ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3758/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Judecătoriei Sectorului 3 București, reclamanta M.M.N.A., a solicitat, în

contradictoriu cu pârâții Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării

Rurale și I.T.R.S.V. Ploiești, obligarea în solidar a pârâților la plata sumei

de 112.899,9 RON cu titlu de compensație aferentă anului 2007 reprezentând

contravaloarea produselor nerecoltate din cauza funcțiilor de protecție

stabilite în recoltarea masei lemnoase de pe suprafața de 269 ha teren cu

vegetație forestieră, actualizată cu rata inflației, până la data plății

efective și obligarea la plata cheltuielilor de judecată

Pârâtul Ministerul

Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale a formulat întâmpinare prin care

a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, a necompetenței materiale a

instanței și a netimbrării acțiunii.

Pârâtul I.T.R.S.V.

Ploiești a formulat, de asemenea, întâmpinare prin care a solicitat respingerea

acțiunii ca neîntemeiată.

Prin sentința civilă

nr. 12301 din 12 noiembrie 2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3

București, s-a admis excepția necompetenței materiale a instanței invocată prin

întâmpinare de pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale

și s-a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, cauza fiind

înregistrată la 15 decembrie 2009.

Pârâtul Ministerul

Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale a invocat prin notele scrise depuse

la 08 martie 2010 excepția lipsei calității procesuale pasive motivat de faptul

că, în temeiul art. 3 din H.G. nr. 1635/2009 privind organizarea și funcționarea

Ministerului Mediului și Pădurilor și prevederile art. 15 din H.G. nr. 5/2010 privind

Organizarea și funcționarea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale a operat

o subrogație legală în sensul că, Ministerul Mediului și Pădurilor a preluat toate

drepturile și obligațiile fostului Minister al Agriculturii, Pădurilor și

Dezvoltării Rurale.

S-a formulat cerere de

introducere în cauză a Ministerului Mediului și Pădurilor în temeiul art. 7 din

O.U.G. nr. 115/2009.

Ministerul Mediului și

Pădurilor, introdus în cauză în calitate de pârât, a formulat întâmpinare prin care

a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fond respingerea acțiunii

ca neîntemeiată.

Prin sentința nr. 2983

din 21 iunie 2010 Curtea de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ

și fiscal, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Agriculturii,

Pădurilor și Dezvoltării Rurale.

A respins excepția inadmisibilității

acțiunii invocată de pârât și excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului

Mediului și Pădurilor.

A respins acțiunea formulată

de reclamanta M.M.N.A. în contradictoriu cu pârâții I.T.R.S.V. Ploiești și Ministerul

Mediului și Pădurilor, ca nefondată.

A dispus restituirea taxei

de timbru de 600 RON și a timbrului judiciar de 5 RON din dosarul Judecătoriei Sector

3.

Pentru a hotărî astfel

această instanță a reținut următoarele considerente:

excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Agriculturii, Pădurilor

și Dezvoltării Rurale, Curtea a apreciat-o ca fiind întemeiată având în vedere că

potrivit art. 3 din H.G. nr. 1635/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului

Mediului și Pădurilor coroborat cu prevederile art. 15 din H.G. nr. 5/2010 privind

organizarea și funcționarea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, a operat

o subrogație legală în sensul că, ministerul nou înființat Ministerul Mediului

și Pădurilor a preluat toate drepturile și obligațiile Ministerului

Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale care a devenit astfel Ministerul

Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

Astfel, conform dispozițiilor

legale mai sus menționate „Ministerul Mediului și Pădurilor se substituie în toate

drepturile și obligațiile decurgând din toate actele normative, contractele, convențiile,

înțelegerile, protocoalele, memorandumurile și acordurile, precum și în toate litigiile

în care fostul Minister al Mediului și fostul Minister al Agriculturii,

Pădurilor și Dezvoltării Rurale pentru activitățile privind pădurile și activitățile

structurilor specializate în acest domeniu - sunt parte".

lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Mediului și Pădurilor,

prima instanță a apreciat că nu este întemeiată urmare a modificărilor legislative

mai sus arătate aduse de dispozițiile H.G. nr. 1635/2009 prin care a fost modificat

cadrul procesual în sensul că, Ministerul Mediului și Pădurilor se subrogă Ministerului

Agriculturii și Dezvoltării Rurale în toate drepturile și obligațiile, contracte,

convenții, înțelegeri și în toate litigiile în care fostul Minister al Agriculturii,

Pădurilor și Dezvoltării Rurale este parte.

inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzute

de art. 7 din Legea nr. 554/2004, formulată de pârâtul Ministerul Agriculturii,

Pădurilor și Dezvoltării Rurale Curtea a constatat că este neîntemeiată deoarece

la dosarul cauzei sunt înscrisuri care demonstrează că reclamanta s-a adresat autorității

publice încă din anul 2007 pentru acordarea compensațiilor prevăzute de art. 29

alin. (1) lit. g) din O.G. nr. 96/1998, înregistrând dosarul la I.T.R.S.V. Ploiești

cu nr. 1953 din 29 martie 2009.

reținut că acțiunea este neîntemeiată.

S-a constatat că pârâtul

I.T.R.S.V. Ploiești a efectuat calculul contravaloric compensațiilor ce i s-ar fi

cuvenit reclamantei și a înaintat către Direcția Generală a Finanțelor Publice Dâmbovița

întreaga documentație care a fost avizată și retransmisă conform adresei din 11

mai 2007.

Având în vedere Nota Ministerului

Agriculturii și Dezvoltării Rurale din 14 mai 2007, reclamanta a fost înștiințată

că documentația necesară trebuie completată conform adresei primite, fiind înștiințată

cu adresa din 10 iulie 2007.

