ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 122/2011

Asupra recursului de față ; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele : Prin ordonanța nr. 385/II/2/2009 din 03 noiembrie 2009 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța s-a dispus, între altele, neînceperea urmăririi penale față de ofițerul de poliție judiciară S.M., sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 189 C. pen., în baza dispozițiilor art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. Pentru a dispune în acest sens s-a reținut ca în plângerea penală formulată la data de 24 aprilie 2009, petentul A.M.M.A.H. a solicitat efectuarea de cercetări față de ofițerul de poliție judiciară S.M., sub aspectul infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal.

Or, din actele dosarului rezultă că în cursul cercetărilor penale efectuate în dosarul nr. 1557/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța, A.M.M.A.H. a încercat să se sustragă cercetărilor. Drept urmare, ofițerul de poliție S.M. a emis mandat de aducere, care a fost executat în data de 14 ianuarie 2009, orele 12 30 . Inculpatul a fost audiat în prezența unui apărător și a unui translator, după care s-a dispus măsura reținerii pe 24 ore, măsură care a fost adusă la cunoștința acestuia. La introducerea în arest a fost de acord cu conținutul procesului verbal de percheziție corporală, pe care 1-a și semnat personal. Pe data de 19 februarie 2009 a primit toate valorile și bunurile consemnate în procesul verbal menționat.

Lipsirea de libertate a petentului s-a făcut în mod legal, pe data de 14 ianuarie 2009, în baza ordonanței de reținere nr. 1557/P/2008, iar arestarea preventivă pe 29 de zile, începând cu data de 15 ianuarie 2009, în baza hotărârii pronunțate în acest sens de către instanța de judecată. Prin urmare, actele premergătoare neevidențiind indicii săvârșirii infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale față de ofițerul de poliție judiciară S.M., constatându-se incidența cazului de împiedicare a punerii în mișcare sau exercitării acțiunii penale prevăzut de art. 10 lit. a) C. proc. pen.).

Anterior, prin rezoluția nr. 306/P/2009 din 25 mai 2009, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța a dispus neînceperea urmăririi penale față de subcomisarul de poliție S.M., sub aspectul infracțiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C. pen., reținându-se de asemeni că actele premergătoare efectuate în cauză au dus la concluzia că faptele reclamate nu există. Prin rezoluția nr. 1762/615/II/2/2010, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petent împotriva ordonanței nr. 385/II/2/2009 din 3 noiembrie 2009 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, reținând că soluțiile primare de neurmărire penală sunt legale și temeinice.

Împotriva soluției primare de netrimitere în judecată confirmată de procurorul ierarhic superior, petentul a formulat plângere, criticile prezentate oral în fața primei instanțe privind nemulțumirea sa pentru faptul că, așa cum susține acesta, a fost reținut de ofițerul de poliție judiciară și dus în vederea audierii la sediul Poliției Transporturi, unde a fost încătușat de un calorifer, fără a i se prezenta niciun act prin care s-ar fi dispus reținerea sa. În aceeași manieră i-au fost ridicate telefoanele mobile și cartelele SIM pe care le deținea și despre a căror existență a aflat numai ulterior, cu ocazia unui termen de grefă.

În fine, petentul susține că nu corespunde adevărului că a fost audiat în jurul orelor 12 00 , în fapt fiind audiat efectiv în jurul orelor 16 00 . Prin sentința penala nr. 45/P din 14 ianuarie 2010, pronunțată în dosarul nr. 475/36/2010 al Tribunalului Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, instanța de fond a respins plângerea, ca nefondată. Pentru a hotărî astfel prima instanța a reținut că din actele dosarului rezultă sustragerea inculpatului A.M.M.A.H. de la efectuarea cercetărilor penale efectuate în dosarul nr. l557/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanta, sub aspectul săvârșirii de către acesta a infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) și art. 290 C. pen., emiterea mandatului de aducere și executarea acestuia în data de 14 ianuarie 2009. Inculpatului i-au fost puse cătușe, ca urmare a faptului ca acesta s-a împotrivit executării mandatului de aducere.

La sediul poliției i-au fost scoase cătușele, supravegherea acestuia fiind asigurată de doi lucrători de polițe. Cu ocazia audierii acestuia i-a fost asigurată asistența juridică prin desemnarea ca apărător din oficiu a avocatului L.C., precum și un interpret în persoana d-lui P.B. Reținerea, introducerea în arest și arestarea preventivă a acestuia, au avut loc în condițiile legii, împrejurări dovedite de actele și lucrările dosarului. Prima instanță a mai reținut că plângerea petentului nu se coroborează nici cu declarația soției acestuia, nici cu declarația interpretului care a asistat la audierea petentului la sediul Poliției Transporturi și nici cu procesul verbal de percheziție corporală, respectiv cu dovada de primire întocmită la ieșirea petentului din arestul IPJ Constanța.

Prin urmare, în mod corect prin ordonanța atacată pe această cale, respectiv prin rezoluția emisă anterior ordonanței, s-a reținut că faptele reclamate de către petent nu există. Împotriva hotărârii primei instanțe a declarat recurs petentul, fără a formula critici și fără a invoca niciunul dintre cazurile de casare reglementate prin art. 385 9 C. proc. pen. Examinând cauza în raport de dispozițiile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. se constată că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, neafectată de niciuna dintre erorile jurisdicționale și greșelile procedurale care fac obiectul cazurilor de casare ce se iau întotdeauna în considerare din oficiu. Totodată, nici alte cazuri de casare susceptibile a fi invocate din oficiu nu se constată.

În consecință, pentru motivele expuse, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de petentul A.M.M.A.H. împotriva sentinței penale nr. 45/P din 14 ianuarie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de petiționarul A.M.M.A.H. împotriva sentinței penale nr. 45/P din 6 mai 2010 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat. Onorariul interpretului de limbă arabă se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 ianuarie 2011.