ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4052/2011

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4052/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată la data de 24 octombrie 2005 pe rolul Tribunalului București,

secția a III a civilă, contestatorii R.E.N. și K.Q.Z.E. au solicitat, în

temeiul Legii nr. 10/2001, anularea Deciziei nr. 335 din 22 septembrie 2005

emisa de pârâta RA A.P.P.S. și obligarea acesteia la soluționarea notificării

formulate în temeiul Legii nr. 10/2001, în sensul restituirii în natură a

apartamentului nr. 1 cu terenul aferent, situat în București, sector 1.

Prin sentința civilă nr.

1109 din 12 septembrie 2009 pronunțată de

Tribunalul

București, secția a III-a civilă, în dosarul nr. 38431 /3/2005 s-a

admis

cererea, s-a anulat Decizia nr. 335 din 22 septembrie 2005 emisă de RA A.P.P.S.

și s-a dispus restituirea în natură către contestatori a apartamentului nr. 1

situat în București, sector 1.

Pentru a se pronunța

astfel, prima instanță a reținut că reclamanții au făcut dovada calității de

persoane îndreptățite, în sensul art. 3 din Legea nr. 10/2001, respectiv a

calității de moștenitori de pe urma autorilor lor E.K., K.E., V.A., N.K.,

potrivit certificatelor de moștenitor nr. 194/1992 eliberat de Notariatul de

Stat Prahova, nr. 824/1989 eliberat de Notariatul de Stat al sectorului 3

București și nr. 2868/1953 eliberat de Notariatul de Stat Principal al

Raionului Tudor Vladimirescu - Regiunea București.

Din înscrisurile

dosarului s-a constatat că imobilul a fost preluat de stat în baza Decretului

nr. 92/1950 prin naționalizare de la autorii reclamanților în mod abuziv, fiind

incidente prevederile art. 22

1

alin. (1) și (2) din Legea nr.

247/2005 potrivit cărora, în absența unor probe contrare, persoana

individualizată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau

după caz, s-a pus în executare, măsura preluării abuzive, este presupusă că

deține imobilul sub nume de proprietar, așadar reclamanții au făcut dovada

dreptului de proprietate al autorilor reclamanților.

Împotriva

acestei sentințe, a declarat apel pârâta RA A.P.P.S.

, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeiniciei

arătând

că, la data de 07 mai 2004, RA A.P.P.S. a solicitat Primăriei Municipiului

București toate înscrisurile depuse de petenți în susținerea notificării,

solicitare rămasă fără răspuns, astfel că la data emiterii ei, pe baza actelor

existente la dosar, decizia emisă era temeinică și legală, în mod greșit fiind

anulată de către instanță.

Referitor la dreptul de

proprietate asupra imobilului, era necesară o expertiză tehnică de identificare

a imobilului, iar sarcina probei aparținea persoanei îndreptățite, probă ce

urma să fie administrată numai după ce instanța ar fi considerat încheiată

procedura administrativă.

Intimata - contestatoare

K.Q.Z.E. a formulat întâmpinare la dosar prin care a solicitat respingerea

apelului invocând prevederile art. 22 și art. 23 din Legea nr. 10/2001,

modificată și completată prin Legea nr. 247/2005, nefiind culpabili

contestatorii de faptul că Primăria Municipiului București nu a transmis

apelantei toate înscrisurile pe care ei le-au depus în dosarul de notificare,

nefiind necesară o expertiză de identificare a imobilului, față de relațiile

clare de la dosar privind situația juridică a imobilului, care nu a suferit

modificări în timp, de număr poștal, adresă, configurație.

Intimatul - contestator R.E.N.

a depus, de asemenea, întâmpinare la dosar, prin care a solicitat respingerea

apelului, în esență cu aceleași susțineri.

In cursul soluționării

apelului, reclamanții au depus la dosar înscrisuri - redactate în limba

italiană - și în traducere legalizată din care rezultă decesul numitei K.Q.Z.E.

