ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 94/2010

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 181/F din 12

octombrie 2009, Curtea de Apel Galați a respins, ca inadmisibilă, contestația

la executare formulată de petentul B.C. împotriva sentinței penale nr. 14/F din

28 ianuarie 2009 a Curții de Apel Galați.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că prin sentința penală nr. 14/F/2009 a aceleiași Curți de apel,

sentință rămasă definitivă în baza art. 278

1

alin. (8) lit. b) C.

proc. pen., s-a respins ca nefondată plângerea formulată de același petent

împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 217/P/2008 din 27

octombrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați.

În prezenta cauză, petentul a

formulat contestație la executare a sentinței nr. 14/F/2009, urmând ca

intimații să prezinte în original acte de proprietate asupra unui imobil ce

face obiectul unui litigiu în care petentul este parte.

Instanța a motivat că potrivit art.

461 C. proc. pen. contestația la executare este o cale de atac extraordinară

îndreptată împotriva executării hotărârii penale.

Or, reglementarea de la art. 278

1

C. proc. pen. referitor la plângerile împotriva rezoluției procurorului, de netrimitere

în judecată nu se finalizează cu o soluție susceptibilă de a fi supusă

prevederilor de executare, prin urmare, în astfel de cauze, contestația la

executare este inadmisibilă.

Împotriva sentinței nr. 181/F din 12

octombrie 2009 a Curții de Apel Galați a formulat recurs petentul care cere

casarea hotărârii și admiterea contestației așa cum a fost formulată.

Recursul nu este fondat.

Contestația la executare nu mai este

o cale extraordinară de atac (începând cu Codul de Procedură penală din 1968)

ci un mijloc procesual cu caracter jurisdicțional menit să asigure punerea în

executare a hotărârii penale conform legii prin aplicarea dispozițiilor legale

ce se referă la executare.

Fiind o dispoziție de procedură

penală este strict reglementată de lege pentru cazurile limitative prevăzute în

art. 461 C. proc. pen.

Motivul de contestație la executare

invocat de contestator nu se regăsește printre cazurile de contestație la

executare prevăzute de art. 461 C. proc. pen.

Or, pentru a fi admisibil un demers

judiciar trebuie în primul rând să fie prevăzut de legi.

Așa fiind, pentru acest motiv

hotărârea atacată este legală.

Văzând și prevederile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Curtea va respinge recursul și-l va

obliga pe recurent la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul B.C.

împotriva sentinței penale nr. 181 F din 12 octombrie 2009 a Curții de Apel Galați, secția penală.

Obligă recurentul contestator la plata sumei de 100 lei, cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 15 ianuarie 2010.