ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2602/2012
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2602/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința
comercială nr. 7901 din 23 iunie 2011, Tribunalul București, secția a VI-a comercială,
a respins, ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta U.A.M.C. în
contradictoriu cu pârâții SC R.I. SRL și Oficiul Registrului Comerțului de pe
lângă Tribunalul București.
Pentru a pronunța
această soluție tribunalul a reținut că reclamanta a solicitat să se constate
încetarea contractului de comodat încheiat în data de 5 ianuarie 2007, încetare
produsă prin încheierea contractului de închiriere din 15 ianuarie 2007 între
aceleași părți și având ca obiect folosința aceluiași spațiu și, în consecință,
să se dispună radierea mențiunii efectuate de pârâta SC R.I. SRL prin asociatul
U.M.E. privind prelungirea punctului de lucru al societății în spațiul din Voluntari,
Ilfov.
Tribunalul a
constatat că acțiunea este neîntemeiată deoarece argumentarea cererii
reclamantei pornește de la o situație care nu este conformă realității, având
în vedere că, în fapt, contractul de locațiune este anterior contractului de
comodat, fiind încheiat la 3 ianuarie 2007, așa cum se menționează pe ultima
pagină și, în raport de această situație, s-a apreciat că sunt netemeinice
susținerile reclamantei potrivit cărora, părțile ar fi înțeles să înlocuiască
practic contractul de comodat cu cel de închiriere și să renunțe la caracterul
gratuit al cedării folosinței, câtă vreme contractul de comodat este încheiat
ulterior celui de închiriere.
Împotriva acestei
sentințe a declarat apel reclamanta, considerând-o nelegală și netemeinică,
solicitând schimbarea în tot a sentinței apelate, în sensul constatării
încetării contractului de comodat din 5 ianuarie 2007 și radierii mențiunii
efectuate de pârâtă.
Prin decizia civilă
nr. 487 din 3 noiembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, a
anulat ca netimbrat apelul declarat de reclamantă, reținând că aceasta a fost
citată cu mențiunea expresă de a face dovada achitării taxei judiciare de
timbru în cuantum de 25,5 lei și a timbrului judiciar de 0,3 lei, însă până la
primul termen de judecată aceasta nu și-a îndeplinit obligația stabilită în
sarcina sa prin rezoluția de primire a cererii de apel.
Împotriva acestei
decizii a declarat recurs reclamanta U.A.M.C., criticând-o sub aspectul că
instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de
art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
Se arată că pentru
termenul din 3 noiembrie 2011, reclamanta a fost citată la vechiul domiciliu
din județul Ilfov, orașul Voluntari.
Aceasta în condițiile
în care la 8 august 2011, odată cu cererea de apel a încunoștințat instanța că
are reședința și domiciliul ales pentru comunicarea tuturor actelor de
procedură în București, sector 3.
Sunt invocate
dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
În cauză
intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca
nefondat și a depus înscrisuri.
Analizând recursul
prin prisma motivului de nelegalitate invocat, Înalta Curte apreciază recursul
ca fiind fondat și urmează a fi admis pentru următoarele considerente:
La fila 2 din dosarul
Curții de Apel București, secția a VI-a civilă, se află o cerere înregistrată
la 24 iunie 2011, intitulată recurs, cerere formulată de reclamanta D. fostă U.A.M.C.,
care arată că are domiciliul în orașul Voluntari, județul Ilfov.
Ulterior la 8 august
2011, D.A.M.C. formulează APEL și arată că are reședința și domiciliul ales
pentru comunicarea tuturor actelor de procedură în București, sector 3, (fila 3
dosar apel).
Dosarul din apel a
avut un singur termen de judecată la 3 noiembrie 2011, termen pentru care
apelanta-reclamantă a fost citată la adresa din Voluntari.
Pe dovada de
îndeplinire a procedurii de citare (fila 15 dosar apel) este subliniat: persoană
care locuiește cu destinatarul, portar, administrator, serviciul de
registratură sau funcționarul însărcinat cu primirea corespondenței, acesta a
primit, semnând în fața noastră.
Înalta Curte
apreciază că decizia recurată a fost pronunțată în condițiile în care apelanta
reclamantă nu a fost legal citată pentru termenul de la 3 noiembrie 2011, față
de cererea de la fila 3 din dosarul de apel, în care este menționat domiciliul
ales al apelantei în București, sector 3, apelanta fiind citată la o altă
adresă.
Așa fiind, potrivit
dispozițiilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ. recursul urmează a fi admis, se va
casa decizia recurată și se va trimite cauza spre rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de
reclamanta U.A.M.C. împotriva deciziei nr. 487 din 3 noiembrie 2011 pronunțată
de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, pe care o casează și trimite
cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședința publică,
astăzi 17 mai 2012.