în Italia, la data de 21 ianuarie 2008 - în Fidenza (PR), respectiv o

declarație autentificată sub nr. 6565 din 08 decembrie 2004 de BNP - Asociația

M.P. și S.B.T., dată de S.M., cetățean român, cu domiciliul în România, care

precizează că i-a cunoscut personal pe autorii contestatorilor, iar K.N. este

una și aceeași persoană cu K.N.C., moștenit de soția sa K.Q.Z.E., domiciliată

în Italia, atașându-se și certificatul de moștenitor nr. 194 din 11 februarie

1992 emis de Notariatul de Stat Câmpina - Județul Prahova care atestă calitatea

contestatoarei de unică moștenitoare testamentară universală a defunctului soț,

la data de 17 noiembrie 1985.

Prin încheierea de

ședință din data de 7 aprilie 2008, Curtea de Apel București a dispus

suspendarea judecării apelului conform art. 243 pct. 1 C. proc. civ., față de

înscrisurile care atestă decesul reclamantei arătate, până la introducerea în

cauză a moștenitorilor acesteia, iar prin încheierea de ședință din 23

februarie 2009 s-a respins cererea de repunere pe rol a cauzei formulată de

apelanta RA A.P.A.P.S. și s-a menținut măsura suspendării judecății, având în

vedere înscrisurile depuse de apelantă la dosarul cauzei, din care rezulta că

la BNP „E.G." s-a înregistrat dosarul succesoral nr. 42/2008 cu termen de

dezbatere 23 februarie 2009 privind pe defuncta K.Q.Z.E., precum și susținerile

reprezentantului apelantei, în sensul că va fi o dezbatere complexă, ce va

necesita p perioadă de timp mai îndelungată pentru soluționare

La data de 3 martie 2010

apelanta RA A.P.P.S. a formulat o nouă cerere de repunere pe rol a cauzei, sens

în care părțile au fost citate, inclusiv pentru discutarea perimării apelului

declarat.

La termenul de judecată

din 29 martie 2010, reprezentantul apelantei a pus concluzii pe cererea de

repunere pe rol a cauzei, formulată în sensul menținerii suspendării,

învederând că a obținut prin diligente proprii, noi relații privind succesiunea

aflată în soluționare la notar și care impune o astfel de soluție, iar

perimarea nu operează, fiind suspendat cursul ei, conform art. 250 pct. 3 C.

proc. civ.

S-a depus la dosar,

adresa nr. 1317 din 02 decembrie 2009 prin care biroul notarial comunica

apelantei deschiderea succesiunii pe numele contestatoarei defuncte nr.

42/2008, în care s-a pronunțat la data de 23 februarie 2009 încheierea de

suspendare a dosarului în temeiul art. 78 lit. c) din Legea nr. 36/1995, având

în vedere înscrisurile depuse la dosarul notarial din care rezultă că s-a

formulat o acțiune la Tribunalul din Parma nr. 11023 din 16 iunie 2008, cu

termen de judecată la 30 iulie 2009, având ca obiect constatarea lipsei de

discernământ a defunctei K.Q.Z.E. în perioada cuprinsă între 2001 și 2005 și

anularea testamentului olograf emis la data de 10 noiembrie 2003, respectiv, o

copie a adresei către BNP „E.G." a apelantei nr. 13893 din 25 noiembrie

2009 pentru obținerea relațiilor sus-arătate.

Prin

decizia civilă nr. 240/A. din 31 martie 2010, Curtea de Apel

București, secția

a III a civilă și pentru cauze cu minori, a constatat perimat

apelul pârâtei, reținând că relațiile

obținute de aceasta încă din decembrie 2009, nu au fost valorificate din punct

de vedere procedural, în sensul de a fi sesizată instanța spre a lua act de

situația derulării succesiunii la biroul notarial, anterior termenului de 1 an,

care a expirat la data de 23 martie 2010, iar apărarea privind suspendarea

perimării conform art. 250 alin. (3) C. proc. civ. „pe timpul cât partea este

împiedicată de a stărui în judecată din pricina unor împrejurări mai presus de

voința sa", nu poate fi primită, întrucât cauza de împiedicare se referă

la orice act procedural produs în instanță de către partea interesată, or

faptul nesesizării instanței, cu un astfel de act, în tot timpul scurs de 1 an

de la data menținerii ultimei suspendări din 23 februarie 2009, nu este

justificat, în speță, de vreo împrejurare de forță majoră.

