ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 733/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

a) Cererea de chemare

în judecată

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC I. SRL a

solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția Domeniilor Statului anularea

Deciziei nr. 172 din 29 iunie 2009, emisă de Agenția Domeniilor Statului și

procesul-verbal de predare primire, încheiat la data de 07 iulie 2009 și

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

La termenul de

judecată din data de 18 ianuarie 2010, reclamanta a depus o cerere precizatoare

a acțiunii solicitând să se dispună suspendarea procedurii de atribuire prin

licitație publică a terenului în suprafață de 1739,59 ha - teren agricol și

122,42 ha - teren neagricol, situat în Măceșu de Jos - Dolj, inițiată de

Agenția Domeniilor Statului, conform anunțului publicitar, în vederea

cesionării unor suprafețe de teren cu destinație agricolă, proprietate publică

sau privată a statului, aflate în administrarea Agenția Domeniilor Statului,

până la soluționarea irevocabilă a cauzei.

În motivarea cererii

de suspendare, s-a arătat că este îndeplinită condiția referitoare la paguba

iminentă, întrucât prin procedura de atribuire prin licitație publică cu

strigare a terenului în suprafață de 1739,50 ha - teren agricol și 122,42 ha -

teren neagricol, situat în Măceșu de Jos - Dolj desfășurată mai înainte de

soluționarea cererii ce face obiectul Dosarului nr. 2371/54/2009, există riscul

unor pagube iminente.

A mai arătat

reclamanta, că în situația în care nu s-ar mai putea realiza lucrările de

întreținere a culturilor înființate, culturile agricole ar fi compromise și

s-ar înregistra pierderi în sarcina societății, cu consecința prejudicierii

acesteia prin pierderea veniturilor ce s-ar putea obține prin valorificarea

culturilor.

A mai susținut

reclamanta că existența cazului bine justificat derivă și din faptul că

executarea propriu-zisă și efectivă a actelor administrative a început înainte

ca justiția să se pronunțe asupra legalității și temeiniciei acestora.

b) Soluția primei

instanțe

Prin încheierea din

12 februarie 2010, Curtea de Apel Craiova a admis cererea de suspendare

formulată de reclamanta SC I. SRL și a dispus suspendarea procedurii de

atribuire prin licitație publică a terenului în suprafață de 1739,59 ha - teren

agricol și 122,42 ha - teren neagricol, situat în Măceșu de Jos - Dolj,

inițiată de Agenția Domeniilor Statului și care urmează să se desfășoare la

data de 17 februarie 2010, până la soluționarea irevocabilă a cauzei.

S-a apreciat de către

instanța de fond că prin executarea actelor administrative menționate, mai

înainte de soluționarea cererii de anulare a acestora, există riscul producerii

unei pagube materiale majore în patrimoniul reclamantei.

A mai avut în vedere

Curtea, că de asemenea cazul bine justificat rezultă și din împrejurarea că

executarea propriu-zisă și efectivă a actelor administrative a început înainte

ca instanța competentă să se pronunțe asupra legalității și temeiniciei

acestora.

Curtea de Apel

Craiova s-a referit în cuprinsul hotărârii și la Recomandarea nr. R/89/8/1999 a

Comitetului de Miniștri.

Împotriva sentinței

pronunțată de instanța de fond a declarat recurs Agenția Domeniilor Statului.

a) Motivele de recurs

În motivele de recurs

s-a arătat că sentința primei instanțe nu cuprinde motivele de fapt și de drept

care au format convingerea instanței și cele pentru care au fost înlăturate

apărările sale.

S-a susținut că

instanța a respins greșit excepția lipsei plângerii prealabile, cu motivarea că

potrivit art. 7 din Legea nr. 554/2004 persoana care se consideră vătămată

într-un drept sau interes, trebuie să formuleze plângere prealabilă mai înainte

de a se adresa justiției și că în cauză nu s-a dovedit că s-a formulat o astfel

de plângere.

În consecință, s-a

apreciat că acțiunea este prematur formulată.

A precizat recurenta

că instanța de fond a apreciat greșit asupra existenței cazului bine

justificat, că această soluție se întemeiază numai pe susținerile reclamantei,

că actul a cărui suspendare s-a solicitat este emis cu respectarea legii.

În acest sens, s-a

detaliat amplu situația de fapt și că existența litigiilor aflate pe rolul

instanțelor cu privire la contractul de concesiune care are ca obiect terenul

pentru care s-a organizat procedura de atribuire prin licitație, nu se

constituie în condiția cazului bine justificat.

