ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4770/2012

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamanta SC P.H.

SRL a solicitat ca în contradictoriu cu Direcția pentru Agricultură și

Dezvoltare Rurală Prahova și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale,

prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la plata

sumei de 114.448,81 RON reprezentând alocația bugetară acordată în conformitate

cu prevederile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 150/2003 cota parte din suma de

381.489,35 RON trasă în cursul anului 2010 în baza contractului din anul 2009

încheiat între societatea reclamantă și SC R.B. SRL, precum și obligarea

pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

Prin sentința civilă

nr. 262 din 6 octombrie 2011 Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC P.H. SRL, în

contradictoriu cu pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Direcția

pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Prahova, și a obligat pârâții să plătească

reclamantei suma de 114.448,81 RON, alocație bugetară și 5.040 RON cheltuieli de

judecată.

Pentru a pronunța această

soluție instanța de fond a reținut că urmare a cererii reclamantei în vederea acordării

subvenției legale de 30% din creditul obținut în cuantum de 222.806 RON , pârâta

Direcția Agricolă Prahova a virat reclamantei 108.250 RON, respectiv 94.094 RON

pentru anul 2009 și 128.712 RON aferenta anului 2010, rămânând o restanță de 114.155

RON aferenta anului 2010, refuzată la plată motivat pe faptul ca începând cu anul

2010 Legea nr. 150/2003 nu mai produce efecte juridice deoarece regulamentul din

anul 2006 de aplicare a art. 87 și 88 din Tratat și de modificare a R(CE) 70/2001

și a liniilor directoare comunitare privind ajutoarele de stat in sectorul agricol

și forestier, a impus obligativitatea reconsiderării ajutoarelor de stat în concordanță

cu normele comunitare, în sensul că expirând perioada de tranziție, România nu mai

poate acorda subvenții în agricultură care nu sunt conforme cu regulile și ajutoarele

de stat UE .

Împotriva hotărârii instanței

de fond pârâții Direcția pentru Agricultură a Județului Prahova și Ministerul Agriculturii

și Dezvoltării Rurale au declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Înainte de a analiza motivele

de recurs invocate în cauză, Înalta Curte, examinând cu prioritate, în conformitate

cu dispozițiile art. 137 din C. proc. civ., excepția necompetenței materiale invocată,

din oficiu, constată că hotărârea recurată a fost pronunțată de o instanță necompetentă,

astfel că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 3 din C. proc. civ.,

motiv pentru care va admite recursul, iar în temeiul dispozițiilor art. 312

alin. (6) va casa sentința atacată și va trimite cauza spre competentă soluționare

la Tribunalul Prahova, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a ajunge la această

soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate:

Contenciosul administrativ

este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca

fiind activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ

competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți

este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea,

după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluționarea

în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare

la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care

reglementează obiectul acțiunii judiciare.

Actul administrativ este

actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică

în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând

sau stingând raporturi juridice.

Competența materială a

instanței de contencios administrativ și fiscal este reglementată de dispozițiile

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora „Litigiile privind actele

administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum

și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii

ale acestora de până la 500.000 de RON se soluționează în fond de către tribunalele

administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate

de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite,

contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000

de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal

ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.

Deci, art. 10 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004, reglementează competența materială a instanței de contencios

administrativ și fiscal, prin derogare de la prevederile C. proc. civ. în raport

cu organul emitent al actului și în funcție de cuantumul sumei ce formează obiectul

actului administrativ contestat.

În cauza de față reclamanta

solicită obligarea pârâților, Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Prahova

și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, la plata sumei de 114.448,81 RON

reprezentând alocația bugetară acordată în conformitate cu prevederile art. 6

alin. (1) din Legea nr. 150/2003 în baza contractului încheiat cu SC R.B. SRL.

Prin urmare, cuantumul

sumei ce formează obiectul litigiului este sub 500.000 RON, astfel că instanța competentă

să soluționeze cauza în primă instanță este Tribunalul Prahova, secția contencios

administrativ și fiscal.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 304 pct. 3 și

art. 312 alin. (6) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința

recurată și pe cale de consecință va trimite cauza spre competentă soluționare la

Tribunalul Prahova, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de Direcția pentru Agricultură a Județului Prahova și de Ministerul Agriculturii

și Dezvoltării Rurale împotriva sentinței nr. 262 din 6 octombrie 2011 a Curții

de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre

competentă soluționare la Tribunalul Prahova, secția contencios administrativ și

fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 14 noiembrie

2012.