițiilor art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză este nefondat și urmează a fi respins, având în vedere următoarele considerente: În fapt, obiectul cererii de chemare în judecată formulată de recurenta-reclamantă l-a constituit obligarea intimaților-pârâți la plata compensațiilor aferente anului 2007 pentru suprafața de 269 ha pădure cu regim de protecție socială; Examinând probatoriul administrat în cauză de către instanța de fond, instanța de control judiciar constată că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea corectă a legii, concluzia primei instanțe privind netemeinicia acțiunii reclamantei fiind întrutotul justificată.

Astfel, atât prevederile O.G. nr. 96/1998 (C. silvic în vigoare în 2007), respectiv dispozițiile art. 29 alin. (1) lit. g) cât și Legea nr. 46/2008, art. 97 alin. (1) lit. b) noul C. silvic privind acordarea unor compensații reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice, care determină restricții în recoltarea de masă lemnoasă. Acordarea acestor compensații a fost reglementată prin H.G. nr. 1071/2006 prin care au fost aprobate normele metodologice pentru acordarea, utilizarea și controlul sumelor destinate proprietarilor de păduri pentru gestionarea durabilă a acestora și prin Ordinul Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale nr. 625/2006 prin care s-a aprobat metodologia de calcul a sumelor cuvenite drept compensații proprietarilor persoane fizice sau juridice care dețin păduri cu funcții speciale de protecție.

Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1) din O.G. nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic și administrarea fondului forestier național (în vigoare la data formulării cererii de acordare a compensațiilor de către recurenta-reclamantă), în vederea plății a compensațiilor stabilite în conformitate cu normele metodologice mai sus menționate - statul va aloca anual de la buget fondurile necesare. Din perspectiva acestor dispoziții legale, adresa emisă de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, din 14 mai 2007 cât și adresa din 12 noiembrie 2008, prin care au fost respinse cererile recurentei-reclamante de acordare a compensațiilor nu constituie un refuz nejustificat de soluționare, astfel cum este acesta definit de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Astfel, potrivit primei adrese (dosar Judecătoria Sector 3 București), i se comunică recurentei-reclamante faptul că documentația înaintată și calculul contravalorii compensațiilor solicitate nu respectă prevederile H.G. nr. 1071/2006 și ale Ordinul Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale nr. 625/2006, iar potrivit adresei din 12 septembrie, documentația privind acordarea compensațiilor aferente anului 2007 a fost restituită, pentru nerespectarea dispozițiilor art. 61 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, întrucât compensațiile respective vizau exercițiu financiar 2007, iar cererea și documentația întocmită au fost înaintate după închiderea acestui exercițiu financiar, iar sumele respective se alocă de către stat prin ministerul de resort, anual, astfel cum se stipulează în dispozițiile leale mai sus menționate.

Prin urmare, pretențiile recurentei- reclamante de acordare a compensațiilor aferente anului 2007 după expirarea perioadei legale, nu sunt justificate, aceasta neputându-și invoca propria culpă și lipsă de precauție în vederea completării în termen a documentației necesare. Având în vedere toate aceste considerente de fapt și de drept, nefiind dat în speță nici un motiv de nelegalitate care să atragă casarea sau modificarea sentinței atacate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul formulat, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.M.N.A. împotriva sentinței nr. 2983 din 21 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 28 iunie 2011.