În ceea ce privește

paguba iminentă s-a susținut că nu s-a făcut dovada înființării culturilor și

că rezilierea s-a datorat neplății redevenței datorate în baza contractului de

concesiune.

b) Analiza motivelor

de recurs

Situația de fapt

Între

reclamanta-intimată și pârâta-recurentă s-a încheiat un contract de concesiune

pentru teren agricol și neagricol, contract reziliat de recurentă.

Datoriile aferente

redevenței contractuale au format obiectul unor litigii.

Ulterior, prin

Decizia nr. 172/2009 Agenția Domeniilor Statului a dispus preluarea terenului,

iar la 11 ianuarie 2010 s-au demarat procedurile de licitație publică pentru

acest teren.

Legislația aplicabilă

Legea nr. 554/2004,

art. 15 - "(1) Suspendarea executării actului administrativ unilateral

poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin

cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a

actului atacat. În acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului

administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

Cererea de suspendare se poate formula odată cu acțiunea principală sau

printr-o acțiune separată, până la soluționarea acțiunii în fond".

Art. 2 lit. ș)

"pagubă iminentă - prejudiciul material viitor și previzibil sau, după

caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a

unui serviciu public;

Lit. (t) - cazuri

bine justificate - împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care

sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului

administrativ".

Analiza legislației

aplicabile în materia suspendării actelor administrativ-fiscale relevă că

instanța poate dispune suspendarea executării actului administrativ-fiscal,

dacă sunt îndeplinite cerințele legale, respectiv formularea plângerii

prealabile, existența cazului bine justificat și pentru prevenirea producerii

unui prejudiciu.

Recurenta a susținut

că nu sunt îndeplinite condițiile privind, cazul bine justificat și producerea

prejudiciului, precum și aceea a plângerii prealabile.

Criticile sunt

neîntemeiate.

În mod corect

judecătorul fondului a reținut în sentința pronunțată că sunt întrunite

condițiile cerute de art. 15 și 14 din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea

actului administrativ-fiscal.

În cauza prezentă,

desfășurarea procedurilor de licitație publică a terenului care a format

obiectul contractului de concesiune, înainte de pronunțarea instanței de fond

este de natură a crea prejudicii reclamantei.

Din probele

administrate rezultă că între părți se derulează mai multe litigii care au ca

obiect drepturile și obligațiile din contractul de concesiune care a fost

reziliat de recurentă și care a condus la demararea procedurilor de licitație

publică, suspendată prin încheierea din prezenta cauză.

În acest sens, s-au

depus dovezi, respectiv Sentința nr. 49 din 8 martie 2010 pronunțată de Curtea

de Apel Târgu Mureș în Dosarul nr. 2439/54/2008, prin care reclamanta a fost

exonerată de la plata redevenței stabilită prin contractul de concesiune din 16

noiembrie 2005, pentru anii 2006 și 2007, dispunându-se și restituirea sumelor

încasate cu titlu de redevență pentru această perioadă.

Soluția de mai sus se

constituie într-un caz bine justificat, respectiv a unei împrejurări legate de

starea de fapt și de drept de natură a crea o îndoială serioasă în privința

rezilierii contractului de concesiune și implicit asupra procedurii de

concesionare prin licitație publică a terenurilor.

În ceea ce privește

procedura prealabilă se constată că și această critică este nefondată.

Din dovezile aflate

la dosar recurs, rezultă că reclamanta a formulat plângere prealabilă, în

sensul că a solicitat revocarea procedurii de atribuire prin licitație publică,

la data de 18 ianuarie 2010, prin fax.

Recurenta a susținut

în concluziile orale că fax-ul la care s-a transmis procedura prealabilă nu

aparține instituției.

Instanța constată că

susținerea este formulată cu rea-credință, pentru că la dosar fond se află un

act care emană de la Agenția Domeniilor Statului, unde este indicat numărul de

fax, același număr la care reclamanta a efectuat transmiterea plângerii

prealabile.

Înalta Curte arată că

și critica privind nemotivarea hotărârii este nefondată, în cuprinsul sentinței

judecătorul fondului a explicat motivele care au condus la adoptarea soluției.

c) Soluția instanței

de recurs

Având în vedere

considerentele acestei decizii, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul se va

respinge, sentința primei instanțe fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Agenția Domeniilor Statului împotriva Încheierii din 12 februarie

2010 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 8 februarie 2011.