Împotriva

acestei decizii a formulat recurs pârâta RA A.P.P.S., criticând

hotărârea instanței de apel pentru

interpretarea și aplicarea greșită a legii, în sensul că în mod greșit a

constatat perimarea cauzei, în condițiile în care cursul perimării era

suspendat, cum, dealtfel, este și în prezent, întrucât succesiunea defunctei

K.Q.Z.E., ce a determinat suspendarea judecății, nu a fost nici până la acest

moment dezbătută.

Pârâta a mai arătat că

deși a întreprins toate demersurile legale pentru aflarea moștenitorilor părții

decedate, faptul că succesiunea nu a fost dezbătută nu poate fi imputat

acesteia.

Recursul

este fondat, urmând a fi admis, pentru argumentele ce se vor arăta:

Potrivit art. 248 alin.

(1) C. proc. civ., incident în cauză, „orice cerere de chemare în judecată,

contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de

revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în

nelucrare din vina părții timp de un an".

Legiuitorul a

reglementat perimarea în cuprinsul art. 248-254 C. proc. civ., conferindu-i

natura juridică a unei sancțiuni procedurale pentru nerespectarea termenului

prevăzut de lege, fiind totodată și o „prezumție de desistare", dedusă din

faptul nestăruinței vreme îndelungată în judecată.

Din conținutul textului

procedural mai sus evocat, rezultă că pentru a opera perimarea trebuie să fie

îndeplinite cumulativ următoarele condiții: instanța să fi fost învestită cu o

cerere care se judecă în primă instanță sau într-o cale de atac; pricina să fi

rămas în nelucrare timp de un an în materie civilă sau 6 luni în materie

comercială; lăsarea pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părților.

Excepția de perimare

este o excepție peremtorie, întrucât scopul admiterii sale este stingerea

procesului în faza în care acesta se află și este o excepție absolută, întrucât

este reglementată de norme imperative, fiind prevăzută în interesul părților,

dar și în interesul unei bune administrări a actului de justiție.

În speță, apelul RA

A.P.P.S. împotriva sentinței nr. 1109 din 12 septembrie 2007 a Tribunalului

București, secția a III a civilă, a fost declarat la data de 22 noiembrie 2007,

judecata cauzei a fost suspendată, la solicitarea intimaților-reclamanți, la data

de 7 aprilie 2008, în temeiul dispozițiilor art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc.

civ., până la introducerea în cauză a moștenitorilor intimatei decedate

K.Q.Z.E., menținută măsura suspendării prin încheierea din 23 februarie 2009,

pentru nefinalizarea dosarului succesoral, constatat perimat apelul la data de

3 martie 2010 prin decizia ce face obiectul prezentului recurs.

Dispozițiile art. 243

alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. ce au constituit temeiul juridic al suspendării

judecății cauzei reglementează unul din unul din cazurile de suspendare de

drept ale judecății, care se va relua prin cererea de redeschidere făcută cu

arătarea persoanelor ce urmează a fi introduse în cauză.

Cererea de suspendare a

fost determinată de decesul intimatei-reclamante K.Q.Z.E., iar termenul de

perimare ar fi început să curgă, potrivit considerentelor conținute în

hotărârea recurată, de la momentul ultimei mențineri a acestei măsuri,

respectiv, 23 februarie 2009, instanța de apel considerându-1 împlinit la 23

martie 2010.

Decesul intimatei-reclamante

a survenit la Fidenza, Italia, la data de 20 ianuarie 2008, astfel cum rezultă

din certificatul de deces anexat cererii de suspendare a judecății, eliberat de

Primăria localității Fidenza la data de 24 ianuarie 2008.

