ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2824/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2824/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată pe rolul

Curții de Apel Alba-Iulia, secția de contencios administrativ, sub nr.

1624/57/2008, reclamantul E.P.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul

Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, ca prin hotărârea ce se va

pronunța în cauză să se dispună:

- suspendarea executării Ordinului nr.

S/2560/IG din 01 iunie 2008 până la pronunțarea instanța de fond.

- anularea Ordinului Inspectorului

General nr. S/2560/IG din 01 iunie 2008;

- plata către reclamant a următoarelor

drepturi salariale sistate și neacordate ca o consecință a emiterii actului

administrativ atacat, respectiv:

perioada 1 iunie 2008 – 31 decembrie 2009 în cuantum de 20% din salariul de

bază;

începând cu trimestrul

II

al anului 2008 și până la

zi, care se acordă pe baza calificativelor afectate direct prin sancțiuni

disciplinare;

cuvenit reclamantului începând cu luna iunie 2008 și, în continuare, pentru

activitate meritorie.

In motivarea acțiunii reclamantul a

susținut că sunt îndeplinite condițiile suspendării ordinului, existând

îndoieli cu privire la legalitatea sa, imputându-se avizarea unei plăți în

avans în temeiul unui contract ce nu l-a semnat, iar actul sancționator are

efecte asupra calificativului acordat, cu consecințe pecuniare.

Prin precizarea de acțiune depusă la

termenul din 7 aprilie 2009, reclamantul a învederat instanței că solicită

constatarea nulității ordinului atacat și renunță la capetele de cerere având

ca obiect plata primei trimestriale și a sporului de 50 % pentru activitatea

meritorie.

In completarea motivării a invocat că

actul de sancționare este lovit de nulitate absolută întrucât nu conține

elementele obligatorii prevăzute de art. 62 din O.M.A.I. nr. 400/2004,

respectiv, nu a fost respectată procedura cercetării prealabile.

Pe fondul cauzei a arătat că nu are

atribuții referitoare la legalitatea cheltuirii fondurilor bugetare, aceasta

fiind în sarcina contabilului șef al unității, iar semnătura sa nu produce

efecte în privința virării vreunei sume de bani pentru plata unor facturi.

Prin întâmpinare, pârâtul I.G.P.S.U. a

solicitat respingerea acțiunii și a cererii de suspendare formulată de

reclamant ca nefondate, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de

art. 14 din Legea 554/2004, iar conform atribuțiilor din fișa postului ar fi

trebuit să verifice legalitatea operațiunii de avizare, neavând relevanță sub

aspectul încălcării dispozițiilor legale împrejurarea executării contractului

fără constatarea unui prejudiciu. Apărarea reclamantului în sensul că a fost

desemnat înlocuitor al șefului Serviciului Logistic în perioada 20 august – 30

septembrie 2007 și nu a avut cunoștință de contractul în cauză a fost apreciată

ca neîntemeiată întrucât contractul a fost încheiat în perioada în care

reclamantul a fost desemnat să ocupe funcția menționată anterior.

Sentința nr. 145/F/CA/2009 prin care

Curtea de Apel Alba-Iulia a admis în parte acțiunea reclamantului în sensul

anulării ordinului, a suspendării executării actului până la rămânerea

irevocabilă a hotărârii și a obligării pârâtului la plata soldei de merit

începând cu 1 iunie 2008, luându-se act de renunțarea la judecata cererilor de

plată a primei trimestriale și a sporului de 50 % și respingându-se în rest

acțiunea, a fost recurată de către pârâtul Inspectoratul General pentru

Situații de Urgență.

În urma admiterii recursului prin

Decizia nr. 101/2010, Înalta Curte de Casație și Justiție a casat sentința atacată

cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare în fond, reținându-se că

Ordinul MAI nr. 400/2004 nu este aplicabil în speță, cercetarea prealabilă

desfășurându-se cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 80/1995, ale Ordinului

MAI nr. 190/2004 și ale R.G.3/2000

,,

Regulamentul disciplinei

militare", iar actul administrativ contestat a fost motivat corespunzător.

