ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 122/2011

Asupra recursului de față ;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele :

Prin ordonanța nr. 385/II/2/2009

din 03 noiembrie 2009 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Constanța s-a dispus, între altele, neînceperea urmăririi penale față

de ofițerul de poliție judiciară S.M., sub aspectul infracțiunii prevăzute de

art. 189 C. pen., în baza dispozițiilor art. 228 alin. (4) raportat la art. 10

lit. a) C. proc. pen.

Pentru a dispune în

acest sens s-a reținut ca în plângerea penală formulată la data de 24 aprilie

2009, petentul A.M.M.A.H. a solicitat efectuarea de cercetări față de ofițerul

de poliție judiciară S.M., sub aspectul infracțiunii de lipsire de libertate în

mod ilegal.

Or, din actele

dosarului rezultă că în cursul cercetărilor penale efectuate în dosarul nr. 1557/P/2008

al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța, A.M.M.A.H. a încercat să se

sustragă cercetărilor.

Drept urmare,

ofițerul de poliție S.M. a emis mandat de aducere, care a fost executat în data

de 14 ianuarie 2009, orele 12

30

.

Inculpatul a fost

audiat în prezența unui apărător și a unui translator, după care s-a dispus măsura

reținerii pe 24 ore, măsură care a fost adusă la cunoștința acestuia.

La introducerea în

arest a fost de acord cu conținutul procesului verbal de percheziție corporală,

pe care 1-a și semnat personal.

Pe data de 19

februarie 2009 a primit toate valorile și bunurile consemnate în procesul

verbal menționat.

Lipsirea de libertate

a petentului s-a făcut în mod legal, pe data de 14 ianuarie 2009, în baza

ordonanței de reținere nr. 1557/P/2008, iar arestarea preventivă pe 29 de zile,

începând cu data de 15 ianuarie 2009, în baza hotărârii pronunțate în acest sens

de către instanța de judecată.

Prin urmare, actele

premergătoare neevidențiind indicii săvârșirii infracțiunii de lipsire de

libertate în mod ilegal, procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale față

de ofițerul de poliție judiciară S.M., constatându-se incidența cazului de

împiedicare a punerii în mișcare sau exercitării acțiunii penale prevăzut de

art. 10 lit. a) C. proc. pen.).

Anterior, prin

rezoluția nr. 306/P/2009 din 25 mai 2009, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Constanța a dispus neînceperea urmăririi penale față de subcomisarul de poliție

S.M., sub aspectul infracțiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C.

pen., reținându-se de asemeni că actele premergătoare efectuate în cauză au dus

la concluzia că faptele reclamate nu există.

Prin rezoluția nr. 1762/615/II/2/2010,

Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petent împotriva ordonanței

nr. 385/II/2/2009 din 3 noiembrie 2009 a Procurorului General al Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel Constanța, reținând că soluțiile primare de neurmărire

penală sunt legale și temeinice.

Împotriva soluției

primare de netrimitere în judecată confirmată de procurorul ierarhic superior,

petentul a formulat plângere, criticile prezentate oral în fața primei instanțe

privind nemulțumirea sa pentru faptul că, așa cum susține acesta, a fost

reținut de ofițerul de poliție judiciară și dus în vederea audierii la sediul

Poliției Transporturi, unde a fost încătușat de un calorifer, fără a i se

prezenta niciun act prin care s-ar fi dispus reținerea sa. În aceeași manieră

i-au fost ridicate telefoanele mobile și cartelele SIM pe care le deținea și

despre a căror existență a aflat numai ulterior, cu ocazia unui termen de

grefă. În fine, petentul susține că nu corespunde adevărului că a fost audiat

în jurul orelor 12

00

, în fapt fiind audiat efectiv în jurul orelor

16

00

.

Prin sentința penala

nr. 45/P din 14 ianuarie 2010, pronunțată în dosarul nr. 475/36/2010 al

Tribunalului Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie,

instanța de fond a respins plângerea, ca nefondată.

Pentru a hotărî astfel

prima instanța a reținut că din actele dosarului rezultă sustragerea

inculpatului A.M.M.A.H. de la efectuarea cercetărilor penale efectuate în

dosarul nr. l557/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanta, sub

aspectul săvârșirii de către acesta a infracțiunilor prevăzute de art. 215

alin. (1), (2), (3) și art. 290 C. pen., emiterea mandatului de aducere și

executarea acestuia în data de 14 ianuarie 2009.

Inculpatului i-au

fost puse cătușe, ca urmare a faptului ca acesta s-a împotrivit executării mandatului

de aducere.

La sediul poliției

i-au fost scoase cătușele, supravegherea acestuia fiind asigurată de doi lucrători

de polițe.

Cu ocazia audierii

acestuia i-a fost asigurată asistența juridică prin desemnarea ca apărător din

oficiu a avocatului L.C., precum și un interpret în persoana d-lui P.B.

Reținerea,

introducerea în arest și arestarea preventivă a acestuia, au avut loc în

condițiile legii, împrejurări dovedite de actele și lucrările dosarului.

Prima instanță a mai

reținut că plângerea petentului nu se coroborează nici cu declarația soției

acestuia, nici cu declarația interpretului care a asistat la audierea

petentului la sediul Poliției Transporturi și nici cu procesul verbal de

percheziție corporală, respectiv cu dovada de primire întocmită la ieșirea

petentului din arestul IPJ Constanța.

Prin urmare, în mod

corect prin ordonanța atacată pe această cale, respectiv prin rezoluția emisă

anterior ordonanței, s-a reținut că faptele reclamate de către petent nu

există.

Împotriva hotărârii

primei instanțe a declarat recurs petentul, fără a formula critici și fără a

invoca niciunul dintre cazurile de casare reglementate prin art. 385

9

C. proc. pen.

Examinând cauza în

raport de dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. se constată

că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, neafectată de niciuna

dintre erorile jurisdicționale și greșelile procedurale care fac obiectul

cazurilor de casare ce se iau întotdeauna în considerare din oficiu.

Totodată, nici alte

cazuri de casare susceptibile a fi invocate din oficiu nu se constată.

În consecință, pentru

motivele expuse, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de petentul A.M.M.A.H.

împotriva sentinței penale nr. 45/P din 14 ianuarie 2010 a Curții de Apel

Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

ca nefondat recursul declarat de petiționarul A.M.M.A.H. împotriva sentinței

penale nr. 45/P din 6 mai 2010 a Curții de Apel Constanța, secția penală și

pentru cauze penale cu minori și de familie.

Obligă

recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către

stat.

Onorariul

interpretului de limbă arabă se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și

Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 17 ianuarie 2011.