ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1361/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 1286 din 13 iulie 2010, Tribunalul Vâlcea a respins cererea formulată de reclamanta SC

C.E.P. SRL

, în contradictoriu cu pârâții O.R.C. de pe lângă Tribunalul Vâlcea, și O.N.R.C. Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a reținut că prin cererea nr. 8135 din 8 aprilie 2010, înregistrată la Registrul Comerțului Vâlcea, numita P.S. a solicitat înregistrarea mențiunii de suspendare a activității firmei a cărei asociată unică este. A fost completată declarația pe proprie răspundere conform art. 17 alin. (1) din Legea nr. 396/2004, iar prin rezoluția nr. 22362 din 9 aprilie 2010 directorul O.R.C. Vâlcea a admis cererea și s-a înregistrat în Registrul Comerțului mențiunea de suspendare a activității pentru 3 ani, iar pentru cererea de față poate apela la procedura îndreptării erorilor materiale, a lămuririi înțelesului dispozitivului încheierii pronunțate de Registrul Comerțului.

Prin decizia nr. 1515 din 5 noiembrie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, recursul declarat de reclamantă împotriva acestei hotărâri a fost respins, ca nefondat. Pentru a se pronunța astfel, s-a reținut că hotărârea primei instanțe este legală, motivele invocate prin cererea introductivă neputând determina modificarea rezoluției, directorului O.R.C. Vâlcea, aceasta fiind emisă cu respectarea prevederilor art. 1, 2 și 6 din O.U.G. nr. 116/2009, în forma în vigoare la data de 9 aprilie 2010. Împotriva acestei din urmă hotărâri a formulat recurs reclamanta invocând critici pe care le-a subsumat dispozițiilor art. 304 pct. 2 C. proc.

civ. și a solicitat admiterea acestuia cu consecința admiterii acțiunii introductive astfel cum a fost formulată. Înalta Curte de Casație și Justiție, din oficiu, a pus în discuție inadmisibilitatea căii de atac raportat la dispozițiile art. 299 C. proc. civ. Potrivit acestui text de lege sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, dispozițiile art. 282 alin. (2) fiind aplicabile în mod corespunzător. Recursul se soluționează de instanța imediat superioară celei care a pronunțat hotărârea în apel. Din cuprinsul acestui text de lege coroborat cu dispozițiile art. 3 pct. 3 C. proc.

civ. rezultă că recursul împotriva unei hotărâri pronunțate în primă instanță de Tribunal este de competența Curții de Apel, hotărârile pronunțate de Curțile de Apel cu ocazia soluționării recursurilor nemaiputând și atacate din nou cu recurs, întrucât nu se găsesc cuprinse în dispozițiile textului de lege precitat, iar pe altă parte, aceste hotărâri sunt irevocabile, astfel cum prevăd dispozițiile art. 377 pct. 4 C. proc. civ. Prin urmare, recursul introdus împotriva unei hotărâri irevocabile este inadmisibil, art. 299 C. proc. civ. fiind în concordanță cu principiul puterii de lucru judecat consacrat de art. 166 C. proc. civ. Așa fiind,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge recursul formulat de reclamanta SC C.E.P. SRL Horezu, împotriva deciziei Curții de Apel Pitești nr. 1515 din 5 noiembrie 2010 , ca inadmisibil. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 martie 2011.