ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3176/2010

Asupra recursului penal de față ;

Din actele și lucrările dosarului, constată

următoarele :

Prin sentința penală nr. 55 din 30

aprilie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în baza art. 278

1

pct. 8 lit. a) C. proc. pen., s-a respins plângerea formulată de petentul P.S.,

domiciliat împotriva rezoluțiilor nr. 721/P/2009 și nr. 93/II/2/2010 ale Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, ca nefondată, fiind menținute rezoluțiile

atacate.

Pentru a pronunța această soluție,

prima instanță a reținut următoarele :

Prin plângerea întemeiată pe

dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen., petentul – parte vătămată P.S.

a solicitat desființarea rezoluțiilor nr. 721/P/2009 din 4 ianuarie 2010 și nr.

93/II/2/2010 din 18 februarie 2010 prin care Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Ploiești a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimata T.A.C. –

inspector de poliție în cadrul I.P.J. Prahova – Poliția municipiului Ploiești,

Biroul cercetări penale, cercetată sub aspectul săvârșirii infracțiunii

prevăzută de art. 246 C. pen.

În esență, s-a susținut că intimata

nu a instrumentat în timp util dosarul penal nr. 6057/P/2008 al Parchetului de

pe lângă Judecătoria Ploiești, lăsând în nelucrare cauza o perioadă îndelungată

de timp, nerespectând dispozițiile date de procuror.

Verificând sesizarea în raport de

actele dosarului nr. 6057/P/2008, prima instanță a constatat că la 26 martie

2009, în urma restituirii dispusă de procuror, intimata T.A.C. a fost desemnată

să efectueze cercetările penale în cauză, conform rezoluției din 5 decembrie

2008, stabilindu-se un termen de soluționare de 120 zile de la primirea dosarului.

Intimata a precizat că au fost

efectuate actele dispuse de procuror, unele cu întârziere, fie datorită

spitalizării intimatei, iar altele, pentru că s-a dispus efectuarea unei

cercetări la fața locului, printre alte acte de cercetare efectuate, iar în

perioada 26 octombrie – 16 noiembrie 2009 petenta a efectuat concediu de

odihnă.

În aceste condiții s-a concluzionat

de judecător, că analizând conținutul infracțiunii de abuz în serviciu raportat

la pretinsa activitate infracțională a făptuitoarei – nu se constată elementele

constitutive nici sub aspect obiectiv și nici subiectiv, sens în care, soluția

dispusă de procurorul de caz este legală și temeinică.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs petentul parte vătămată.

Examinând hotărârea atacată în

raport de prevederile art. 385

6

C. proc. pen., cât și din oficiu,

conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. se constată, pentru

considerentele ce urmează, că recursul este tardiv.

Conform principiului legalității și

oficialității, procesul penal se desfășoară – în toate fazele – urmărire

penală, judecată în primă instanță și căi de atac, în baza dispozițiilor

procesual penale, respectând cerințele și termenele de efectuare a oricărui act

procesual și procedural.

În acest sens, dispozițiile art. 385

3

C. proc. pen. stabilesc imperativ că termenul de recurs este de 10 zile (dacă

legea nu dispune altfel) și el curge, după caz, de la pronunțare sau

comunicare, după cum, partea a fost prezentă sau a lipsit la dezbateri.

În cauză, petentul a participat la

judecarea în fond a cauzei care a avut loc la 30 aprilie 2010, situație în care

termenul de recurs de 10 zile începea să curgă de la 1 mai 2010 și se împlinea

la 11 mai 2010.

Cum însă cererea de recurs a fost

redactată și primită la instanță la 13 mai 2010, recursul declarat nu s-a

efectuat în termenul prevăzut de lege.

Consecințele nerespectării

termenului pentru exercitarea unui drept procesual atrage decăderea din

exercițiul dreptului și nulitatea actului făcut peste termen.

Așa fiind, efectuând un demers

procesual cu încălcarea termenului prevăzut de lege, acesta se va respinge, ca

tardiv formulat, potrivit art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen.

Văzând și prevederile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv, recursul declarat de

petiționarul P.S. împotriva sentinței penale nr. 55 din 30 aprilie 2010 a

Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și familie.

Obligă

recurentul petiționar la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 15 septembrie 2010.