ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5220/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5220/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Instanța de fond

reclamantei

Prin cererea

înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IX-a contencios

administrativ și fiscal, reclamanta B.M. a solicitat, în contradictoriu cu

pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, obligarea

acesteia la trimiterea raportului de evaluare întocmit conform Legii nr.

247/2005 pentru imobilul situat în orașul Pantelimon, demolat, și la plata de

daune cominatorii de 500 RON pe zi de întârziere, din momentul introducerii

acțiunii.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că a formulat notificarea din 2001 în baza Legii nr.

10/2001, prin care a solicitat acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilul

construcție demolat și terenul aferent în suprafață totală de 533 mp, iar

Primăria orașului Pantelimon, prin emiterea dispoziției din 12 februarie 2008 a

finalizat dosarul, ce a fost transmis autorității pârâte și înregistrat sub nr.

179/16646/2003, în vederea emiterii deciziei pentru acordarea despăgubirilor.

Cauza a fost

înregistrată pe rolul

Curții de Apel București,

secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 12 mai 2010, ca urmare a declinării

competenței de către Tribunalul București prin sentința nr. 632 din 24 februarie

2010, iar la termenul de judecată din 9 noiembrie 2010 s-a dispus introducerea în

cauză a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, în raport de cererea

completatoare formulată de reclamantă în acest sens.

pârâtei

Prin întâmpinare,

pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a solicitat respingerea

acțiunii, ca neîntemeiată.

instanței de fond

Prin sentința nr. 255

din 18 ianuarie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta B.M. în contradictoriu cu pârâții

Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, obligând

pârâta să înainteze dosarul aferent dispoziției de restituire din 12 februarie

2008 emisă de Primăria Orașului Pantelimon unui evaluator autorizat, în vederea

întocmirii raportului de evaluare a imobilului, sub sancțiunea aplicării unei penalități

de 500 RON pe zi de întârziere, de la data rămânerii irevocabile a sentinței.

Pentru a pronunța această

soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

Prin dispoziția din 12

februarie 2008 emisă de Primăria orașului Pantelimon s-a dispus acordarea de măsuri

reparatorii prin echivalent în favoarea reclamantei pentru imobilul situat în P.,

județul Ilfov, compus din construcție în suprafață utilă de 185,51 mp și suprafață

construită de 220,64 mp și teren aferent construcției în suprafață de 533 mp, dispoziție

care împreună cu dosarul aferent au fost transmise Autorității Naționale pentru

Restituirea Proprietăților pentru parcurgerea procedurii prevăzute de Legea nr.

247/2005.

Prima instanță a reținut

că autoritatea pârâtă nu a demarat procedura prevăzută de lege pentru emiterea titlului

de despăgubire nici până la data formulării acțiunii, or, chiar dacă legea nu stabilește

un termen de soluționare a acestor cereri, iar pârâta invocă prevederile Deciziei

nr. 2815/2008 privind regulile de stabilire a ordinii de soluționare a dosarelor,

în speță, trecerea unui termen de un an de la înregistrarea dosarului este de natură

a încălca prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prin

depășirea unui termen rezonabil de soluționare a dosarului reclamantei.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, care

a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie,arătând că în cadrul procedurii

administrative reglementată de Titlul VII din Legea nr. 554/2004 s-au prevăzut mai

multe etape care trebuie parcurse, respectiv etapa transmiterii și înregistrării

dosarelor, conform art. 16 alin. (1) și (2) din Capitolul V, Titlul VII, modificat

și completat prin O.U.G. nr. 81/2007, etapa analizării dosarelor de către Secretariatul

Comisiei Centrale sub aspectul posibilității restituirii în natură a imobilului

ce formează obiectul notificării și etapa evaluării, procedura finalizându-se prin

emiterea de către Comisia Centrală a deciziei reprezentând titlul de despăgubire

și valorificarea acestuia în condițiile prevăzute de pct. 26 din O.U.G. nr. 81/2007.

