ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3909/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Procedura în fața primei instanțe

Prin cererea înregistrată Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, sub nr. x/2015, reclamanta SC A. SRL, prin administrator special B., în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale din cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale,a solicitat instanței anularea Deciziei 15417 din 27 aprilie 2015 de soluționare a Contestației emisă de Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale din cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 29 din 25 februarie 2016, a respins acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale din cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

Împotriva Sentinței nr. 29 din 25 februarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs reclamanta SC A. SRL, prin administrator special B. și administrator judiciar C., pentru motive pe care le-a încadrat în drept prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă a solicitat casarea sentinței atacate și, rejudecându-se cauza, admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată.

II. Analiza cererii de recurs

La data de 09 iulie 2010 între părți s-a încheiat contractul nr. x pentru acordarea ajutorului financiar nerambursabil în condițiile programului național pentru dezvoltare rurală, obiectul contractului fiind acordarea finanțării nerambursabile pentru proiectul "Utilaje non agricole pentru amenajarea terenului" loc. Hălchiu, jud. Brașov.

După încheierea acestui contract de finanțare, urmare a aprobării de către directorul instituției a IRD 01 - suspiciune de neregulă/fraudă pârâta a procedat la demararea verificării proiectului sub aspectul menținerii eligibilității, în sensul că nu a suferit o modificare substanțială în perioada de valabilitate a contractului. Urmare acestor verificări pârâta a întocmit procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 23 februarie 2015.

Împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor și stabilirea creanțelor bugetare reclamanta a formulat plângere, respinsă prin Decizia de soluționare a contestației nr. 15417 din 27 aprilie 2015, împrejurare în care, în termen legal, în temeiul art. 8 din Legea nr. 554/2004 reclamanta a înțeles să formuleze prezenta acțiune.

Cu ocazia controlului s-a stabilit că societatea reclamantă și SC D. SRL au același beneficiar final comun, respectiv d-l B., astfel că prin accesarea și implementarea de către fiecare dintre societăți a unui proiect a fost depășit plafonul de 200.000 euro și a fost astfel încălcată regula de minimis.

S-a reținut de asemenea că reclamanta nu a respectat criteriile de eligibilitate și selecție, după cum urmează:

- Criteriul EG2 potrivit căruia beneficiarul trebuie să demonstreze viabilitatea investiției. Deși conform cererii de finanțare beneficiarul trebuia să înregistreze profit și să realizeze viabilitate economică pe toată durata de valabilitate a contractului, societatea reclamantă a înregistrat pierdere în fiecare an;

- Criteriul EG4 potrivit căruia beneficiarul sau reprezentantul legal trebuie să facă dovada deținerii de aptitudini manageriale sau să le dobândească până la data efectuării ultimei plăți. Deși la data depunerii cererii de finanțare, pentru a face dovada îndeplinirii acestui criteriu a fost depusă adeverința de studii manageriale pentru d-l B., ulterior acesta nu a mai avut nici o calitate în societate, iar documente de studii care să ateste deținerea acestor aptitudini de către o altă persoană nu au mai fost depuse;

- Criteriul de selecție S2 potrivit căruia reclamata a primit un scor suplimentar de 20 de puncte (fără de care nu ar fi fost selectată) întrucât se angajase ca prin activitatea propusă să creeze și să mențină 8 locuri de muncă. În urma verificărilor s-a constatat că deși beneficiarul are 13 persoane angajate cu normă întreagă, dintre acestea numai 3 persoane au profesia specifică proiectului. Din istoricul angajaților comunicat de ITM a rezultat că numărul mediu anula al angajaților care au profesia specifică proiectului este de 3 - 4 angajați, iar angajații migrează între cele trei firme A., D. și E.

- Criteriul EG8 potrivit căruia beneficiarul trebuie să declare pe propria răspundere că suma totală a ajutorului public nerambursabil accesat nu depășește 200.00 euro.

Recurenta-reclamantă SC A. SRL a criticat soluția pronunțată de prima instanță din perspectiva dispozițiilor art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ. fără a dezvolta criticile de nelegalitate din perspectiva dispozițiilor legale evocate.

Un aspect esențial în analiza motivelor invocate este acela că, prin Decizia nr. 2258 din 30 mai 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a reținut cu putere de lucru judecat existența legăturilor între SC D. SRL și recurenta, litigiu în fond vizând o aceiași situație de fapt între SC D. SRL și aceeași intimată.

Analizând sentința recurată în raport de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., se constată că motivul de recurs invocat formal de recurentă nu poate fi reținut în condițiile în care hotărârea recurată respectă exigențele prevăzute de art. 425 lit. b) C. proc. civ., în considerentele sentinței fiind expusă pe larg situația de fapt și drept în raport de care a fost respinsă acțiunea, fiind evocate totodată normele substanțiale incidente și aplicarea lor în speță.

Doctrina cât și jurisprudența au statuat, cu caracter unitar, că judecătorul nu este obligat să răspundă fiecărui argument invocat de părțile din litigiu în susținerea uneia și aceleiași cereri în condițiile în care instanța a examinat în mod real problemele esențiale care i-au fost supuse, o astfel de hotărâre respectând și exigențele art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Instanța de fond, în considerentele sentinței a răspuns criticilor invocate de reclamantă vizând locul și perioada unde s-a desfășurat verificare; documentul care a stat la baza întocmirii IRD 0.1 nr. 41021 din 28 noiembrie 2014; suspiciune de neregulă, suspiciune de fraudă încălcarea criteriilor de eligibilitate EG4, EG2, EG8, arătând totodată care au fost considerentele pentru care a apreciat că investiția a fost fărâmițată fiind create condiții artificiale cu consecința încălcării regulii de minimis.

