ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4474/2010
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4474/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursurilor penale de față;
Examinând actele și lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 193/PI din
13 septembrie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, s-a respins ca
nefondată plângerea formulată de petenții S.M. și S.L. împotriva Rezoluțiilor
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara nr. 581/II/2/2010 și nr. 734/P/2009
și au fost obligați petenții la câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, s-a reținut
că rezoluțiile atacate sunt temeinice și legale, că nu sunt întrunite
elementele constitutive ale infracțiunilor de uzurpare de calități oficiale,
prevăzută de art. 240 C. pen., abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C. pen.
și purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 C. pen. pentru care s-a formulat
plângere penală împotriva intimatului M.D.A., că nu se poate reține că
intimatul a exercitat profesia de executor judecătoresc în mod abuziv până la
data de 29 martie 2010.
Împotriva acestei hotărâri, în
termen legal, au declarat recurs petenții S.M. și S.L., criticând-o pentru
nelegalitate și netemeinicie, întrucât:
- s-a reținut starea de fapt reală,
dar se apreciază în mod greșit dispozițiile legale aplicabile stării de fapt
reținute;
- se fac aprecieri subiective fără a
indica temeiul de drept al acestor aprecieri, precum: o pensionare a avut loc
pentru activitatea de executor judecătoresc desfășurată anterior, fără a indica
temeiul de drept care prevede aceasta posibilitate
- reține ca fiind valid argumentul
numitului M.D.A., privind dreptul de a cumula pensia si veniturile realizate
din executarea profesiei de executor judecătoresc;
- nu se indică temeiul de drept sau
vreun alt aspect legal care să rețină ca fiind validă această apărare;
- parchetul a apreciat că încetarea
activității de executor este legală doar după emiterea Ordinului nr. 914/C/2010.
S-a susținut că procurorul a ignorat
toate probele depuse la dosar, nu a făcut referire la aceste probe și a
interpretat dispozițiile art. 22 alin. (1) lit. B) din Legea nr. 188/2000 si a
art. 47 din Regulamentul de aplicare al Legii nr. 188/2000, texte deosebit de
clare și relevante în cauză.
Obligația de a înștiința Camera
Executorilor Judecătorești despre pensionarea sa, revenea în exclusivitate intimatului.
Omisiunea de a proceda astfel, în vederea aplicării dispozițiilor art. 22 lit. B)
din Legea nr. 188/2000 și, pe cale de consecință, răspunderea în privința
neemiterii Ordinului de încetare a calității de executor judecătoresc revine în
totalitate acestuia.
S-a mai arătat că fapta numitului M.D.A.
întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 248 C.
pen., care arată: „Fapta funcționarului public, care, în exercițiul
atribuțiilor sale de serviciu, cu știință nu îndeplinește un act ori îl
îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o tulburare însemnată
bunului mers al unui organ sau al unei instituții de stat ori al unei unități
din cele la care se referă art. 145 sau o pagubă patrimoniului acestuia.”
Astfel, acesta cu știință nu a depus
actele de pensionare la camera Executorilor Judecătorești Timișoara și astfel Ministerul
Justiției nu a putut fi informat în legătură cu situația sa.
Acest fapt a determinat funcționarea
ilegală a lui M.D.A., începând cu 08 august 2001, în funcția de executor
judecătoresc.
S-a solicitat admiterea recursului,
casarea hotărârii primei instanțe și, în rejudecare, admiterea plângerii
formulate, desființarea rezoluțiilor atacate și trimiterea cauzei la procuror,
în vederea începerii urmăririi penale împotriva intimatului pentru
infracțiunile pentru care s-a formulat plângere penală.
Recursul este nefondat.
Analizând hotărârea recurată, actele
și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate de petenți, dar și a
dispozițiilor art. 385
6
alin. (3) C. proc. pen. cu referire la art. 278
1
C. proc. pen., constată că aceasta este legală și temeinică.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 278
1
alin. (7) C. proc. pen., „Judecătorul, soluționând plângerea, verifică
rezoluție sau ordonanța atacată, pe baza lucrărilor și a materialului din
dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate”.
