ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2004/2011

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC P.H. SRL, a solicitat, în contradictoriu, cu pârâții Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Prahova și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, prin Ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, obligarea acestora din urmă la achitarea sumei de 146.125,53 RON reprezentând alocația bugetară prevăzută de actul normativ arătat anterior, pentru suma de 487.085,87 RON trasă în cursul anului 2010, în baza contractului nr. X/2009 încheiat cu SC R.B. SA, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că societatea a fost înființată în anul 2006 și desfășoară activități în domeniul agricol și zootehnic, în acest sens, exploatând aproximativ 2.000 ha de teren agricol pentru obținerea de cereale necesare atât în creșterea și îngrășarea taurinelor cât și în furajarea fermelor de păsări care fac parte din grupul de firme de care aparține SC P.H. SRL și au încercat în permanență, să perfecționeze metodele și tehnologiile, respectând indicii de calitate în conformitate cu normele și standardele Uniunii Europene. Astfel, a încheiat și contractul din 12 noiembrie 2009 înregistrat la Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Prahova între reclamantă, în calitate de împrumutat, SC R.B.

SA, prin Agenția Prahova, în calitate de creditor, SC C. SRL, în calitate de codebitor și P.J.O., în calitate de avalist, modificat prin actul adițional înregistrat din 28 decembrie 2009. Prin acest contract, i s-a acordat o facilitate de credit sub formă de împrumut pe termen scurt în valoare de maxim 1.400.000 RON ce trebuia rambursată în două rate, până cel târziu la data de 30 noiembrie 2010. Prin cererea înregistrată sub nr. 6139 din 25 octombrie 2010 la Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală a solicitat alocarea fondurilor publice pentru suma împrumutată, pe care o rambursaserăm în totalitate la data de 26 iulie 2010. Mai arată reclamanta că autoritatea administrativă refuză, în mod nejustificat, nu-i recunoaște dreptul de a primi fonduri publice în sumă de 146.125,53 RON și pentru tragerile efectuate în cursul anului 2010, care au fost în cuantum de 487.085,87 RON, în baza contractului de credit încheiat în 2009, invocând, în acest sens, prevederile tratatului de aderare a României la Uniunea Europeană, prevederi pe care le interpretează în mod restrictiv.

Acest contract este un act cu executare succesivă în timp, producând efecte pentru o perioadă de maxim 360 de zile, după cum se prevede în cuprinsul său și, de asemenea, cum impune legea creditului agricol. În acest sens, prin Adresa din 12 noiembrie 2009, Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale i-a comunicat că „potrivit H.G. nr. 615/2009, pentru contractele de credit agricol acordate de bănci în anul 2009 alocarea de fonduri publice este de 30%.

Această alocare de fonduri publice se aplică tuturor creditelor contractate în anul 2009, indiferent dacă rambursarea sumelor se face în anul 2009 sau 2010, conform termenelor stabilite cu banca finanțatoare, în limita celor 360 de zile prevăzute de lege". A prezentat autorităților pârâte, atașat cererii de alocare de fonduri publice, un tabel cu toate cheltuielile pe care le-a efectuat, data acestora, numele furnizorilor, la care a atașat contractele, bonurile și facturile aferente, însă, i s-au acordat subvenții doar pentru tragerile din cursul anului 2009 adică doar pentru suma de 415.879 RON deși, după cum a arătat, suma totală trasă în baza contractului de credit nr. Y/2009 a fost de 902.964,87 RON la care se adaugă dobânda de 6.582,10 RON.

Pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a formulat întâmpinare prin care a invocat excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, precum și excepției inadmisibilității acțiunii. A apreciat, pârâtul în apărările sale, că cererea este formulată împotriva unei persoane fără calitate, întrucât lipsesc condițiile cumulative, care în același timp sunt și condiții de exercițiu ale acțiunii civile pentru a putea fi parte în proces, respectiv calitatea procesuală, capacitate procesuală și existența unui interes. Referitor la excepția inadmisibilității, pârâtul a arătat că atâta timp cât există norme comunitare aplicabile direct (Tratat și Regulament) care înlătură legea națională (Legea nr. 150/2003),acestea își găsesc aplicabilitatea în cauză, astfel că pretenția dedusă judecății este inadmisibilă.

Curtea de Apel Ploiești, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 56 pronunțată în data de 16 februarie 2011, a admis excepția necompetenței materiale invocate din oficiu, și în consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei, privind pe reclamanta SC P.H. SRL și pârâții Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Prahova Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, în favoarea Tribunalului Prahova, secția comercială, completele specializate de contencios administrativ.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a constatat, în esență, așa cum reiese din considerentele sentinței, următoarele: Conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluționează în fond de către tribunalele administrativ fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 RON se soluționează în fond de secțiile de contencios-administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

În speță, arată instanța, reclamanta a contestat refuzul nejustificat al pârâtei Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Prahova de recunoaștere a dreptului de a beneficia de fondurile publice în condițiile Legii nr. 150/2003 și solicită obligarea direcției județene la plata alocației bugetare cuvenite, iar conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, în raport de rangul local al autorității publice pârâte, competența de soluționare a cauzei revine secției de contencios administrativ a tribunalului. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanta SC P.H. SRL Mizil și pârâta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Prahova, considerând-o nelegală și netemeinică.

Înalta Curte învestită cu soluționarea recursurilor constată fondată excepția inadmisibilității, urmând a o admite și a respinge recursurile ca inadmisibile, din următoarele considerente: Așa cum s-a precizat și în practicaua prezentei decizii, sentința atacată cu prezentele recursuri este irevocabilă, având în vedere dispozițiile art. 158 (3) C. proc. civ. Potrivit art. 158 (3) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 20 din Legea nr. 202/2010 „dacă instanța se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanței competente, sau după caz, altui organ cu activitate jurisdicțională competent”. Așadar, așa cum reiese din considerentele sentinței, precum și din dispozitivul acesteia, curtea de apel s-a declarat necompetentă în soluționarea cauzei, astfel că devin aplicabile dispozițiile articolului mai sus menționat, sentința nefiind supusă niciunei căi de atac.

În raport de cele mai sus reținute, Curtea va respinge recursurile promovate în cauză ca inadmisibile.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de reclamanta SC P.H. SRL Mizil și pârâta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Prahova împotriva Sentinței nr. 56 din 16 februarie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibile. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 aprilie 2011.