ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3531/2012

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

în judecată

Prin acțiunea înregistrată

pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

astfel cum a fost precizată, reclamanta B.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, următoarele:

- obligarea pârâtei să

prezinte un înscris care să stipuleze că a respectat dispozițiile sentinței civile

nr. 255 din 18 ianuarie 2011 pronunțată Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 45833/3/2009, definitivă și irevocabilă;

- obligarea pârâtei la

plata de daune cominatorii de 500 RON/zi de întârziere, de la data introducerii

acțiunii și până la prezentarea înscrisului care să stipuleze că a respectat dispozițiile

sentinței civile menționate.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că pârâta era obligată să transmită la un evaluator autorizat

dispoziția din 12 februarie 2008 a Primăriei orașului Pantelimon, potrivit sentinței

nr. 255 din 18 ianuarie 2011, însă până în prezent nu a emis niciun înscris care

să stipuleze respectarea dispozițiilor acestei hotărâri judecătorești.

Prin întâmpinare, pârâta

a solicitat respingerea cererii de obligare la plata daunelor cominatorii, ca inadmisibilă,

față de dispozițiile art. 580

2

și 580

3

C. proc. civ., susținând

că celelalte solicitări sunt neîntemeiate. Pârâta a arătat că nu a existat niciodată

intenția de a tergiversa soluționarea dosarului de despăgubire nr. 39754/CC și nici

de a nesocoti sentința nr. 255/2011 pronunțată de Curtea de Apel București, invocând

și prevederile O.U.G. nr. 4/2012 prin care procedura de evaluare și emiterea titlului

de despăgubire a fost suspendată pe o perioadă de 6 luni, arătând că nu poate acționa

în afara cadrului legal instituit de acest act normativ.

Prin sentința nr. 4011

din 14 iunie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, a respins excepția inadmisibilității invocată de pârâtă și acțiunea precizată,

formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această

soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

Prin sentința civilă

nr. 255 din 18 ianuarie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, astfel cum a fost modificată prin decizia

nr. 5220 din 08 noiembrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,

pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a fost obligată să înainteze

dosarul aferent dispoziției de restituire din 12 februarie 2008 a Primăriei orașului

Pantelimon unui evaluator autorizat, în vederea întocmirii raportului de evaluare

a imobilului.

În speță, în ceea ce privește

prima măsură solicitată de reclamantă, respectiv obligarea autorității pârâte să

emită un înscris în care să stipuleze executarea sentinței, prima instanță a reținut

că nu se încadrează în ipotezele avute în vedere de art. 24 alin. (2) din Legea

nr. 554/2004, conform cărora, în această procedură specială de executare instanța

poate dispune obligarea la plata amenzii și a despăgubirilor de întârziere, dacă

acestea sunt solicitate de reclamant.

Referitor la excepția

inadmisibilității cererii privind daunele cominatorii solicitate, invocată de pârâtă,

prima instanță a apreciat că nu poate fi primită, întrucât aceste daune, numite

de reclamantă „daune cominatorii”, nu sunt întemeiate pe art. 580

2

și

580

3

C. proc. civ., ci reprezintă despăgubiri pentru întârzierea executării

sentinței, conform art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Concluzionând, judecătorul

fondului a reținut că cererea de obligare la plata acestor despăgubiri nu a fost

susținută de precizări și dovezi din care să rezulte în ce constă efectiv prejudiciul

de 500 RON/zi de întârziere pretins a fi fost cauzat de întârzierea executării,

astfel că solicitarea reclamantei nu poate fi primită în cadrul procedurii de executare

instituită de art. 24 din Legea nr. 554/2004.

