ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1728/2012

Asupra cauzei civile

de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului București, secția a V a civilă, la data de 31 martie 2004, astfel

cum a fost precizată ulterior, reclamanții P.Ș., P.R. și P.V. au chemat în

judecată pe pârâții Primăria Municipiului București și Consiliul General al

Municipiului București - Administrația Fondului Imobiliar, solicitând să se

constate caducitatea deciziei nr. 924 din 03 mai 1968 emisă de Consiliul

Popular al Municipiului București și să se dispună retrocedarea imobilului

compus din teren în suprafață de 235 m.p. și construcție, situat în București,

str. Soldat T.I., sector 3, în temeiul dispozițiilor art. 35 din Legea nr. 33/1994.

Prin sentința civilă nr.

490 din 26 mai 2003, Tribunalul București, secția a V a civilă, a admis

excepția lipsei calității procesuale active, invocată din oficiu, cu consecința

respingerii acțiunii, ca fiind introdusă de persoane fără calitate procesuală

activă.

Pentru a hotărî

astfel, tribunalul a reținut că reclamanții nu se legitimează procesual activ

în cauză, deoarece nu au făcut dovada dreptului de proprietate al autorilor lor

asupra imobilului litigios.

Prin decizia civilă nr.

2617/ A din 13 decembrie 2004, Curtea de apel București, secția a III-a civilă

și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelul declarat de reclamanți

împotriva sentinței susmenționate, pe care a anulat-o, cu reținerea cauzei

pentru evocarea fondului, apreciind că, în mod greșit, prima instanță a

soluționat pricina pe excepție, fără a intra în cercetarea fondului cauzei.

În evocarea fondului,

Curtea de apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de

familie, a pronunțat decizia civilă nr. 285/ A din 22 mai 2006, prin care a

respins acțiunea, ca neîntemeiată.

În motivarea acestei

soluții, curtea a reținut că nu sunt întrunite condițiile art. 35 din Legea nr.

33/1994, deoarece nu se verifică susținerea reclamanților în sensul că

exproprierea - pentru care s-au primit și despăgubiri în sumă de 9.140 lei - nu

și-ar fi atins scopul, câtă vreme din schițele la raportul de expertiză

rezultă, dimpotrivă, afectarea terenului de blocuri, zonă verde, alei de acces.

Reclamanții își pot

însă valorifica drepturile asupra imobilului expropriat în procedura Legii nr. 10/2001,

care consacră un spațiu distinct de reglementare pentru măsurile reparatorii în

cazul imobilelor expropriate - art. 11.

Decizia curții de

apel a fost atacată cu recurs, în termen legal, de către reclamanții P.Ș. și P.R.,

care au invocat următoarele motive:

proc. civ. - motivarea instanței de apel este contradictorie pe aspectul

situației juridice actuale a imobilului litigios.

Deși în expertiza

efectuată în cauză se precizează că suprafața imobilului s-a diminuat cu numai

1 m, în rest terenul și construcția s-au identificat pe vechiul amplasament,

libere de alte utilități publice, instanța de apel reține greșit că din

schițele anexe la raportul de expertiză rezultă existența pe teren a unui bloc

și că restul terenului este constituit din spațiile dintre blocurile din zonă,

inclusiv alei de acces. Mai mult, instanța de apel nu face nicio referire la

construcția aferentă terenului, care s-a păstrat, așa cum se menționează și în

expertiza tehnică judiciară.

proc. civ. – în mod greșit, instanța de apel nu a dat eficiență prevederilor art.

35 din Legea nr. 33/1994, în condițiile în care s-a dovedit că exproprierea nu

s-a finalizat, nu s-a emis o nouă decizie de expropriere, imobilul nu este

afectat de alte construcții, cum greșit s-a reținut în decizia recurată

(blocuri, zonă verde, alei de acces) și nici nu se află în patrimoniul vreunei

societăți comerciale.

Prin decizia

pronunțată, instanța de apel a încălcat și prevederile art. 1 din Protocolul nr.

1 al Convenției Drepturilor Omului, ratificată de România în 1994, coroborat cu

art. 44 din Constituția României, privind garantarea proprietății private și

cazurile și condițiile stricte de expropriere.

Or, în cazul imobilului

litigios, cauza de utilitate nu s-a realizat, exproprierea rămânând fără obiect,

așa încât se impunea retrocedarea respectivului imobilul, compus din teren liber

și construcția aferentă.

proc. civ. - în timpul judecării cauzei în apel, reclamanta P.V. a decedat și

nu au fost introduși în cauză eventualii moștenitori legali.

