ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3904/2010

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 180/ F din

21 decembrie 2009, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și

fiscal, a respins acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată de

reclamanta SC E. SA prin care solicitase anularea deciziei nr. 64 din 6 mai 2009,

emisă de O.P.C.P., precum și anularea procesului-verbal de constatare seria NP

2085/2009, încheiat de O.P.C.P., la data de 6 februarie 2009, privind C.P.R. RO

09904 .4-502, având ca obiect Îmbunătățirea calității productive și

reproductive în forma de creștere a porcilor, prin infuzie cu material genetic.

În motivarea acțiunii reclamanta a

arătat că prin procesul-verbal a cărei anulare o solicită O.P.C.P. a constatat

că SC E. SA este beneficiarul C.P.R. RO 09904 .4-502 în baza căruia a obținut

fonduri P.R., reclamanta în calitatea sa de beneficiar al acestei finanțări

datorând suma de 116.382 euro ce reprezintă finanțare asigurată de P.R. în

scopul derulării acestui contract de finanțare P.

Această datorie stabilită de organele

fiscale, rezultă din anumite nereguli, constatate de către D.L.A., prin Nota D.

7/429 din 16 decembrie 2008, cu privire la derularea procedurii de achiziție

publică ce a fost organizată de SC E. SA în vederea implementării proiectului

susmenționat.

Curtea de Apel Brașov, secția de

contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 180/ F din 21

decembrie 2009, a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de

reclamanta SC E. SA.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța a reținut că prevederile din Ghidul Practic pentru procedurile de

contractare P., I.S.P.A. și S. sunt aplicabile situațiilor de mai sus; chiar

dacă neregulile constatate privesc datorii bugetare în cuantum relativ mic al

ofertanților adjudecatari sau privesc nerespectarea unor formalități aparent

minore din procedura de achiziție publică /licitație.

Necorelările dintre concluziile

auditărilor efectuate asupra derulării contractului de finanțare și cele din

actul administrativ atacat, se datorează modalității diferite de examinare, de

evaluare a contractului de finanțare utilizată de organismele și instituțiile

implicate în aceste activități.

Controlul D.L.A.F., dublat de

emiterea actului de constatare emis de O.P.C.P. e vizat de acuratețe fiscală și

contabilă, detalii de ordin formal care vizează modul de pornire a unora dintre

etapele importante ale derulării contractului de finanțare nerambursabilă,

anume etapele de achiziție publică de bunuri și servicii necesar implementării

proiectului de investiție demarat de reclamantă.

În raporturile contractuale născute

din achiziția publică a unor bunuri și servicii cu finanțare din fonduri

europene legiuitorul, arată instanța de fond, a prevăzut expres că se aplică

regimul juridic specific contractelor de achiziție publică din fonduri

bugetare, neîndeplinirea vreuneia din formalitățile de parcurs până la

adjudecarea contractului atrăgând sancțiuni, precum acela a nelegalității

ofertantului, cum este cazul în speță.

Împotriva acestei sentințe

considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs SC E. SA Brașov, motivele

de recurs încadrându-se în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

criticându-se soluția de respingere a acțiunii formulate.

La rândul său, M.F.P. – O.P.C.P. a

declarat recurs împotriva încheierii din 11 ianuarie 2010 pronunțată de Curtea

de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal.

Prin această încheiere a fost admisă

cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de SC E. SA Sercaia,

depunându-se îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței

civile nr. 102/ F din 23 iunie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția de

contencios administrativ și fiscal, în sensul că la alin. (2) din dispozitiv se

înlocuiește sintagma „până la pronunțarea instanței de fond cu exprimarea „până

la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei”.

Nemulțumit de această soluție,

recurentul a formulat recursul de față, susținând în esență următoarele

critici:

Se arată că în mod nelegal a fost admisă

cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de recurentă în condițiile

în care înlocuirea dispusă respectiv până la soluționarea definitivă și

irevocabilă a cauzei” nu se încadrează în dispozițiile art. 281 C. proc. civ.,

nefiind vorba de o eroare materială în sensul dispozițiilor susmenționate.

În ședința publică din 28 septembrie

2010, Curtea din oficiu conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ., a invocat

motivul de casare de ordine publică prevăzută de art. 304 pct. 3 C. proc. civ.,

motiv de recurs apreciat ca fondat pentru următoarele considerente și face

intimata analizarea motivelor de recurs invocate de părți, în condițiile în

care în cauză hotărârile recurate au fost pronunțate cu încălcarea competenței

materiale a unei alte instanțe de contencios administrativ a Tribunalului

Brașov.

În raport cu prevederile art. 3 alin.

(2) și (6) din O.G. nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor

comunitare, precum și a fondurilor de confirmare aferente utilizate

necorespunzător, care constituie baza legală a emiterii actului administrativ

contestat în prezenta cauză, care sunt titluri de creanță pot fi contestate în

condițiile și termenele stabilite de codul de procedură fiscală.

Astfel fiind, deoarece au ca obiect

creanțe bugetare, asemenea acte se înscriu în categoria actelor administrative

ce privesc contribuții bugetare în sensul prevederilor art. 10 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004.

Pe cale de consecință, acțiunea,

având ca obiect anularea procesului - verbal de constatare din 6 februarie 2009

emis de O.P.C.P. din cadrul M.F.P. și a Deciziei nr. 64 din 6 mai 2009 prin

care s-a respins contestația formulată, acte emise în procedura reglementată de

O.G. nr. 79/2003, este de competența instanței de contencios administrativ

determinată în funcție de valoarea creanței bugetare, potrivit regulilor de

competență prevăzute de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și nu în

raport de rangul autorității emitente.

În prezenta cauză valoarea creanței

bugetare stabilită și contestată conform O.G. nr. 79/2003 este de 116.382 Euro,

respectiv suma datorată în lei de 494.880 lei, cuantum care determină

competența materială, în primă instanță a Tribunalului Brașov, secția de

contencios administrativ și nu a Curții de Apel Brașov, potrivit regulilor de

competență prevăzute de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Față de cele expuse mai sus, Curtea,

în baza art. 312 alin. (1) și (6) C. proc. civ., va admite ambele recursuri în

cauză fiind îndeplinite condițiile motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct.

3 C. proc. civ.

Va casa hotărârile recurate și va

trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Brașov, secția de contencios administrativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursurile declarate de M.F.P. – O.P.C.P., împotriva sentinței civile nr. 180/

F din 21 decembrie 2009, ambele pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția de

contencios administrativ și fiscal, precum și a încheierii din Camera de

consiliu din 11 ianuarie 2010.

Casează hotărârile atacate și trimite

cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Brașov, secția de contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 28 septembrie 2010.