În rejudecare, Curtea de Apel Alba-Iulia,

secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 141/F/CA din 18

mai 2010 a admis în parte acțiunea în contencios administrativ formulată de

reclamantul E.P.C., așa cum a fost precizată, în contradictoriu cu pârâtul

Inspectoratul General pentru Situații de Urgență și a dispus anularea Ordinului

Inspectorului General nr. S/2560I.G. din 1 iunie 2008.

A obligat pârâtul plata către

reclamant a soldei de merit acordată prin Ordinul nr. S/17004/1/2008, pe

perioada 1 iunie 2008 – 31 decembrie 2009.

A respins în rest acțiunea precizată a

reclamantului, inclusiv în ceea ce privește suspendarea executării ordinului

până la pronunțarea instanței de fond.

Pentru a hotărî astfel prima instanță

a reținut următoarele considerente:

Prin Ordinul Inspectorului General al

Inspectoratului General pentru Situații de Urgență nr. S/2560/IG din 01 iunie 2008

reclamantul E.P.C., locotenent-colonel, ofițer specialist

I

la Inspectoratul pentru Situații de

Urgență „Cpt. Dumitru Croitoru" al Județului Sibiu a fost sancționat

disciplinar cu „avertisment" pentru avizarea efectuării plății în avans,

fără a prezentate situațiile de lucrări, conform prevederilor pct. 15 alin. (3)

și 15 alin. (4) din contractul nr. 858.779 din 24 august 2007 încheiat între

Inspectoratul Județean și SC C.O.N.A SRL Sibiu. De asemenea, s-a dispus,

potrivit Anexei 2 din O.M.A.I. nr. 275/2002, și retragerea soldei de merit

acordată reclamantului prin Ordinul nr. S/17004/1/2008.

În fapt, obiectul contractului de

lucrări nr. 406 din 20 august 2007 înregistrat la ISU „Cpt. Dumitru

Croitoru" al județului Sibiu sub nr. 858.779 din 24 august 2007, încheiat

în calitate de achizitor cu executantul SC C.O.N. A. SRL l-a constituit

lucrarea la structuri metalice-reparare aparate instrucție(turn instrucție și

căsuță machete.(f.25-30)

Pentru decontarea lucrărilor, părțile

au stipulat la art. 15.3 și art. 15.4 din contract că se va efectua în două

tranșe, pe baza situaților de lucrări întocmite să asigure o rapidă și sigură

verificare, confirmate în 3 zile de la prezentarea acestora la sfârșitul lunii

august, respectiv septembrie.

Prima instanță a reținut că, în condițiile

în care instituția achizitoare a lucrării, prin reprezentanții legali, a fost

de acord cu clauza contractuală privind plata prețului în două tranșe,

nedefalcate, dar raportate la procentul de execuție, nu poate fi imputată

reclamantului nerespectarea dispozițiilor art. 1 din H.G. nr. 264/2003.

Conform acestor dispoziții,

ordonatorul de credite, în calitate de parte contractantă într-un contract de

achiziție publică are dreptul să efectueze plăți în avans către contractant,

într-un procent de până la 30% din valoarea contractului în funcție de

prevederile contractuale și în corelație cu graficul de îndeplinire a

contractului respectiv.

Având în vedere și împrejurarea

recepționării lucrărilor în termen, fără obiecțiuni, la valoarea contractată,

efectuarea celor două plăți în lunile august și septembrie, precum și

inexistența prejudiciului, aspect necontestat în cauză, instanța a considerat

că pentru abaterea în exercitarea atribuțiilor funcționale neidentificată

potrivit art. 44 lit. b) din Regulamentul Disciplinei Militare RG 3/2000, în

vigoare la acel moment, Curtea a apreciat că sancțiunea nu a fost aplicată cu

respectarea prevederilor art. 54 și art. 57 din acest act.

Astfel, chiar dacă a fost avizată la

plată la 30 august 2007, suma de 60153 lei, fără prezentarea situației de

lucrări aferente, reprezentând însă plată parțială pentru lucrările

achiziționate ca și conforme, nu poate fi reținută vinovăția reclamantului în

săvârșirea vreunei abateri la regimul disciplinei militare prin modul de punere

în executare a obligațiilor contractuale derivate dintr-un act ce-i este

opozabil și la încheierea căruia nu au fost avute în vedere dispozițiile art. 1

din H.G. nr. 264/2003.