La cererea

recurentului - reclamant P.Ș., care a optat pentru calea legii speciale în

vederea restituirii imobilului litigios, Înalta Curte a dispus suspendarea

judecării recursului în baza art. 46 din Legea nr. 10/2001, republicată, prin

încheierea de la termenul din 08 decembrie 2006.

La data de 10

ianuarie 2012, instanța a dispus, din oficiu, repunerea cauzei pe rol, pentru a

se verifica dacă mai subzistă cauza care a justificat suspendarea judecății,

sens în care s-au făcut adrese recurenților pentru a comunica și dovedi stadiul

soluționării notificării formulate în baza Legii nr. 10/2001.

Prin petiția

înregistrată la dosar, prin grefa instanței, la data de 27 februarie 2012,

recurentul-reclamant P.Ș. a comunicat că s-a soluționat, în mod irevocabil,

contestația formulată de el împotriva dispoziției emise în procedura

administrativă a Legii nr. 10/2001, privind restituirea imobilului litigios,

situat în București, str. Soldat T.I., sector 3, motiv pentru care a solicitat

să se constate că prezenta cauză a rămas fără obiect. Recurentul a anexat copii

certificate pentru conformitate cu originalul de pe sentința civilă nr. 1569

din 29 noiembrie 2010 a Tribunalului București, secția a V a civilă, și de pe

decizia civilă nr. 1556/ R din 24 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția

a IV a civilă.

Recursul este

nefondat, potrivit celor ce succed.

Imobilul litigios,

situat în str. Soldat T.I., sector 3, București, compus din teren în suprafață

de 235 m.p. și construcția aflată pe acesta, a făcut obiectul notificării de

restituire nr. 271 din 24 mai  2001, formulată de recurentul - reclamat P.Ș. în

baza Legii nr. 10/2001.

Această notificare a

fost respinsă prin dispoziția nr. 1226 din 09 februarie 2009, emisă de Primăria

Municipiului București.

Prin sentința civilă nr.

1569 din 29 noiembrie 2010, pronunțată de Tribunalul București, secția a V a

civilă, în Dosarul nr. 32583/3/2009 (filele 28-31 dosar recurs), dispoziția

susmenționată a fost anulată, dispunându-se restituirea în natură către

notificator a terenului în suprafață de 198 m.p. și a construcției edificate pe

acesta și acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul în

suprafață de 54 m.p., imposibil de restituit în natură. Prin decizia civilă nr.

1556/ R din 24 noiembrie 2011, pronunțată în recurs de Curtea de Apel

București, secția a IV a civilă, (filele 32-36 dosar recurs), s-a dispus

modificarea, în parte, a acestei sentințe, în sensul că măsurile reparatorii

prin echivalent privesc doar suprafața de 37 m.p., iar celelalte dispoziții ale

sentinței au fost menținute.

Rezultă că, imobilul

litigios a fost restituit în procedura Legii nr. 10/2001, parte în natură,

parte în echivalent, astfel că acțiunea dedusă judecății în prezenta cauză,

privind retrocedarea bunului în baza art. 35 din Legea nr. 33/1994, a rămas

fără obiect, după cum a susținut și recurentul-reclamant P.Ș. prin petiția prin

care a comunicat stadiul soluționării notificării formulate în baza Legii nr. 10/2001.

Pentru acest motiv,

soluția de respingere a acțiunii, pronunțată prin decizia recurată, se impune a

fi menținută, fără a mai fi necesară verificarea criticilor de fond,

referitoare la situația actuală a imobilului litigios și la îndeplinirea

condițiilor prevăzute de art. 35 din Legea nr. 33/1994.

Cât privește critica

potrivit căreia reclamanta P.V. ar fi decedat în cursul judecării cauzei în

apel, aceasta este o simplă susținere, lipsită de suport probator, neputând fi

astfel primită.

Reținând, așadar, că

acțiunea dedusă judecății a rămas fără obiect prin retrocedarea bunului

litigios în procedura Legii nr. 10/2001, ceea ce justifică soluția din decizia

recurată privind respingerea acțiunii, Înalta Curte va respinge recursul

exercitat în cauză, ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de reclamanții P.Ș. și P.R. împotriva deciziei nr. 285/

A din 22 mai 2006 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru

cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 martie 2012.