S-a susținut că, în speță,

s-a parcurs numai etapa transmiterii și înregistrării dosarului cu privire la măsurile

reparatorii în favoarea reclamantei, dosarul aferent dispoziției din 12 februarie

2008 emisă de Primăria Orașului Pantelimon fiind înregistrat la Comisia Centrală

sub nr. 39754/CC, iar în etapa verificării respingerii cererii de restituirii în

natură a imobilului notificat s-a constat lipsa unor informații necesare în vederea

trecerii la etapa evaluării, parcurgerea acesteia fiind condiționată și de ordinea

înregistrării dosarelor, așa cum s-a stabilit prin deciziei din 16 septembrie 2008

a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, fiind nelegală obligarea pârâtei

la transmiterea dosarului unui evaluator autorizat, sub sancțiunea plății unor penalități

de 500 RON/zi întârziere, de la data rămânerii irevocabile a sentinței.

A susținut recurenta că

parcurgerea etapei evaluării este condiționată de completarea dosarului cu relații

privind situația juridică a imobilului–teren în suprafață de 533 mp în legătură

cu care există inadvertențe, deoarece în actul de expropriere și în dispoziția din

2008 a Primăriei Pantelimon s-a menționat o suprafață de 533 mp., în timp ce în

adresa din 25 iulie 2001 a aceleiași Primării și în certificatul de moștenitor de

pe urma autorului reclamantei A.C. s-a menționat o suprafață de 500 mp teren, astfel

că s-au solicitat relații suplimentare pentru clarificarea suprafeței de teren notificate,

pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri intimatei–reclamante.

A concluzionat recurenta

că nu există un refuz nejustificat din partea sa de a desemna un evaluator pentru

imobilul pentru care s-a stabilit dreptul intimaților la despăgubiri, însă această

măsură se va realiza în cadrul și cu respectarea procedurii prevăzute de Legea

nr. 247/2005 republicată, cererea reclamantei fiind aprobată în ședința din 18

mai 2010, cu motivația „unui caz special”.

Recurenta–pârâtă a susținut

că este nelegală obligarea sa la plata unor penalități de 500 RON/zi, în condițiile

în care nu are nici o culpă în întârzierea derulării procedurii administrative reglementată

de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, dosarul neputând fi transmis evaluatorului,

întrucât era incomplet, obligația completării acestuia cu toate informațiile solicitate

revenind reclamantei și entității notificate.

Recurenta a solicitat

admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantei

ca neîntemeiată.

recurs

Analizând sentința criticată,

prin prisma motivelor de recurs, ținând cont de actele și lucrările dosarului, precum

și de dispozițiile legale incidente, inclusiv ale art. 304

1

,

Înalta

Curte constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, după cum

se va arăta în continuare:

a. Situația de fapt

Intimata–reclamantă a

solicitat despăgubiri, potrivit Legii nr. 10/2001 prin notificarea din 2001 adresată

Primăriei Pantelimon pentru terenul în suprafață de 533 mp. situat în orașul Pantelimon,

care nu îi mai poate fi restituit în natură (pe teren fiind construit un bloc de

locuințe) precum și construcție, casă de locuit în suprafață de 220,64 mp., în prezent

demolată.

Prin dispoziția din 12

februarie 2008 Primarul Orașului Pantelimon a propus acordarea de despăgubiri pentru

terenul în suprafață de 533 mp. și construcția în suprafață de 220,64 mp., dosarul

aferent dispoziției menționate anterior fiind transmis Comisiei Centrale de Stabilire

a Despăgubirilor, unde a fost înregistrat sub nr. 39754/CC, pentru a se urma procedura

de stabilire și plată a despăgubirilor reglementată de Titlul VII al Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției.

Deși au trecut 10 ani

de la notificarea imobilului pentru care intimata–reclamantă a pretins despăgubiri,

ca urmare a imposibilității restituirii în natură și 3 ani de la recunoașterea dreptului

acesteia la despăgubiri prin dispoziția din 2008 a Primarului orașului Pantelimon,

dosarul intimatei aferent acestei dispoziții nu a ajuns nici măcar în etapa evaluării,

pentru a se putea stabili cuantumul despăgubirilor.

b. Considerentele Înaltei

Curți

Recursul pârâtei Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor București declarat împotriva sentinței

nr. 255 din 18 ianuarie 2011 a Curții de Apel București prin care a fost obligată

să desemneze un evaluator sub sancțiunea plății unor penalități de 500 RON de la

rămânerea definitivă și irevocabilă acestei hotărâri nu cuprinde critici propriu-zise

cu privire la soluția primei instanțe, ci reia susținerile și argumentele prezentate

în întâmpinarea depusă la fond, ce vizează complexitatea și etapele procedurii reglementate

de Titlul VII al Legii nr. 247/2005, inexistența unei culpe a autorității în derularea

acesteia și pe cale de consecință concluzionează că nu există nici un refuz nejustificat

al soluționării solicitării acesteia, de desemnare a unui evaluator.

