ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4474/2010

Asupra recursurilor penale de față; Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 193/PI din 13 septembrie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petenții S.M. și S.L. împotriva Rezoluțiilor Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara nr. 581/II/2/2010 și nr. 734/P/2009 și au fost obligați petenții la câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că rezoluțiile atacate sunt temeinice și legale, că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de uzurpare de calități oficiale, prevăzută de art. 240 C. pen., abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C. pen.

și purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 C. pen. pentru care s-a formulat plângere penală împotriva intimatului M.D.A., că nu se poate reține că intimatul a exercitat profesia de executor judecătoresc în mod abuziv până la data de 29 martie 2010. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat recurs petenții S.M.

și S.L., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, întrucât: - s-a reținut starea de fapt reală, dar se apreciază în mod greșit dispozițiile legale aplicabile stării de fapt reținute; - se fac aprecieri subiective fără a indica temeiul de drept al acestor aprecieri, precum: o pensionare a avut loc pentru activitatea de executor judecătoresc desfășurată anterior, fără a indica temeiul de drept care prevede aceasta posibilitate - reține ca fiind valid argumentul numitului M.D.A., privind dreptul de a cumula pensia si veniturile realizate din executarea profesiei de executor judecătoresc; - nu se indică temeiul de drept sau vreun alt aspect legal care să rețină ca fiind validă această apărare; - parchetul a apreciat că încetarea activității de executor este legală doar după emiterea Ordinului nr. 914/C/2010.

S-a susținut că procurorul a ignorat toate probele depuse la dosar, nu a făcut referire la aceste probe și a interpretat dispozițiile art. 22 alin. (1) lit. B) din Legea nr. 188/2000 si a art. 47 din Regulamentul de aplicare al Legii nr. 188/2000, texte deosebit de clare și relevante în cauză. Obligația de a înștiința Camera Executorilor Judecătorești despre pensionarea sa, revenea în exclusivitate intimatului. Omisiunea de a proceda astfel, în vederea aplicării dispozițiilor art. 22 lit. B) din Legea nr. 188/2000 și, pe cale de consecință, răspunderea în privința neemiterii Ordinului de încetare a calității de executor judecătoresc revine în totalitate acestuia. S-a mai arătat că fapta numitului M.D.A.

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 248 C. pen., care arată: „Fapta funcționarului public, care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituții de stat ori al unei unități din cele la care se referă art. 145 sau o pagubă patrimoniului acestuia.” Astfel, acesta cu știință nu a depus actele de pensionare la camera Executorilor Judecătorești Timișoara și astfel Ministerul Justiției nu a putut fi informat în legătură cu situația sa. Acest fapt a determinat funcționarea ilegală a lui M.D.A., începând cu 08 august 2001, în funcția de executor judecătoresc.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanțe și, în rejudecare, admiterea plângerii formulate, desființarea rezoluțiilor atacate și trimiterea cauzei la procuror, în vederea începerii urmăririi penale împotriva intimatului pentru infracțiunile pentru care s-a formulat plângere penală. Recursul este nefondat. Analizând hotărârea recurată, actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate de petenți, dar și a dispozițiilor art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen. cu referire la art. 278 1 C. proc. pen., constată că aceasta este legală și temeinică. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 278 1 alin. (7) C. proc. pen., „Judecătorul, soluționând plângerea, verifică rezoluție sau ordonanța atacată, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate”.

Prin prisma acestor dispoziții legale, instanța de fond, învestită cu soluționarea plângerii formulată de petenți împotriva rezoluțiilor procurorului de netrimitere în judecată a intimatului M.D. pentru infracțiunile reclamate a dispus, în mod corect, conform dispozițiilor art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., respingerea acesteia ca nefondată. S-a reținut în mod just că la data de 18 noiembrie 2009 a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara plângerea numiților S.M. și S.L. prin care aceștia reclamau săvârșirea infracțiunilor de abuz în servicii, fals în declarații, evaziune fiscală și complicitate la evaziune fiscală de către numitul M.D.A., executor judecătoresc.

Potrivit plângerii, intimatul M.D.A., executor judecătoresc, s-ar ocupa cu activități de cămătărie, împrumutând diverse sume de bani cu dobândă și ar fi pus în executare silită mai multe contracte cu privire la care avea cunoștință că sunt false, respectiv că suma menționată ca împrumutată, conține în fapt și dobânda. Din declarațiile petentului, S.M. din 16 decembrie 2009, rezultă că acesta a împrumutat de la numitul M.D.A. suma de 15.000 Euro, care era purtătoarea unei dobânzi de 5 %/lună. Suma împrumutată era în fapt mai mică, dar cea menționată în contract cuprindea și dobânda. Ulterior, acesta a mai împrumutat, în aceleași condiții, diverse sume de bani de la numiții G.I.M. și V.A.G., persoane pe care le-a cunoscut tot prin intermediul numitului M.D.A.

Împrumuturile au fost garantate cu imobilul proprietatea mandanților garanți ipotecari R.M.E. și S.A., situat în Timișoara, județul Timiș, înscris în C.F. nr. 4530 și întrucât, la scadență, S.M. nu a restituit suma menționată în contracte, s-a procedat la executarea silită imobiliară. Din conținutul plângerii formulate rezultă că numitul M.D.A. a continuat să-și exercite activitatea în calitate de executor judecătoresc și după pensionarea acestuia intervenită în cursul anului 2004, săvârșind astfel infracțiunea de uzurpare de calități oficiale. Din actele depuse la dosarul cauzei rezultă că numitul M.D. i-a împrumutat suma de 15.000 Euro lui S.M., iar numiții G.I.M., C.M. și V.A.G. au împrumutat-o pe numita S.L.

