ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1361/2011

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr.

1286 din 13 iulie 2010, Tribunalul Vâlcea a respins cererea formulată de

reclamanta

SC

C.E.P. SRL

,

în contradictoriu cu pârâții O.R.C. de pe lângă Tribunalul Vâlcea, și O.N.R.C.

Pentru a

pronunța această soluție, Tribunalul a reținut că prin cererea nr. 8135 din 8

aprilie 2010, înregistrată la Registrul Comerțului Vâlcea, numita P.S. a

solicitat înregistrarea mențiunii de suspendare a activității firmei a cărei

asociată unică este. A fost completată declarația pe proprie răspundere conform

art. 17 alin. (1) din Legea nr. 396/2004, iar prin rezoluția nr. 22362 din 9

aprilie 2010 directorul O.R.C. Vâlcea a admis cererea și s-a înregistrat în

Registrul Comerțului mențiunea de suspendare a activității pentru 3 ani, iar

pentru cererea de față poate apela la procedura îndreptării erorilor materiale,

a lămuririi înțelesului dispozitivului încheierii pronunțate de Registrul

Comerțului.

Prin

decizia

nr.

1515 din 5 noiembrie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția

comercială și de contencios administrativ și fiscal, recursul declarat de

reclamantă împotriva acestei hotărâri a fost respins, ca nefondat.

Pentru a

se pronunța astfel, s-a reținut că hotărârea primei instanțe este legală,

motivele invocate prin cererea introductivă neputând determina modificarea

rezoluției, directorului O.R.C. Vâlcea, aceasta fiind emisă cu respectarea

prevederilor art. 1, 2 și 6 din O.U.G. nr. 116/2009, în forma în vigoare la

data de 9 aprilie 2010.

Împotriva

acestei din urmă hotărâri a formulat recurs reclamanta invocând critici pe care

le-a subsumat dispozițiilor art. 304 pct. 2 C. proc. civ. și a solicitat

admiterea acestuia cu consecința admiterii acțiunii introductive astfel cum a

fost formulată.

Înalta

Curte de Casație și Justiție, din oficiu, a pus în discuție inadmisibilitatea

căii de atac raportat la dispozițiile art. 299 C. proc. civ.

Potrivit

acestui text de lege sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel,

cele date în apel, precum și în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor

organe cu activitate jurisdicțională, dispozițiile art. 282 alin. (2) fiind

aplicabile în mod corespunzător.

Recursul

se soluționează de instanța imediat superioară celei care a pronunțat hotărârea

în apel.

Din

cuprinsul acestui text de lege coroborat cu dispozițiile art. 3 pct. 3 C. proc.

civ. rezultă că recursul împotriva unei hotărâri pronunțate în primă instanță

de Tribunal este de competența Curții de Apel, hotărârile pronunțate de Curțile

de Apel cu ocazia soluționării recursurilor nemaiputând și atacate din nou cu

recurs, întrucât nu se găsesc cuprinse în dispozițiile textului de lege

precitat, iar pe altă parte, aceste hotărâri sunt irevocabile, astfel cum

prevăd dispozițiile art. 377 pct. 4 C. proc. civ.

Prin

urmare, recursul introdus împotriva unei hotărâri irevocabile este inadmisibil,

art. 299 C. proc. civ. fiind în concordanță cu principiul puterii de lucru

judecat consacrat de art. 166 C. proc. civ.

Așa fiind,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge

recursul

formulat de reclamanta

SC C.E.P. SRL Horezu,

împotriva

deciziei

Curții de Apel Pitești nr. 1515 din 5 noiembrie 2010

, ca inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 30 martie 2011.