Prin prisma acestor dispoziții
legale, instanța de fond, învestită cu soluționarea plângerii formulată de
petenți împotriva rezoluțiilor procurorului de netrimitere în judecată a
intimatului M.D. pentru infracțiunile reclamate a dispus, în mod corect,
conform dispozițiilor art. 278
1
alin. (8) lit. a) C. proc. pen.,
respingerea acesteia ca nefondată.
S-a reținut în mod just că la data
de 18 noiembrie 2009 a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara plângerea numiților S.M. și S.L. prin care
aceștia reclamau săvârșirea infracțiunilor de abuz în servicii, fals în
declarații, evaziune fiscală și complicitate la evaziune fiscală de către
numitul M.D.A., executor judecătoresc.
Potrivit plângerii, intimatul M.D.A.,
executor judecătoresc, s-ar ocupa cu activități de cămătărie, împrumutând
diverse sume de bani cu dobândă și ar fi pus în executare silită mai multe
contracte cu privire la care avea cunoștință că sunt false, respectiv că suma
menționată ca împrumutată, conține în fapt și dobânda.
Din declarațiile petentului, S.M. din
16 decembrie 2009, rezultă că acesta a împrumutat de la numitul M.D.A. suma de
15.000 Euro, care era purtătoarea unei dobânzi de 5 %/lună. Suma împrumutată
era în fapt mai mică, dar cea menționată în contract cuprindea și dobânda.
Ulterior, acesta a mai împrumutat, în aceleași condiții, diverse sume de bani
de la numiții G.I.M. și V.A.G., persoane pe care le-a cunoscut tot prin
intermediul numitului M.D.A.
Împrumuturile au fost garantate cu
imobilul proprietatea mandanților garanți ipotecari R.M.E. și S.A., situat în
Timișoara, județul Timiș, înscris în C.F. nr. 4530 și întrucât, la scadență, S.M.
nu a restituit suma menționată în contracte, s-a procedat la executarea silită
imobiliară.
Din conținutul plângerii formulate
rezultă că numitul M.D.A. a continuat să-și exercite activitatea în calitate de
executor judecătoresc și după pensionarea acestuia intervenită în cursul anului
2004, săvârșind astfel infracțiunea de uzurpare de calități oficiale.
Din actele depuse la dosarul cauzei rezultă
că numitul M.D. i-a împrumutat suma de 15.000 Euro lui S.M., iar numiții G.I.M.,
C.M. și V.A.G. au împrumutat-o pe numita S.L. și aceste împrumuturi au fost
garantate cu imobilul proprietatea împrumutatei, situat în Timișoara.
Având în vedere că aceste contracte
de împrumut au fost încheiate în formă autentică consfințind astfel voința
părților care le-au semnat după citire („redactat, semnat și autentificat la
sediul biroului notarial și semnat de părți după citirea acestuia” – mențiune
inserată în fiecare contract de împrumut), rezultă, așa cum în mod corect a
reținut și instanța de fond, că nu sunt întrunite elementele constitutive ale
infracțiunilor de fals în declarații prevăzută de art. 292 C. pen., evaziune
fiscală prevăzută de art. 3-9 din Legea nr. 241/2005 și complicitate la
evaziune fiscală prevăzută de art. 26 raportat la art. 3-9 din Legea nr. 241/2005.
În ceea ce privește faptul că intimatul
M.D. a continuat să-și exercite activitatea în calitate de executor
judecătoresc și după pensionarea acestuia intervenită în cursul anului 2004 și
ar fi săvârșit astfel infracțiunile de uzurpare de calități oficiale prevăzută
de art. 240 C. pen., abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C. pen. și purtare
abuzivă prevăzută de art. 250 C. pen., în urma analizei textelor legale incidente
în materie precum și a actelor existente la dosarul cauzei, rezultă că nu sunt
întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor reclamate sub aspectul
laturii obiective.
