ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 54/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 24 iunie 2011 întemeiată pe dispozițiile art. 24 din Legea nr. 554/2004, R.M. a chemat în judecată pe Prefectul Municipiului București, solicitând obligarea pârâtului la punerea în executare a sentinței civile nr. 871/1998 a Curții de Apel București, la plata unor daune materiale și morale, precum și la plata unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe zi de întârziere. În motivarea cererii, reclamantul a învederat că pârâtul a refuzat sistematic să se conformeze hotărârii susmenționate, prin punerea la dispoziție a unei suprafețe de 1 ha teren intravilan ori prin plata unor despăgubiri.

Prin sentința civilă nr. 5579 din 4 octombrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut, pe de o parte, că pârâtul nu a fost parte în litigiul soluționat prin sentința civilă nr. 871/1998, iar, pe de altă parte, în raport de obligarea sa la transmiterea unei „oferta de despăgubiri”, dispusă prin sentința nr. 764/2008 a Tribunalului București, Prefectul Municipiului București s-a conformat invitându-l în mod repetat pe reclamant să-și ridice contravaloarea despăgubirilor cuvenite. Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul R.M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, reclamantul a învederat că instanța a încălcat principiul contradictorialității, cel al dreptului la apărare și accesul liber la justiție, necomunicându-i invitația de a depune la dosar concluzii scrise în raport de apărarea pârâtului și refuzând în mod nejustificat de a dispune obligarea prefectului la punerea în executare a unei hotărâri irevocabile. Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare. Astfel, din actele dosarului rezultă că, potrivit dispozițiilor cuprinse în încheierea de ședință din 6 septembrie 2011, instanța de fond a comunicat reclamantului atât întâmpinarea, cât și completarea la întâmpinare depuse de pârât, iar prin notele scrise înregistrate la data de 15 septembrie 2011 R.M.

a răspuns apărărilor formulate de Prefectul Municipiului București, cerând totodată, judecarea cauzei în lipsă. Referitor la petitul privind refuzul executării sentinței nr. 871/1998 instanța de fond a reținut în mod corect că obligația de a întocmi lista terenurilor intravilane disponibile și de a soluționa cererea reclamantului de împroprietărire, conform art. 13 din Legea nr. 44/1994 a fost impusă în sarcina Consiliului General al Municipiului București, prefectul nefiind parte în proces. Curtea va constata că nu subzistă nici critica privind refuzul nejustificat de executare cu privire la soluționarea cererii privind transmiterea unei „oferte de despăgubiri”, obligație stabilit prin sentința nr. 764/2008, adresele depuse de pârât, emise în 2009 și 2010, adeverind faptul că reclamantul a fost invitat la sediul autorității pentru a-și ridica despăgubirile, dar nu s-a prezentat.

În consecință, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 24 din Legea nr. 554/2004, s-a dispus în mod justificat respingerea acțiunii, Curtea urmând a respinge ca nefondat recursul formulat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul R.M. împotriva sentinței nr. 5579 din 4 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 11 ianuarie 2012.