In urma solicitării

formulate de pârâta RA A.P.P.S. prin adresa nr. 588 din 19 ianuarie 2009,

Camera Notarilor Publici București informează pe această parte că dezbaterea

succesorală a defunctei intimate este înregistrată la BNP E.G.

La data de 20 ianuarie

2009, pârâta formulează cerere de repunere pe rol motivată de iminența

perimării, prilej cu care se depune la dosarul cauzei adresa nr. 54 din 03

februarie 2009 emisă de BNPA G.E., S.N., D.T., F.B., din care rezulta că pe

rolul acestui birou notarial se afla înregistrat dosarul succesoral nr.

42/2008, având ca termen de dezbatere 23 februarie 2009, fapt ce a determinat

menținerea suspendării judecății cauzei dispusă prin încheierea de ședință din

23 februarie 2009, cererea de repunere pe rol fiind respinsă prin aceeași încheiere.

La data de 2 martie 2010

pârâta RA A.P.P.S. formulează o nouă cerere

de

repunere pe rol, cu aceeași motivare, depunând, o dată cu aceasta,

adresa nr. 1317 din 02 decembrie 2009 din care rezulta că dosarul succesoral

mai sus indicat a fost suspendat în temeiul art. 78 lit. c) din Legea nr.

36/1995, la care a atașat, în copie, încheierea de suspendare din 23 februarie

2009, motivat de împrejurarea că pe rolul Tribunalului Parma se află acțiunea

înregistrată sub nr. 11023 din 16 iunie 2008, astfel cum rezultă din actul de

citație emis de această instanță purtând apostila de la Haga, tradusă și

legalizată sub nr. 19212 din 29 septembrie 2008 de BNP R.H., cu termen de

judecată la 30 iulie 2009, având ca obiect constatarea lipsei de discernământ a

intimatei-reclamante defuncte în perioada 2001-2005, cu solicitarea de anulare

a testamentului olograf întocmit de aceasta la data de 10 noiembrie 2003 în

favoarea numitului S.M.

Față de cele arătate,

soluția instanței de apel privind constatarea perimării este greșită, în cauză

subzistând dispozițiile art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., potrivit

cărora „judecata pricinilor se suspendă de drept prin moartea uneia din părți,

afară de cazul când partea interesată cere termen pentru introducerea în cauză

a moștenitorilor" și nefiind incidente dispozițiile art. 248 alin. (1) din

același cod, astfel cum în mod eronat s-a reținut.

Dosarul succesoral ce a

determinat suspendarea judecării cauzei a fost, la rândul său, suspendat,

datorită existenței, pe rolul Tribunalului Parma, a unui litigiu având ca

obiect succesiunea intimatei-reclamante defuncte, față de care pârâta

RAA.P.P.S. nu are nici o calitate, situație ce o împiedică pe aceasta să

efectueze un act procedural care să sisteze cursul perimării, conform art. 249

C. proc. civ., astfel încât o atare situație constituie pentru această parte o

„împrejurare mai presus de voința sa" în sensul dispozițiilor art. 250

alin. (3) C. proc. civ.

Suspendarea cursului

perimării potrivit textului legal anterior citat a operat de la primul demers

al pârâtei în vederea identificării moștenitorilor intimatei-reclamante

decedate, respectiv, de la data de 19 ianuarie 2009, data primei adrese

efectuate în acest sens către Camera Notarilor Publici București, și nu a fost

sistată nici în prezent.

In atare situație,

măsura procesuală luată de instanță prin menținerea măsurii suspendării

judecății nu are nici o relevanță în ceea ce privește cursul perimării,

întrucât a vizat exclusiv constatarea subzistenței motivelor ce au determinat

suspendarea judecării cauzei, iar cursul perimării, așa cum s-a arătat, fusese

deja suspendat începând cu data de 19 ianuarie 2009.

De asemenea, nici

cererile de repunere pe rol formulate de pârâtă nu au relevanță cu privire la

perimare, întrucât acestea nu au fost făcute în vederea continuării judecății,

pentru a fi analizate din perspectiva efectului întreruptiv, ele tinzând la

arătarea „riscului perimării" și la menținerea suspendării judecății.