In ceea ce privește susținerile

reclamantului privind nerespectarea procedurii de cercetare prealabilă,

încălcarea prevederilor art. 62 din Ordinul MAI nr. 400/2004 și, respectiv,

nulitatea absolută a actului de sancționare, instanța a reținut că aceste

aspecte au fost dezlegate irevocabil, în conformitate cu dispozițiile art. 315

alin. (1) C. proc. civ. prin decizia de casare, astfel că cererea de constatare

a nulității ordinului contestat nu mai poate fi pusă în discuție.

In ceea ce privește cererea de

suspendare a executării acestui ordin până la pronunțarea instanței de fond,

instanța a constatat că o cerere întemeiată pe dispozițiile art. 14 din Legea

nr. 554/2004 și pe aceleași motive de fond a fost soluționată irevocabil, în

sensul respingerii prin Decizia nr. 136/F/CA/2008 pronunțată de Curtea de Apel Alba-Iulia

în dosarul nr. 1178/57/2008, astfel că prezenta cerere a fost respinsă ca

lipsită de obiect.

Împotriva sentinței nr. 141/F/Ca din

18 mai 2010 a declarat recurs Inspectoratul General pentru Situații de Urgență,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurenta a susținut, în esență, că

prima instanță în mod greșit a apreciat că nu poate fi reținuta vinovăția

reclamantului în săvârșirea

vreunei abateri

disciplinare prin modul de punere în executare a obligațiilor

contractuale derivate dintr-un act ce-i este

opozabil și la încheierea căruia nu au fost avute în vedere dispozițiile art. 1

din H.G. nr.

264/2003 privind stabilirea acțiunilor și categoriilor de

cheltuieli, criteriilor, procedurilor si limitelor pentru efectuarea de plăti

în avans din fonduri publice. Motivația instanței cu privire la reținerea

anterioară rezidă în aspectul privind acordul instituției achizitoare cu clauza

contractuală referitoare la plata prețului în două tranșe, nedefalcate, dar

raportate la procentul de execuție, neputându-i-se imputa, în consecință,

reclamantului nerespectarea dispozițiilor art. 1 din H.G. 264/2003.

Recurentul a susținut că prima

instanță nu a avut în vedere pct. 15.3 din contract și a avizat la plată suma

de 67.134,32 lei, contrar obligației contractuale de a solicita, a i se

prezenta și a verifica situația de lucrări la acea dată.

Astfel, s-a avizat la plată întreaga

sumă de bani care reprezenta prețul contractului (67134,32 lei cu tva, preț

fără tva 56415, 40 lei), fără a se recepționa la data respectivă procentul

echivalent de lucrări la care s-a obligat contractantul.

A mai susținut recurentul că tocmai

din această încălcare a prevederilor contractuale rezidă vinovăția

reclamantului, fiind îndeplinite, contrar celor reținute de instanță,

condițiile instituirii răspunderii disciplinare în sarcina reclamantului.

Acesta din urmă nu și-a îndeplinit în mod corespunzător atribuțiile din fișa

postului, abaterea săvârșită regăsindu-se în R.G. 3 Regulamentul Disciplinei

Militare la art. 44 alin. (1) lit. b), a doua liniuță, în speță,

"neglijență sau superficialitate în îndeplinirea atribuțiilor".

Recurentul a mai arătat că un alt

motiv de nelegalitate îl reprezintă obligarea instituției pârâte de a plăti

către reclamant, ca o consecință a anulării Ordinului Inspectorului General nr.

S/2560/IG din 01 iunie 2008 și a plății soldei de merit acordată prin Ordinul

nr. S/17004/1/2008 și pentru anul următor celui pentru care fusese acordată

prin ordinul menționat anterior, în speță, pentru 01ianuarie - 31 decembrie 2008.

In conformitate cu dispozițiile art. 5

alin. (2) din Legea nr.

138/1999 privind

salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din

instituțiile

publice de apărare naționala, ordine publica și siguranța

națională, precum și acordarea unor drepturi

salariale personalului civil din

aceste instituții, solda de merit se

stabilește o dată pe an, de regulă după aprobarea bugetului, pentru cel mult

30% din totalul de posturi prevăzut în statele de organizare. Potrivit alin. (3)

al aceluiași articol, solda de merit poate fi retrasă în cursul anului, dacă nu

mai sunt îndeplinite elementele de apreciere avute în vedere la acordarea

acesteia.