și aceste împrumuturi au fost garantate cu imobilul proprietatea împrumutatei, situat în Timișoara. Având în vedere că aceste contracte de împrumut au fost încheiate în formă autentică consfințind astfel voința părților care le-au semnat după citire („redactat, semnat și autentificat la sediul biroului notarial și semnat de părți după citirea acestuia” – mențiune inserată în fiecare contract de împrumut), rezultă, așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond, că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de fals în declarații prevăzută de art. 292 C. pen., evaziune fiscală prevăzută de art. 3-9 din Legea nr. 241/2005 și complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art. 26 raportat la art. 3-9 din Legea nr. 241/2005.

În ceea ce privește faptul că intimatul M.D. a continuat să-și exercite activitatea în calitate de executor judecătoresc și după pensionarea acestuia intervenită în cursul anului 2004 și ar fi săvârșit astfel infracțiunile de uzurpare de calități oficiale prevăzută de art. 240 C. pen., abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C. pen. și purtare abuzivă prevăzută de art. 250 C. pen., în urma analizei textelor legale incidente în materie precum și a actelor existente la dosarul cauzei, rezultă că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor reclamate sub aspectul laturii obiective. Din adresa Casei județene de Pensii Timiș - Direcția Stabiliri și Plăți Prestații nr. 27566 din 02 noiembrie 2009 rezultă că intimatul are calitatea de pensionar pentru munca depusă și limită de vârstă începând cu data de 08 august 2001. În perioada 10 mai 2001 – 08 august 2001 a beneficiat de pensie anticipată.

Prin decizia nr. 204936 din 21 februarie 2002 a fost stabilită pensia pentru munca depusă și limită de vârstă conform Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale. Articolul 22 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești prevede că încetarea calității de executor judecătoresc are loc: a) la cerere; b) prin pensionare sau în cazul constatării incapacității de muncă, în condițiile legii.

Potrivit alin. (2) „Încetarea calității de executor judecătoresc se constată sau se dispune, după caz, de ministrul justiției, la solicitarea Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești sau din oficiu.” Articolul 47 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătorești prevede că: „Încetarea calității de executor judecătoresc se constată sau se dispune, după caz, de ministrul justiției, după cum urmează: b) în cazul prevăzut la art. 22 alin. (1) lit. b), la data pensionării, respectiv a constatării incapacității de muncă, potrivit procedurii legale.” De altfel, în cadrul contestației la executare înregistrată la Judecătoria Timișoara, petentul S.M.

a sesizat faptul că numitul M.D.A. își desfășoară activitatea cu încălcarea legii, întrucât exercită profesia de executor judecătoresc deși s-a pensionat anterior din sistemul public de pensii, iar instanța a solicitat punctul de vedere al Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești și s-a adresat Direcției Servicii Conexe din cadrul Ministerului Justiției. Prin ordinul nr. 914/C din 29 martie 2010 al Ministrului Justiției s-a dispus încetarea calității de executor judecătoresc, prin pensionare, a intimatului, executor judecătoresc în circumscripția Judecătoriei Timișoara, Camera Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Timișoara. Intimatul M.D.A. a declarat că s-a pensionat din sistemul public de pensii pentru limită de vârstă în urma îndeplinirii stagiului de cotizare (42 de ani) fără a intenționa să se pensioneze din activitatea de executor judecătoresc.

Totodată, a menționat că prin ordinul nr. 685/2001 al Ministrului Justiției a fost numit executor judecătoresc, astfel încât pensionarea sa a intervenit pentru activitatea desfășurată anterior și nu ca urmare a exercitării profesiei independențe de executor judecătoresc în conformitate cu Legea nr. 188/2000. Astfel, executorii judecătorești exercită o activitate liberală, această categorie profesională putând cumula pensia cu veniturile realizate dintr-o altă activitate. Așadar, cum pensionarea executorului judecătoresc M.D.A. din activitatea de executor judecătoresc a intervenit doar în urma ordinului Ministrului Justiției nr. 914/C din 29 martie 2010 rezultă că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de uzurpare de calități oficiale prevăzută de art. 240 C. pen., abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C. pen.

și purtare abuzivă prevăzută de art. 250 C. pen. În raport de considerentele arătate, criticile recurenților petenți sunt nefondate, întrucât prima instanță a verificat rezoluția de netrimitere în judecată a intimatului M.D., în mod legal și temeinic, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarului cauzei, constatând în mod just că plângerea formulată de aceștia este nefondată. Așa fiind, vizând și dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. cu referire la art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de petenții S.M. și S.L. împotriva sentinței penale nr. 193/PI din 13 septembrie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pe care o menține ca legală și temeinică.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a dispune obligarea recurenților petenți la plata cheltuielilor judiciare către stat în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiționarii S.M. și S.L. împotriva sentinței penale nr. 193/Pi din 13 septembrie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Obligă recurenții petiționari la plata sumei de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 decembrie 2010.