ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1280/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin hotărârea nr. 665 din 28 august 2010, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a fost respinsă contestația formulată de C.I.S. împotriva hotărârii nr. 11 din 10 august 2010 a Comisiei de admitere a concursului de admitere la Institutul Național al Magistraturii, organizat în perioada 25 iunie - 24 septembrie 2010, prin care i-a fost respinsă cererea de înscriere la concurs. Pentru a pronunța această hotărâre, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reținut, în esență, că petenta nu a prezentat un certificat de cazier fiscal, care să ateste că nu are fapte înscrise, conform prevederilor art. 14 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Împotriva acestei hotărâri, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs petenta C.I.S., cât și cerere de suspendare a aceleiași hotărâri, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004 până la soluționarea irevocabilă a cererii. Recurenta a susținut, în esență, faptul că în mod greșit i-a fost respinsă cererea de înscriere la concursul de admitere în magistratură prin institutul Național al Magistraturii, organizat în perioada 25 iunie – 24 septembrie 2010, prin hotărârea nr. 11 din 10 august 2010 pentru neîndeplinirea condiției referitoare la cazierul fiscal, prevăzută de art. 14 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 303/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare, deoarece situația de fapt nu corespunde realității dovedită cu înscrisurile de care a înțeles să se prevaleze.

De asemenea, se susține că deși a dovedit că nu trebuie să se rețină existența cazierului fiscal întrucât SC F. SRL a fost dizolvată la 15 iunie 2009 prin sentința nr. 1080/C pronunțată în Dosarul nr. 4747/62/2009 a Tribunalului Brașov, secția comercială, atât comisia de admitere, cât și ulterior, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii prin hotărârea nr. 665 din 19 august 2010, au respins în mod nelegal cererea de înscriere la concurs. Institutul Național al Magistraturii (I.N.M.) a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, solicitând și respingerea recursului ca rămas fără obiect.

Consiliul Superior al Magistraturii (C.S.M.), prin întâmpinarea formulată a invocat excepția inadmisibilității recursului, cu consecința respingerii acestuia ca inadmisibil, excepția necompetenței materiale cu consecința declinării competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, excepția lipsei de interes, iar în subsidiar, respingerea cererii ca neîntemeiată. În susținerea excepției inadmisibilității recursului se arată că recurenta nu are calitatea de judecător/procuror, astfel că nu se poate prevala de dispozițiile art. 29 alin. (5) și (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările ulterioare.

În ceea ce privește excepția necompetenței materiale, se menționează că recurenta poate uza numai de prevederile Legii nr. 554/2004 putând solicita anularea actului administrativ unilateral cu caracter individual reprezentat de Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 665/2010, în virtutea acestui act normativ la Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, conform art. 10 alin. (1) din lege, coroborat cu art. 3 din C. proc. civ. Sub aspectul excepției lipsei de interes, se arată că recurenta nu are un interes actual pentru a putea solicita „revenirea” și „suspendarea” hotărârii în discuție.

Cu privire la fondul cauzei, se solicită respingerea cererii ca neîntemeiată în condițiile în care recurenta nu a prezentat un nou certificat de cazier din care să rezulte că nu are înscrise fapte și nu a îndeplinit cerința impusă de art. 14 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Înalta Curte, având în vedere dispozițiile art. 159 și art. 137 alin. (1) C. proc. civ., va analiza cu prioritate excepția necompetenței sale materiale de soluționare a cauzei. Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (5) și (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările ulterioare, pot fi atacate direct cu recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, numai hotărârile Plenului Consiliului Superior al Magistraturii privind cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor.

Necontestat este faptul că recurenta nu are calitatea de judecător/procuror. Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 665 din 20 august 2010 este un act administrativ unilateral cu caracter individual care nu privește cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor. Această hotărâre poate fi atacată la instanța de contencios administrativ potrivit Legii nr. 554/2004, cu modificările ulterioare. Competența materială și teritorială a instanței de contencios administrativ se stabilește în raport de dispozițiile art. 10 alin. (1) și (3) și art. 3 pct. 1 C. proc. civ., determinat fiind rangul autorității publice pârâte. Cum Consiliul Superior al Magistraturii poate fi încadrat în categoria autorităților publice centrale, revine competența de soluționare a cererii deduse judecății Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal.

În consecință, față de cele expuse, cât și în raport de dispozițiile art. 158 alin. (1), (3), (4) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția necompetenței materiale invocată în cauză de Consiliul Superior al Magistraturii și va trimite cererea formulată de C.I.S. la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, spre competentă soluționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite excepția necompetenței materiale. Trimite cererea formulată de C.I.S., în contradictoriu cu Institutul Național al Magistraturii și Consiliul Superior al Magistraturii, la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, spre competentă soluționare. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 martie 2011.