A susținut recurentul că din cuprinsul

prevederii menționate anterior reiese cu claritate faptul că legiuitorul a

statuat că solda de merit se acordă pentru un an bugetar, respectiv anul

financiar pentru care se aprobă bugetul. Pe de altă parte, de solda de merit

beneficiază un procent limitat din totalul cadrelor militare, acordarea fiind

condiționată de obținerea de rezultate deosebite în activitatea desfășurată,

criteriile de performanță, cumulativ, ce sunt avute în vedere potrivit

cerințelor postului fiind evidențiate în Anexa nr. 2 - CRITERII privind

acordarea soldei (salariului) de merit din cuprinsul Ordinului ministrului

administrației și internelor nr. 275 din 05 iunie 2002.

Înalta Curte, analizând actele și

lucrările dosarului, în raport cu criticile formulate și dispozițiile legale

aplicabile, constată că recursul este fondat, urmând a fi admis pentru

considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Prin raportul nr. 185.537 din 2

aprilie 2009, s-a constatat faptul că, în cadrul contractului încheiat între

Inspectoratul Județean și SC C.O.N. A. SRL Sibiu, s-a procedat la decontarea

contravalorii lucrărilor, prin plata în avans, la data de 30 august 2007, a

sumei de 60.153 lei (90% din valoarea contractului), contrar prevederilor art.

1 din H.G. nr. 264/2003 și fără a fi prezentate situațiile de lucrări

efectuate, conform pct. 15 din acest contract.

Prin același raport, s-a concluzionat

că este vinovat de săvârșirea faptei anterior descrise, care constituie o

abatere disciplinară, și reclamantul - ofițer specialist

I

la Serviciul Logistic -, întrucât a

avizat documentele de efectuare a plății.

Pe cale de consecință, prin actul

administrativ contestat în cauză, reclamantul a fost sancționat disciplinar cu

„avertisment" și i s-a retras solda de merit ce îi fusese acordată prin

Ordinul nr. S/17004/1/2008.

Potrivit dispozițiilor art. 1 din H.G.

nr. 264/2003, ordonatorul de credite, în calitate de parte contractantă într-un

contract de achiziție publică, are dreptul să efectueze plăți în avans către

contractant, într-un procent de până la 30% din valoarea contractului, în

funcție de prevederile contractuale și în corelație cu graficul de îndeplinire

a contractului respectiv.

În conformitate cu prevederile art.

15.3 (Modalități de plată) din contractul de lucrări nr. 406 din 20 august 2007

înregistrat la ISU „Cpt. Dumitru Croitoru

al județului Sibiu sub nr.

858.779 din 24 august 2007, încheiat în calitate de achizitor cu executantul SC

C.O.N. A. SRL "Decontarea se va efectua în două tranșe, pe baza

situațiilor de lucrări prezentate la sfârșitul lunii august, respectiv

septembrie."

Or, această clauză contractuală nu

presupune încălcarea dispozițiilor art. 1 din H.G. nr. 264/2003.

„Plata în avans" din cuprinsul

H.G. nr. 264/2003 se referă la situația în care ordonatorul de credite, în

calitate de autoritate contractantă, poate să efectueze o plată înainte de

îndeplinirea de către contractant a vreunui procent din partea sa de obligație

care formează obiectul respectivului contract. Or, clauza contractuală

prevăzută la pct. 15.3 din contract - prin condiția expresă impusă în sarcina

contractantului de a prezenta situațiile de lucrări, regăsită în cuprinsul

acesteia, se referă la situația în care va primi tranșa după efectuarea

lucrărilor pe baza unei situații de lucrări întocmite.

Cele două tranșe trebuiau să

reprezinte decontarea lucrărilor efectuate de către contractant, acestea

neavând nici o legătură cu procentul de 30% din H.G. nr. 264/2003.