II. Instanța de recurs

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs reclamanta B.M., care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie,

pentru următoarele motive:

- instanța nu a fost alcătuită

conform dispozițiilor legale, motiv de casare prevăzut de art. 304 alin. (1) C.

proc. civ., întrucât pricina a fost judecată de același magistrat care a pronunțat

sentința nr. 255 din 18 ianuarie 2011 a Curții de Apel București prin care intimata

a fost obligată să înainteze dosarul unui evaluator, sub sancțiunea penalităților

de 500 RON/zi întârziere;

- în mod greșit a considerat

prima instanță că primul capăt de cerere, prin care s-a solicitat obligarea autorității

pârâte să emită un înscris care să stipuleze executarea sentinței nu s-ar încadra

în dispozițiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, fiind incidente prevederile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ.;

- s-a apreciat eronat

că reclamanta nu a dovedit prejudiciul de 500 RON/zi cauzat de întârzierea executării,

în cadrul procedurii instituită de art. 24 din Legea nr. 554/2004, deși același

judecător a admis daune cominatorii de 500 RON/zi întârziere, conform art. 24

alin. (2) din Legea nr. 554/2004, text care nu prevede obligația reclamantului de

a-i motiva cererea de despăgubire, învederându-se că sunt aplicabile dispozițiile

art. 304 pct. 8 C. proc.  civ.

Recurenta a concluzionat

că după 4 ani de judecată nu poate pune în executare sentința ce privește aplicarea

dispoziției din 12 august 2008 a Primăriei Orașului Pantelimon, solicitându-se admiterea

recursului și modificarea sentinței, în sensul admiterii acțiunii.

Curți asupra recursului

Analizând sentința criticată

prin prisma motivelor de recurs, ținând cont de actele și lucrările dosarului, precum

și de dispozițiile legale incidente, inclusiv ale art. 304

1

C. proc.

civ., Înalta Curte constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia,

după cum se va arăta în continuare:

Prima critică formulată

de recurenta - reclamantă în temeiul art. 304 pct. 1 C. proc. civ. este nefondată,

deoarece nelegala compunere a completului de judecată reglementată de acest text

ca motiv de casare vizează ipoteza în care completul nu a fost compus de numărul

de judecători prevăzut de lege sau cu toate organele prevăzute de lege (grefier,

procuror) sau judecătorul nu avea voie să facă din complet, pentru că era incompatibil.

Soluționarea unui proces

între părțile care au mai fost judecate de același magistrat, într-o altă cauză,

nu se încadrează în reglementarea prevăzută de art. 304 pct. 1 C. proc. civ.

Art. 24 din Legea nr.

554/2004 invocat de recurenta - reclamantă drept temei al cererilor sale, vizează

posibilitatea sancționării conducătorului autorității administrative care nu a executat

o hotărâre irevocabilă privind încheierea, înlocuirea sau modificarea unui act administrativ,

cu amendă de 20% din salariul minim brut pe economie, reclamantul având dreptul

și la despăgubiri de întârziere.

Recurenta - reclamantă

din prezenta cauză nu a solicitat însă aplicarea amenzii prevăzută de art. 24

alin. (2) din Legea nr. 554/2004, pentru neexecutarea sentinței nr. 25/2011 a Curții

de Apel București, ci „obligarea Comisiei Centrale să facă dovada că dosarul aferent

dispoziției din 12 februarie 2008 a Primarului Comunei Pantelimon s-a trimis unui

evaluator autorizat”, solicitare care nu poate avea drept temei textul indicat anterior,

cum corect a constatat și prima instanță, nefiind vorba de o încălcare sau aplicare

greșită a legii, în sensul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Daunele cominatorii solicitate

de recurentă și acordate prin sentința civilă nr. 25/2011 Curtea de Apel București

vizau sancțiunea aplicabilă autorității administrative pentru nerespectarea obligației

de a înainta evaluatorului dosarul recurentei, având și scop diferit de despăgubirile

de 500 RON/zi solicitate în prezenta cauză pentru întârzierea executării unei hotărâri

judecătorești irevocabile, întemeiate pe art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004

și pentru care trebuia făcută dovada prejudiciului pe care aveau menirea să-l acopere.

În concluzie, instanța

de fond nu a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, nu a schimbat natura

sau înțelesul lămurit și neîndoielnic al acestuia, nefiind incidente nici prevederile

art. 304 pct. 8 C. proc. civ. invocate de recurentă.

Constatând că sentința

atacată

nu

este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare prevăzute de

art. 304 C. proc. civ., în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și a art. 20

alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004, Înalte Curte va respinge recursul pârâtei

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de B.M. împotriva sentinței nr. 4011 din 14 iunie 2012 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 septembrie 2012.