Deși argumentele recurentei

privind complexitatea procedurilor reglementate de Legea nr. 247/2005 care cuprind

mai multe etape, în care sunt antrenate mai multe entități (organe investite cu

soluționarea notificării, evaluatorii) sunt corecte, acestea nu reprezintă un motiv

legal pentru depășirea termenului rezonabil de rezolvare a situației litigioase

a intimaților.

Omisiunea legiuitorului

de a stabili un termen de finalizare pentru fiecare etapă a procedurii administrative

nu îndreptățește autoritatea publică de a determina discreționar acest interval

de timp, fiind necesar ca etapele procedurii să fie parcurse într-un termen rezonabil,

în sensul dispozițiilor art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Termenul rezonabil privește

atât durata procedurilor administrative preliminare, cât și timpul necesar finalizării

procedurilor judiciare propriu-zise și de executare a hotărârilor judecătorești,

astfel că Statul român avea obligația de a organiza astfel funcționarea puterilor

sale, încât să răspundă acestor cerințe și persoana îndreptățită să poată beneficia

efectiv de protecția asigurată prin prevederile art. 6 din Convenția Europeană

a Drepturilor Omului.

Complexitatea etapelor

procedurale reglementate de lege poate constitui un criteriu de apreciere a respectării

termenului rezonabil, dar nu poate fi invocată pentru justificarea unei conduite

discreționare, de pasivitate, a autorităților publice, mai ales că intimatei i-a

fost aprobată cererea, pentru existența unui caz special de urgentare, în ședința

din 18 mai 2010.

Atunci când Statul Român

și-a asumat obligația de a compensa prin măsuri reparatorii persoanele al căror

drept de proprietate a fost încălcat de statul comunist prin preluarea abuzivă a

imobilelor, era dator să stabilească măsuri legislative adecvate, transparente,

coerente, care să asigure punerea în aplicare a procedurilor administrative de restituire

a imobilelor, sau de plată a despăgubirilor într-un termen rezonabil, pentru persoanele

cărora li s-a recunoscut dreptul la restituire sau la despăgubiri și care astfel

au devenit posesoarele unui „bun” în sensul art. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului, în acest sens pronunțându-se Curtea de la Strasbourg prin hotărârile Viașu

împotriva României, Katz și Faimblat din anul 2009.

În speță, raportat la

perioada îndelungată de 10 ani, care a trecut de la data declanșării procedurii

de restituire a terenului luat abuziv de statul comunist de la autorul intimatei,

respectiv de la emiterea notificării din 2001, prima instanță a concluzionat în

mod corect că au fost încălcate dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil, susținerile recurentei

privind nesocotirea criteriilor pe baza cărora se apreciază termenul rezonabil,

rezultate din jurisprudența C.E.D.O. , nefiind justificate.

Sunt nefondate criticile

recurentei prin care s-a susținut că documentația dosarului aferent dispoziției

din 2008 a primarului orașului Pantelimon ar fi fost incompletă și din acest motiv

nu putea fi înaintat evaluatorului, deoarece motivul invocat excede atribuțiilor

Comisiei.

Este în schimb întemeiată

critica pârâtei care vizează nelegala sa obligare la plata unor penalități de 500

RON/zi întârziere de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, deoarece prin

art. 24 din Legea nr. 554/2004 s-a stabilit un termen de executare a hotărârilor

de contencios administrativ și s-au prevăzut sancțiuni specifice de aducere la îndeplinire.

recurs

Astfel fiind în temeiul

art. 304 pct. 9 din C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) și alin. (3) din Legea

nr. 554/2004 Înalta Curte va admite recursul pârâtei și va modifica în parte sentința

atacată, în sensul că va înlătura obligarea pârâtei la plata penalităților de 500

RON/zi întârziere, aplicate de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, urmând

a se menține restul dispozițiilor sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței nr. 255

din 18 ianuarie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal.

Modifică în parte sentința

atacată, în sensul că înlătură obligarea pârâtei la plata penalităților de 500 RON/zi

de întârziere, aplicate de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 noiembrie

2011.