Prin urmare, a stabilit

instanța, reclamanta invocă propria culpă deoarece nu și-a completat documentația

pentru a-i putea fi acordate compensațiile prevăzute de lege, astfel că, pentru

anul 2007 nu au existat prevederi bugetare referitoare la compensații ce i s-ar

fi cuvenit acesteia.

Curtea a constatat că

reclamanta, de la 10 iulie 2007, când i s-a comunicat prin Nota din 14 mai 2007

a Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale că trebuie refăcut calculul compensațiilor,

nu a mai făcut demersuri în vederea completării documentației aferente anului 2007.

În ceea ce privește cererea

reclamantei, de restituire a taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar achitate

la Judecătoria sectorului 3 București, prima instanță a decis restituirea acestora

pentru considerentul că reclamanta a achitat taxele de timbru pentru cauza înregistrată

pe rolul secției de contencios administrativ și fiscal, în cuantumul datorat.

Împotriva acestei sentințe

în termen legal a formulat recurs reclamanta M.M.N.A., criticând-o ca nelegală și

netemeinică.

În motivarea recursului

formulat, recurenta-reclamantă a susținut în esență că în mod greșit instanța de

fond a reținut că neacordarea despăgubirilor solicitate s-a datorat culpei acesteia,

întrucât nu a completat documentația necesară.

Totodată, recurenta a

susținut că instanța de fond a apreciat în mod eronat probatoriul administrat în

cauză, fără a constata refuzul expres al pârâților de a-i plăti compensațiile aferente

anului 2007, astfel cum rezultă din adresa Direcției Generale Buget-Finanțe și Fonduri

Europene din 12 noiembrie 2008.

În drept au fost invocate

dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ..

Intimatul Ministerul Mediului

și Pădurilor a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului formulat,

susținând în principal că nu are calitate procesuală pasivă, iar pe fondul cauzei,

a solicitat respingerea recursului ca nefondat apreciind ca fiind legală și temeinică

sentința pronunțată de către instanța de fond.

Analizând sentința atacată

în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente în cauză, cât

și în temeiul dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată

că recursul formulat în cauză este nefondat și urmează a fi respins, având în vedere

următoarele considerente:

În fapt, obiectul cererii

de chemare în judecată formulată de recurenta-reclamantă l-a constituit obligarea

intimaților-pârâți la plata compensațiilor aferente anului 2007 pentru suprafața

de 269 ha pădure cu regim de protecție socială;

Examinând probatoriul

administrat în cauză de către instanța de fond, instanța de control judiciar constată

că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea corectă a legii, concluzia primei

instanțe privind netemeinicia acțiunii reclamantei fiind întrutotul justificată.

Astfel, atât prevederile

O.G. nr. 96/1998 (C. silvic în vigoare în 2007), respectiv dispozițiile art. 29

alin. (1) lit. g) cât și Legea nr. 46/2008, art. 97 alin. (1) lit. b) noul C. silvic

privind acordarea unor compensații reprezentând contravaloarea produselor pe care

proprietarii nu le recoltează datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente

silvice, care determină restricții în recoltarea de masă lemnoasă.

Acordarea acestor compensații

a fost reglementată prin H.G. nr. 1071/2006 prin care au fost aprobate normele metodologice

pentru acordarea, utilizarea și controlul sumelor destinate proprietarilor de păduri

pentru gestionarea durabilă a acestora și prin Ordinul Ministerului

Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale nr. 625/2006 prin care s-a aprobat

metodologia de calcul a sumelor cuvenite drept compensații proprietarilor persoane

fizice sau juridice care dețin păduri cu funcții speciale de protecție.

Potrivit dispozițiilor

art. 29 alin. (1) din O.G. nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic și

administrarea fondului forestier național (în vigoare la data formulării cererii

de acordare a compensațiilor de către recurenta-reclamantă), în vederea plății a

compensațiilor stabilite în conformitate cu normele metodologice mai sus menționate

- statul va aloca anual de la buget fondurile necesare.

Din perspectiva acestor

dispoziții legale, adresa emisă de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și

Dezvoltării Rurale, din 14 mai 2007 cât și adresa din 12 noiembrie 2008, prin care

au fost respinse cererile recurentei-reclamante de acordare a compensațiilor nu

constituie un refuz nejustificat de soluționare, astfel cum este acesta definit

de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului

administrativ.

Astfel, potrivit primei

adrese (dosar Judecătoria Sector 3 București), i se comunică recurentei-reclamante

faptul că documentația înaintată și calculul contravalorii compensațiilor solicitate

nu respectă prevederile H.G. nr. 1071/2006 și ale Ordinul Ministerului

Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale nr. 625/2006, iar potrivit adresei

din 12 septembrie, documentația privind acordarea compensațiilor aferente anului

2007 a fost restituită, pentru nerespectarea dispozițiilor art. 61 din Legea

nr. 500/2002 privind finanțele publice, întrucât compensațiile respective vizau

exercițiu financiar 2007, iar cererea și documentația întocmită au fost înaintate

după închiderea acestui exercițiu financiar, iar sumele respective se alocă de către

stat prin ministerul de resort, anual, astfel cum se stipulează în dispozițiile

leale mai sus menționate.

Prin urmare, pretențiile

recurentei- reclamante de acordare a compensațiilor aferente anului 2007 după expirarea

perioadei legale, nu sunt justificate, aceasta neputându-și invoca propria culpă

și lipsă de precauție în vederea completării în termen a documentației necesare.

Având în vedere toate

aceste considerente de fapt și de drept, nefiind dat în speță nici un motiv de nelegalitate

care să atragă casarea sau modificarea sentinței atacate, Înalta Curte, în temeiul

art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul formulat, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de M.M.N.A. împotriva

sentinței nr. 2983 din 21 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 28 iunie

2011.