Or, așa cum în mod corect a reținut

autoritatea pârâtă, reclamantul, uzând de prerogativele funcției - înlocuitor

al Șefului Serviciului Logistic - prin aplicarea ștampilei pe verso-ul Facturii

nr. 0014 emisă de SC C.O.N. A. SRL la data de 27 august 2007 a avizat la plată

suma de 67.134,32 lei, contrar obligației contractuale de a solicita, a i se

prezenta și a verifica situația de lucrări la acea dată.

In aceste condiții, această plată s-a

apreciat ca fiind o plată anticipată, similară celei al cărei regim juridic

este reglementat de art. 1 din H.G. nr. 264/2003 - "plată în avans".

Înalta Curte reține că din această

încălcare a prevederilor contractuale rezidă vinovăția reclamantului, fiind

îndeplinite, contrar celor reținute de prima instanță, condițiile instituirii

răspunderii disciplinare în sarcina reclamantului. Acesta din urmă nu și-a

îndeplinit în mod corespunzător atribuțiile din fișa postului, abaterea

săvârșită regăsindu-se în R.G. 3 Regulamentul Disciplinei Militare la art. 44

alin. (1) lit. b), a doua liniuță, în speță, "neglijență sau

superficialitate în îndeplinirea atribuțiilor".

Se constată de asemenea că în mod

greșit prima instanță a reținut absența vinovăției motivat de faptul că

lucrările au fost recepționate în termen și nu există prejudiciu. Este bine

știut faptul că pentru antrenarea răspunderii disciplinare nu este necesară

producerea unui prejudiciu material ca rezultat direct sau indirect al abaterii

disciplinare săvârșite de angajat, ci este suficient ca abaterea disciplinară

să se fi produs ca faptă concretă ce constă în încălcarea cu vinovăție a

atribuțiilor de serviciu.

Înalta Curte apreciază că prima

instanță s-a pronunțat greșit și cu privire la acordarea soldei de merit și

pentru anul 2009, ca o consecință a anulării Ordinului Inspectorului General

nr. S/2560/IG din 01 iunie 2008.

In conformitate cu dispozițiile art. 5

alin. (2) din Legea nr.

138/1999 privind

salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din

instituțiile

publice de apărare naționala, ordine publica și siguranța

națională, precum și acordarea unor drepturi

salariate personalului civil din

aceste instituții, solda de merit se

stabilește o dată pe an, de regulă după aprobarea bugetului, pentru cel mult

30% din totalul de posturi prevăzut în statele de organizare, potrivit alin. (3)

al aceluiași articol, solda de merit poate fi retrasă în cursul anului, dacă nu

mai sunt îndeplinite elementele de apreciere avute în vedere la acordarea

acesteia.

Din cuprinsul prevederii menționate

anterior reiese cu claritate faptul că legiuitorul a statuat că solda de merit

se acordă pentru un an bugetar, respectiv anul financiar pentru care se aprobă

bugetul. Pe de altă parte, de solda de merit beneficiază un procent limitat din

totalul cadrelor militare, acordarea fiind condiționată de obținerea de

rezultate deosebite în activitatea desfășurată, criteriile de performanță, cumulativ,

ce sunt avute în vedere potrivit cerințelor postului fiind evidențiate în Anexa

nr. 2 - CRITERII privind acordarea soldei (salariului) de merit din cuprinsul

Ordinului ministrului administrației și internelor nr. 275 din 05 iunie 2002

pentru aplicarea prevederilor legale referitoare la salarizarea personalului

militar și civil din Ministerul Administrației și Internelor.

Astfel, această componentă a soldei

lunare nu se acordă necondiționat și nu este perpetuă odată ce a fost acordată.

Rezultă așadar că prima instanță s-a

substituit în mod greșit autorității în a cărei competență intră aprobarea

soldei de merit, prin acordarea acesteia și pentru anul următor celui pentru

care fusese acordată, în condițiile în care nu este un drept din categoria

celor obligatorii care se acordă prin simpla calitate de angajat.

In consecință, pentru considerentele

mai sus invocate, în temeiul art. 312 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va

admite recursul și va modifica sentința atacată în sensul că, va respinge

acțiunea reclamantului.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Inspectoratul

General pentru Situații de Urgență împotriva sentinței nr. 141/F/CA din 18 mai

2010 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

Modifică hotărârea atacată în sensul că

respinge acțiunea reclamantului E.P.C., ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi

10 mai 2011.