Din adresa Casei județene de Pensii
Timiș - Direcția Stabiliri și Plăți Prestații nr. 27566 din 02 noiembrie 2009
rezultă că intimatul are calitatea de pensionar pentru munca depusă și limită
de vârstă începând cu data de 08 august 2001. În perioada 10 mai 2001 – 08
august 2001 a beneficiat de pensie anticipată. Prin decizia nr. 204936 din 21
februarie 2002 a fost stabilită pensia pentru munca depusă și limită de vârstă
conform Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de
asigurări sociale.
Articolul 22 alin. (1) din Legea nr.
188/2000 privind executorii judecătorești prevede că încetarea calității de
executor judecătoresc are loc:
a) la cerere;
b) prin pensionare sau în cazul
constatării incapacității de muncă, în condițiile legii.
Potrivit alin. (2) „Încetarea calității
de executor judecătoresc se constată sau se dispune, după caz, de ministrul
justiției, la solicitarea Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești
sau din oficiu.”
Articolul 47 din Regulamentul de
aplicare a Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătorești prevede că:
„Încetarea calității de executor
judecătoresc se constată sau se dispune, după caz, de ministrul justiției, după
cum urmează:
b) în cazul prevăzut la art. 22 alin.
(1) lit. b), la data pensionării, respectiv a constatării incapacității de muncă,
potrivit procedurii legale.”
De altfel, în cadrul contestației la
executare înregistrată la Judecătoria Timișoara, petentul S.M. a sesizat faptul că numitul M.D.A. își desfășoară activitatea cu încălcarea legii, întrucât
exercită profesia de executor judecătoresc deși s-a pensionat anterior din
sistemul public de pensii, iar instanța a solicitat punctul de vedere al
Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești și s-a adresat Direcției
Servicii Conexe din cadrul Ministerului Justiției.
Prin ordinul nr. 914/C din 29 martie
2010 al Ministrului Justiției s-a dispus încetarea calității de executor
judecătoresc, prin pensionare, a intimatului, executor judecătoresc în
circumscripția Judecătoriei Timișoara, Camera Executorilor Judecătorești de pe
lângă Curtea de Apel Timișoara.
Intimatul M.D.A. a declarat că s-a
pensionat din sistemul public de pensii pentru limită de vârstă în urma
îndeplinirii stagiului de cotizare (42 de ani) fără a intenționa să se
pensioneze din activitatea de executor judecătoresc. Totodată, a menționat că
prin ordinul nr. 685/2001 al Ministrului Justiției a fost numit executor
judecătoresc, astfel încât pensionarea sa a intervenit pentru activitatea
desfășurată anterior și nu ca urmare a exercitării profesiei independențe de
executor judecătoresc în conformitate cu Legea nr. 188/2000. Astfel, executorii
judecătorești exercită o activitate liberală, această categorie profesională putând
cumula pensia cu veniturile realizate dintr-o altă activitate.
Așadar, cum pensionarea executorului
judecătoresc M.D.A. din activitatea de executor judecătoresc a intervenit doar
în urma ordinului Ministrului Justiției nr. 914/C din 29 martie 2010 rezultă că
nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de uzurpare de
calități oficiale prevăzută de art. 240 C. pen., abuz în serviciu prevăzută de
art. 246 C. pen. și purtare abuzivă prevăzută de art. 250 C. pen.
În raport de considerentele arătate,
criticile recurenților petenți sunt nefondate, întrucât prima instanță a
verificat rezoluția de netrimitere în judecată a intimatului M.D., în mod legal
și temeinic, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarului cauzei,
constatând în mod just că plângerea formulată de aceștia este nefondată.
Așa fiind, vizând și dispozițiile
art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen. cu referire la art. 278
1
alin. (8) lit. a) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul
declarat de petenții S.M. și S.L. împotriva sentinței penale nr. 193/PI din 13
septembrie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pe care o menține ca
legală și temeinică.
Văzând și dispozițiile art. 192
alin. (2) C. proc. pen., urmează a dispune obligarea recurenților petenți la
plata cheltuielilor judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de
petiționarii S.M. și S.L. împotriva sentinței penale nr. 193/Pi din 13
septembrie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.
Obligă recurenții
petiționari la plata sumei de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către
stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi
10 decembrie 2010.