ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5899/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5899/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra contestației
în anulare de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 23
septembrie 2011, CS S.C. SRL cu sediul în comuna Bărbătești Vâlcea, a formulat
în contradictoriu cu Autoritatea Rutieră Română și SC H. SRL Râmnicu Vâlcea
contestație în anularea Deciziei nr. 2362 din 20 aprilie 2011 prin care Înalta
Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal i-a
respins recursul declarat împotriva Sentinței nr. 167 din 28 iulie 2010 a
Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și
fiscal, admițând însă recursul autorității pârâte și modificând în parte
hotărârea în sensul respingerii cererii de recunoaștere a vechimii neîntrerupte
și a numărului de puncte pe traseul Râmnicu Vâlcea - Bărbătești.
Contestatoarea a invocat
cu referire la propriul recurs cazul prevăzut de art. 318 teza a II-a C. proc.
civ., privind necercetarea din greșeală a unora dintre motivele de modificare a
hotărârii atacate.
Astfel, s-a învederat
că instanța de recurs nu a analizat și nu s-a pronunțat asupra excepției
autorității de lucru judecat în raport de Sentința nr. 31 din 20 martie 2006
prin care s-a statuat asupra dreptului la licență de transport al societății.
De asemenea, a mai
arătat contestatoarea, instanța de recurs nu a cercetat fondul cauzei și nu a
ținut cont de probatoriul administrat, menținând dispozițiile din sentința
pronunțată la fond care a înlăturat în mod nejustificat expertiza efectuată în
cauză.
Potrivit art. 318 C.
proc. civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație când
dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța,
respingând recursul sau, admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să
cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Aceste dispoziții
vizează greșeli de procedură și nu erori de judecată, respectiv de apreciere a
probelor, de interpretare a unor incidente procedurale.
Textul art. 318 C.
proc. civ. nu dă părților posibilitatea de a reclama modul de apreciere a
probelor ori de aplicare a legii, în vederea rejudecării recursului,
dispozițiile sus-menționate fiind de strictă interpretare și vizând aspectele
formale ale judecății pentru verificarea cărora nu este necesară o reexaminare
a fondului litigiului sau o reapreciere a probelor.
Omisiunea la care se
referă dispozițiile art. 318 teza a II-a C. proc. civ. există numai atunci când
instanța de recurs nu a cercetat realmente unul dintre motivele de modificare
sau de casare invocate, nu și atunci când procedând la sistematizarea lor, le-a
examinat împreună și nu punctual.
În cauză instanța de
recurs având de examinat criticile formulate atât de societatea reclamantă, cât
și de autoritatea pârâtă, cât și de autoritatea pârâtă, le-a sistematizat și
analizat separat, pronunțându-se asupra lor.
În consecință,
întrucât nu subzistă motivul de contestație în anulare invocat, Curtea va
respinge cererea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge contestația
în anulare formulată de SC S.C. SRL Bărbătești împotriva Deciziei nr. 2362 din
20 aprilie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios
administrativ și fiscal, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată, în
ședință publică, astăzi 7 decembrie 2011.