ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 733/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Prima instanță a) Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC I. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția Domeniilor Statului anularea Deciziei nr. 172 din 29 iunie 2009, emisă de Agenția Domeniilor Statului și procesul-verbal de predare primire, încheiat la data de 07 iulie 2009 și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

La termenul de judecată din data de 18 ianuarie 2010, reclamanta a depus o cerere precizatoare a acțiunii solicitând să se dispună suspendarea procedurii de atribuire prin licitație publică a terenului în suprafață de 1739,59 ha - teren agricol și 122,42 ha - teren neagricol, situat în Măceșu de Jos - Dolj, inițiată de Agenția Domeniilor Statului, conform anunțului publicitar, în vederea cesionării unor suprafețe de teren cu destinație agricolă, proprietate publică sau privată a statului, aflate în administrarea Agenția Domeniilor Statului, până la soluționarea irevocabilă a cauzei.

În motivarea cererii de suspendare, s-a arătat că este îndeplinită condiția referitoare la paguba iminentă, întrucât prin procedura de atribuire prin licitație publică cu strigare a terenului în suprafață de 1739,50 ha - teren agricol și 122,42 ha - teren neagricol, situat în Măceșu de Jos - Dolj desfășurată mai înainte de soluționarea cererii ce face obiectul Dosarului nr. 2371/54/2009, există riscul unor pagube iminente. A mai arătat reclamanta, că în situația în care nu s-ar mai putea realiza lucrările de întreținere a culturilor înființate, culturile agricole ar fi compromise și s-ar înregistra pierderi în sarcina societății, cu consecința prejudicierii acesteia prin pierderea veniturilor ce s-ar putea obține prin valorificarea culturilor.

A mai susținut reclamanta că existența cazului bine justificat derivă și din faptul că executarea propriu-zisă și efectivă a actelor administrative a început înainte ca justiția să se pronunțe asupra legalității și temeiniciei acestora. b) Soluția primei instanțe Prin încheierea din 12 februarie 2010, Curtea de Apel Craiova a admis cererea de suspendare formulată de reclamanta SC I. SRL și a dispus suspendarea procedurii de atribuire prin licitație publică a terenului în suprafață de 1739,59 ha - teren agricol și 122,42 ha - teren neagricol, situat în Măceșu de Jos - Dolj, inițiată de Agenția Domeniilor Statului și care urmează să se desfășoare la data de 17 februarie 2010, până la soluționarea irevocabilă a cauzei.

S-a apreciat de către instanța de fond că prin executarea actelor administrative menționate, mai înainte de soluționarea cererii de anulare a acestora, există riscul producerii unei pagube materiale majore în patrimoniul reclamantei. A mai avut în vedere Curtea, că de asemenea cazul bine justificat rezultă și din împrejurarea că executarea propriu-zisă și efectivă a actelor administrative a început înainte ca instanța competentă să se pronunțe asupra legalității și temeiniciei acestora. Curtea de Apel Craiova s-a referit în cuprinsul hotărârii și la Recomandarea nr. R/89/8/1999 a Comitetului de Miniștri. 2. Instanța de recurs Împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond a declarat recurs Agenția Domeniilor Statului.

a) Motivele de recurs În motivele de recurs s-a arătat că sentința primei instanțe nu cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței și cele pentru care au fost înlăturate apărările sale. S-a susținut că instanța a respins greșit excepția lipsei plângerii prealabile, cu motivarea că potrivit art. 7 din Legea nr. 554/2004 persoana care se consideră vătămată într-un drept sau interes, trebuie să formuleze plângere prealabilă mai înainte de a se adresa justiției și că în cauză nu s-a dovedit că s-a formulat o astfel de plângere. În consecință, s-a apreciat că acțiunea este prematur formulată. A precizat recurenta că instanța de fond a apreciat greșit asupra existenței cazului bine justificat, că această soluție se întemeiază numai pe susținerile reclamantei, că actul a cărui suspendare s-a solicitat este emis cu respectarea legii.

