ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1280/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin hotărârea nr. 665 din 28 august 2010, Plenul

Consiliului Superior al Magistraturii a fost respinsă contestația formulată de C.I.S.

împotriva hotărârii nr. 11 din 10 august 2010 a Comisiei de admitere a concursului

de admitere la Institutul Național al Magistraturii, organizat în perioada 25 iunie

- 24 septembrie 2010, prin care i-a fost respinsă cererea de înscriere la concurs.

Pentru a pronunța această

hotărâre, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reținut, în esență, că

petenta nu a prezentat un certificat de cazier fiscal, care să ateste că nu are

fapte înscrise, conform prevederilor art. 14 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 303/2004,

republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Împotriva acestei hotărâri,

considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs petenta C.I.S., cât și

cerere de suspendare a aceleiași hotărâri, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004

până la soluționarea irevocabilă a cererii.

Recurenta a susținut,

în esență, faptul că în mod greșit i-a fost respinsă cererea de înscriere la concursul

de admitere în magistratură prin institutul Național al Magistraturii, organizat

în perioada 25 iunie – 24 septembrie 2010, prin hotărârea nr. 11 din 10 august 2010

pentru neîndeplinirea condiției referitoare la cazierul fiscal, prevăzută de

art. 14 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 303/2004 republicată, cu modificările și

completările ulterioare, deoarece situația de fapt nu corespunde realității dovedită

cu înscrisurile de care a înțeles să se prevaleze.

De asemenea, se susține

că deși a dovedit că nu trebuie să se rețină existența cazierului fiscal întrucât

SC F. SRL a fost dizolvată la 15 iunie 2009 prin sentința nr. 1080/C pronunțată

în Dosarul nr. 4747/62/2009 a Tribunalului Brașov, secția comercială, atât comisia

de admitere, cât și ulterior, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii prin

hotărârea nr. 665 din 19 august 2010, au respins în mod nelegal cererea de înscriere

la concurs.

Institutul Național al

Magistraturii (I.N.M.) a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei

calității sale procesuale pasive, solicitând și respingerea recursului ca rămas

fără obiect.

Consiliul Superior al

Magistraturii (C.S.M.), prin întâmpinarea formulată a invocat excepția inadmisibilității

recursului, cu consecința respingerii acestuia ca inadmisibil, excepția necompetenței

materiale cu consecința declinării competenței de soluționare a cauzei în favoarea

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, excepția

lipsei de interes, iar în subsidiar, respingerea cererii ca neîntemeiată.

În susținerea excepției

inadmisibilității recursului se arată că recurenta nu are calitatea de judecător/procuror,

astfel că nu se poate prevala de dispozițiile art. 29 alin. (5) și (7) din Legea

nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările

ulterioare.

În ceea ce privește excepția

necompetenței materiale, se menționează că recurenta poate uza numai de prevederile

Legii nr. 554/2004 putând solicita anularea actului administrativ unilateral cu

caracter individual reprezentat de Hotărârea Plenului Consiliului Superior al

Magistraturii nr. 665/2010, în virtutea acestui act normativ la Curtea de Apel București,

secția contencios administrativ și fiscal, conform art. 10 alin. (1) din lege, coroborat

cu art. 3 din C. proc. civ.

Sub aspectul excepției

lipsei de interes, se arată că recurenta nu are un interes actual pentru a putea

solicita „revenirea” și „suspendarea” hotărârii în discuție.

Cu privire la fondul cauzei,

se solicită respingerea cererii ca neîntemeiată în condițiile în care recurenta

nu a prezentat un nou certificat de cazier din care să rezulte că nu are înscrise

fapte și nu a îndeplinit cerința impusă de art. 14 alin. (2) lit. c) din Legea

nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările

și completările ulterioare.

Înalta Curte, având în

vedere dispozițiile art. 159 și art. 137 alin. (1) C. proc. civ., va analiza cu

prioritate excepția necompetenței sale materiale de soluționare a cauzei.

Potrivit dispozițiilor

art. 29 alin. (5) și (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii,

republicată, cu modificările ulterioare, pot fi atacate direct cu recurs la Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, numai

hotărârile Plenului Consiliului Superior al Magistraturii privind cariera și drepturile

judecătorilor și procurorilor.

Necontestat este faptul

că recurenta nu are calitatea de judecător/procuror.

Hotărârea Plenului Consiliului

Superior al Magistraturii nr. 665 din 20 august 2010 este un act administrativ unilateral

cu caracter individual care nu privește cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor.

Această hotărâre poate

fi atacată la instanța de contencios administrativ potrivit Legii nr. 554/2004,

cu modificările ulterioare.

Competența materială și

teritorială a instanței de contencios administrativ se stabilește în raport de dispozițiile

art. 10 alin. (1) și (3) și art. 3 pct. 1 C. proc. civ., determinat fiind rangul

autorității publice pârâte.

Cum Consiliul

Superior al Magistraturii poate fi încadrat în categoria autorităților publice centrale,

revine competența de soluționare a cererii deduse judecății Curții de Apel București,

secția contencios administrativ și fiscal.

În consecință, față de

cele expuse, cât și în raport de dispozițiile art. 158 alin. (1), (3), (4)  C. proc.

civ., Înalta Curte va admite excepția necompetenței materiale invocată în cauză

de Consiliul Superior al Magistraturii și va trimite cererea formulată de C.I.S.

la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

spre competentă soluționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței

materiale.

Trimite cererea formulată

de C.I.S., în contradictoriu cu Institutul Național al Magistraturii și Consiliul

Superior al Magistraturii, la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, spre competentă soluționare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 martie 2011.