Instanța de fond a analizat legalitatea Deciziei nr. 15417 din 27 aprilie 2015 emisă de intimata-pârâtă, fiind analizate atât criteriile de eligibilitate dar și lipsurile invocate de reclamantă din cuprinsul actelor contestate, cu respectarea dispozițiilor art. 22 alin. (2) C. proc. civ., context în care criticile formulate de recurentă din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. nu pot fi reținute.

Recurenta-reclamantă a invocat formal dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fără a arăta care sunt motivele de nelegalitate în raport de dispozițiile legale evocate, criticile vizând în esență situația de fapt reținută raportat la probatoriul administrat.

Critica vizând neaplicarea în cauză a prevederilor Regulamentului Comisiei nr. 65 din 27 ianuarie 2011 nu poate fi reținută având în vedere că la data semnării contractului de finanțare erau în vigoare și dispozițiile Regulamentului CE nr. 2988/1095, Regulamentul CE nr. 1975/2006 [art. 5 alin. (3)], Regulamentul UE nr. 65/2011 stabilind normele de punere în aplicare a Regulamentului CE nr. 1698/2005 astfel că în mod corect au fost avute în vedere dispozițiile art. 8 din Regulamentul CE nr. 65/2011, considerentele instanței de fond fiind corecte.

Nici criticile vizând criteriile de eligibilitate și selecție nu pot fi reținute, instanța de fond analizând criteriile de eligibilitate în raport de probatoriul administrat și dispozițiile legale incidente.

Criteriul de eligibilitate EG2 vizează eligibilitatea proiectului dar din probatoriul administrat rezultă că recurenta-reclamantă a înregistrat pierderi, apărarea recurentei cu referire la contextul economic nefavorabil nefiind în măsură să înlăture obligațiile contractuale asumate.

Se reține și că recurenta-reclamantă a încălcat și criteriul de eligibilitate EG4 având în vedere durata de valabilitate a contractului astfel cum a fost stabilită la art. 2 alin. (8) din Contractul de finanțare încheiat de părți.

Cu privire la criteriul de selecție S 2 vizând crearea/menținerea a opt locuri de muncă, recurenta nu aduce critici punctuale, din actele de la dosar rezultând că în anul 2011 a fost înregistrat un număr mediu de 3 angajați, în anul 2012 - 4 angajați iar în anul 2013 au fost angajate 7 persoane, angajații având raporturi de muncă la SC D. SRL, SC A. SRL și SC E. SRL, adresa nr. x din 20 noiembrie 2014 nefiind contestată, context în care rezultă fără echivoc că angajații au migrat de la o firmă la alta.

Cu privire la legăturile dintre cele trei societăți comerciale respectiv SC D. SRL, SC A. SRL și SC E. SRL se constată că la locul de implementare a proiectului se află sediul celor trei societăți între care există legături comerciale și financiare iar între asociații și administratorii entităților enunțate existând relații de rudenie, angajații migrând de la o societate la alta.

Legăturile existente între societăți rezultă și din analizarea indicatorilor structurali/juridici, respectiv SC D. SRL și SC A. SRL au avut același administrator pe parcursul implementării proiectelor (ambele societăți beneficiind de fonduri nerambursabile).

La data depunerii cererii de finanțare administratorul SC D. SRL, era numitul B. iar asociat unic sora sa numita F., numitul B. fiind administrator și la SC A., iar asociatul unic al acestei entități fiind soția sa G.

Cele două societăți au formulat cereri de finanțare la aceeași dată, cereri semnate de numitul B. pe baza împuternicirii, prefinanțarea fiind asigurată de numitul B., sumele fiind restituite după primirea ajutorului financiar nerambursabil de la Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit iar activitățile desfășurate sunt complementare.

În raport de criteriile obiective și subiective analizate se concluzionează că instanța de fond în mod corect a reținut că au fost create condiții artificiale pentru implementarea proiectului de către recurentă, proiect complementar cu cel al SC D. SRL, fiind încălcată regula de minimis, Curtea de Justiție a Uniunii Europene statuând în C 343/2012 asupra modului de interpretare a dispozițiilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul 65/2011.

Mai mult, Contractele de finanțare obținut de SC D. SRL și SC A. SRL au făcut obiectul Dosarului penal nr. x/2016 al Curții de Apel București, secția a II-a penală, în care s-a pronunțat Decizia penală nr. 509 din 31 martie 2017, decizie prin care s-a constatat încălcarea dispozițiilor legale pentru obținerea de fonduri nerambursabile respectiv a regulii de minimis.

Nici critica vizând încălcarea principiului proporționalității nu poate fi reținută având în vedere dispozițiile art. 5 alin. (1) din Regulamentul UE nr. 65/2011 și art. 4 din Regulamentul 1988/1945, art. 2 pct. 7 din Regulamentul nr. 1083/2003 dar și a dispozițiilor art. 2 lit. n) din O.U.G. nr. 66/2011, neregulile reținute prin actele contestate vizând întregul proiect astfel că restituirea fondurilor obținute este impusă de dispozițiile legale evocate.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004 va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC A. SRL prin administrator judiciar C. SPRL împotriva Sentinței nr. 29 din 25 februarie 2016 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta SC A. SRL, prin administrator special B. și administrator judiciar C., împotriva Sentinței nr. 29 din 25 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 14 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - CT