În acest sens, s-a detaliat amplu situația de fapt și că existența litigiilor aflate pe rolul instanțelor cu privire la contractul de concesiune care are ca obiect terenul pentru care s-a organizat procedura de atribuire prin licitație, nu se constituie în condiția cazului bine justificat. În ceea ce privește paguba iminentă s-a susținut că nu s-a făcut dovada înființării culturilor și că rezilierea s-a datorat neplății redevenței datorate în baza contractului de concesiune. b) Analiza motivelor de recurs Situația de fapt Între reclamanta-intimată și pârâta-recurentă s-a încheiat un contract de concesiune pentru teren agricol și neagricol, contract reziliat de recurentă. Datoriile aferente redevenței contractuale au format obiectul unor litigii.

Ulterior, prin Decizia nr. 172/2009 Agenția Domeniilor Statului a dispus preluarea terenului, iar la 11 ianuarie 2010 s-au demarat procedurile de licitație publică pentru acest teren. Legislația aplicabilă Legea nr. 554/2004, art. 15 - "(1) Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

Cererea de suspendare se poate formula odată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată, până la soluționarea acțiunii în fond". Art. 2 lit. ș) "pagubă iminentă - prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public; Lit. (t) - cazuri bine justificate - împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ". Analiza legislației aplicabile în materia suspendării actelor administrativ-fiscale relevă că instanța poate dispune suspendarea executării actului administrativ-fiscal, dacă sunt îndeplinite cerințele legale, respectiv formularea plângerii prealabile, existența cazului bine justificat și pentru prevenirea producerii unui prejudiciu.

Recurenta a susținut că nu sunt îndeplinite condițiile privind, cazul bine justificat și producerea prejudiciului, precum și aceea a plângerii prealabile. Criticile sunt neîntemeiate. În mod corect judecătorul fondului a reținut în sentința pronunțată că sunt întrunite condițiile cerute de art. 15 și 14 din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea actului administrativ-fiscal. În cauza prezentă, desfășurarea procedurilor de licitație publică a terenului care a format obiectul contractului de concesiune, înainte de pronunțarea instanței de fond este de natură a crea prejudicii reclamantei. Din probele administrate rezultă că între părți se derulează mai multe litigii care au ca obiect drepturile și obligațiile din contractul de concesiune care a fost reziliat de recurentă și care a condus la demararea procedurilor de licitație publică, suspendată prin încheierea din prezenta cauză.

În acest sens, s-au depus dovezi, respectiv Sentința nr. 49 din 8 martie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș în Dosarul nr. 2439/54/2008, prin care reclamanta a fost exonerată de la plata redevenței stabilită prin contractul de concesiune din 16 noiembrie 2005, pentru anii 2006 și 2007, dispunându-se și restituirea sumelor încasate cu titlu de redevență pentru această perioadă. Soluția de mai sus se constituie într-un caz bine justificat, respectiv a unei împrejurări legate de starea de fapt și de drept de natură a crea o îndoială serioasă în privința rezilierii contractului de concesiune și implicit asupra procedurii de concesionare prin licitație publică a terenurilor. În ceea ce privește procedura prealabilă se constată că și această critică este nefondată.

Din dovezile aflate la dosar recurs, rezultă că reclamanta a formulat plângere prealabilă, în sensul că a solicitat revocarea procedurii de atribuire prin licitație publică, la data de 18 ianuarie 2010, prin fax. Recurenta a susținut în concluziile orale că fax-ul la care s-a transmis procedura prealabilă nu aparține instituției. Instanța constată că susținerea este formulată cu rea-credință, pentru că la dosar fond se află un act care emană de la Agenția Domeniilor Statului, unde este indicat numărul de fax, același număr la care reclamanta a efectuat transmiterea plângerii prealabile. Înalta Curte arată că și critica privind nemotivarea hotărârii este nefondată, în cuprinsul sentinței judecătorul fondului a explicat motivele care au condus la adoptarea soluției.

c) Soluția instanței de recurs Având în vedere considerentele acestei decizii, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul se va respinge, sentința primei instanțe fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Agenția Domeniilor Statului împotriva Încheierii din 12 februarie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 8 februarie 2011.