ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3176/2010

Asupra recursului penal de față ; Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele : Prin sentința penală nr. 55 din 30 aprilie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în baza art. 278 1 pct. 8 lit. a) C. proc. pen., s-a respins plângerea formulată de petentul P.S., domiciliat împotriva rezoluțiilor nr. 721/P/2009 și nr. 93/II/2/2010 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, ca nefondată, fiind menținute rezoluțiile atacate. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele : Prin plângerea întemeiată pe dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen., petentul – parte vătămată P.S. a solicitat desființarea rezoluțiilor nr. 721/P/2009 din 4 ianuarie 2010 și nr. 93/II/2/2010 din 18 februarie 2010 prin care Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimata T.A.C.

– inspector de poliție în cadrul I.P.J. Prahova – Poliția municipiului Ploiești, Biroul cercetări penale, cercetată sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen. În esență, s-a susținut că intimata nu a instrumentat în timp util dosarul penal nr. 6057/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, lăsând în nelucrare cauza o perioadă îndelungată de timp, nerespectând dispozițiile date de procuror. Verificând sesizarea în raport de actele dosarului nr. 6057/P/2008, prima instanță a constatat că la 26 martie 2009, în urma restituirii dispusă de procuror, intimata T.A.C. a fost desemnată să efectueze cercetările penale în cauză, conform rezoluției din 5 decembrie 2008, stabilindu-se un termen de soluționare de 120 zile de la primirea dosarului.

Intimata a precizat că au fost efectuate actele dispuse de procuror, unele cu întârziere, fie datorită spitalizării intimatei, iar altele, pentru că s-a dispus efectuarea unei cercetări la fața locului, printre alte acte de cercetare efectuate, iar în perioada 26 octombrie – 16 noiembrie 2009 petenta a efectuat concediu de odihnă. În aceste condiții s-a concluzionat de judecător, că analizând conținutul infracțiunii de abuz în serviciu raportat la pretinsa activitate infracțională a făptuitoarei – nu se constată elementele constitutive nici sub aspect obiectiv și nici subiectiv, sens în care, soluția dispusă de procurorul de caz este legală și temeinică. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul parte vătămată.

Examinând hotărârea atacată în raport de prevederile art. 385 6 C. proc. pen., cât și din oficiu, conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. se constată, pentru considerentele ce urmează, că recursul este tardiv. Conform principiului legalității și oficialității, procesul penal se desfășoară – în toate fazele – urmărire penală, judecată în primă instanță și căi de atac, în baza dispozițiilor procesual penale, respectând cerințele și termenele de efectuare a oricărui act procesual și procedural. În acest sens, dispozițiile art. 385 3 C. proc. pen. stabilesc imperativ că termenul de recurs este de 10 zile (dacă legea nu dispune altfel) și el curge, după caz, de la pronunțare sau comunicare, după cum, partea a fost prezentă sau a lipsit la dezbateri.

În cauză, petentul a participat la judecarea în fond a cauzei care a avut loc la 30 aprilie 2010, situație în care termenul de recurs de 10 zile începea să curgă de la 1 mai 2010 și se împlinea la 11 mai 2010. Cum însă cererea de recurs a fost redactată și primită la instanță la 13 mai 2010, recursul declarat nu s-a efectuat în termenul prevăzut de lege. Consecințele nerespectării termenului pentru exercitarea unui drept procesual atrage decăderea din exercițiul dreptului și nulitatea actului făcut peste termen. Așa fiind, efectuând un demers procesual cu încălcarea termenului prevăzut de lege, acesta se va respinge, ca tardiv formulat, potrivit art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. Văzând și prevederile art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca tardiv, recursul declarat de petiționarul P.S. împotriva sentinței penale nr. 55 din 30 aprilie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și familie. Obligă recurentul petiționar la 200 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 septembrie 2010.