Intr-un asemenea

context, rezultă că nu este îndeplinită una din condițiile prevăzute de art.

248 alin. (1) C. proc. civ. pentru a opera perimarea, respectiv, nu există

culpa părții pentru lăsarea în nelucrare a cauzei, aceasta datorându-se unor

cauze exterioare, neimputabile pârâtei RA A.P.P.S.

Prin formularea

cererilor de repunere pe rol, care nu au avut scopul și finalitatea unui act

procedural întreruptiv de perimare, cât și prin demersurile efectuate în

vederea obținerii relațiilor cu privire la succesiunea intimatei-reclamante

decedate, pârâta a dovedit doar că tergiversarea soluționării cauzei nu-i este

imputabilă, lucru ce rezultă și din calitatea sa procesuală, respectiv, aceea

de apelantă.

Prin soluția adoptată,

instanța de apel a sancționat practic, partea care depus toate diligentele în

soluționarea cauzei și căreia nu i se poate reține nici o culpă care să atragă

incidența perimării în cauză, ignorând astfel dispozițiile art. 248 alin. (1)

C. proc. civ.

Pe de altă parte, din

relațiile existente la dosar a rezultat că procedura succesorală a intimatei

decedate se află în curs de soluționare, astfel încât temeiul juridic ce a

determinat suspendarea cauzei, respectiv, dispozițiile art. 243 alin. (1) pct.

1 C. proc. civ. subzistă, nefiind administrate probatorii din care să rezulte o

situație de fapt contrară.

Procedura succesorală

notarială presupune rezolvarea, pe cale amiabilă a aspectelor privind averea

defunctului, calitatea de moștenitori, cotele-părți din succesiune ce revin

fiecăruia, existența sau nu a unor renunțători la succesiune, etc.

Momentul în care aspectele

relevate anterior sunt dezbătute în procedura judiciară atrage, în mod

obligatoriu, sistarea/suspendarea procedurii notariale, de esența căreia este

rezolvarea pe cale amiabilă a succesiunii, litigiile apărute în această materie

fiind de competența instanțelor judecătorești.

Dispozițiile art. 78

lit. c) din Legea nr. 36/1995 prevăd că procedura succesorală va fi suspendată

dacă „moștenitorii sau alte persoane interesate prezintă dovada că s-au adresat

instanței de judecată pentru stabilirea drepturilor lor".

Existența pe rolul

Tribunalului Parma a litigiului având ca obiect drepturi succesorale de pe urma

intimatei-reclamante împiedică dezbaterea succesorală notarială începută în

dosarul nr. 42/2008 la BNPA G.E., S.N., D.T., F.B., lucru care, la rândul său,

atrage imposibilitatea continuării judecății în temeiul art.243 alin. (1) pct.

1 C. proc. civ., în cadrul litigiului având ca obiect apelul declarat de pârâta

RA A.P.P.S. împotriva sentinței nr. 1109 din 12 septembrie 2007 a Tribunalului

București, secția a III a civilă.

Concluzie finală este

aceea că instanța de apel în mod greșit a constatat perimat apelul pârâtei RA

A.P.P.S., cursul perimării a fost suspendat începând cu data de 19 ianuarie 2009,

data primului demers al acestei părți de a afla moștenitorii

intimatei-reclamante decedate, suspendare ce va dura atâta timp cât partea va

fi împiedicată de o împrejurare mai presus de voința sa(dezbaterea procedurii

succesorale, inițial notarială, ulterior judiciară) să indice persoanele ce vor

sta în proces în locul intimatei-reclamante decedate.

Pentru aceste

considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va

admite recursul, va modifica decizia recurată, cu consecința respingerii

excepției perimării și menținerii măsurii suspendării judecății cauzei în baza

art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Admite

recursul declarat de pârâta RA A.P.P.S. împotriva deciziei nr. 240A din 31

martie 2010 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze

cu minori și de familie.

Modifică

decizia recurată, respinge excepția perimării, respinge cererea de repunere pe

rol și menține măsura suspendării în temeiul art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc.

civ.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 13 mai 2011.