ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2100/2011

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 436/S din 3 noiembrie 2010 a Tribunalului Brașov, a fost condamnat inculpatul B.B.D. în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., la 1 an închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. și în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., stabilindu-se, conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 86/1 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 5 ani. În baza art. 86/3 alin. (1) lit. a)-d) C. pen., inculpatul a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la datele fixate la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Brașov, potrivit programului de supraveghere; să anunțe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență. În baza art. 86/7 alin. (3) lit. a) și c) C. pen., inculpatul a fost obligat să desfășoare o activitate neremunerată în folosul comunității pe o durată de 100 ore în cadrul Atelierului MFC Brașov sau altă locație stabilită cu Serviciul de probațiune și să nu cici un autoturism pe durata termenului de încercare.

S-au aplicat dispozițiile art. 359 C. proc . pen. și potrivit art. 71 alin. (1) și (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii. În baza art. 350 alin. (1) raportat la art. 313 9 alin. (1) și art. 145/1 C. proc . pen. a fost înlocuită măsura arestării preventive a inculpatului B.B.D. cu măsura obligării de a nu părăsi țara. Potrivit art. 145 alin. (1) 1 și (1) 2 C. proc . pen., inculpatul a fost obligat să se prezinte la organul de urmărire penală sau la instanța de judecată ori de câte ori este chemat, să se prezinte la Poliția municipiului Brașov conform programului de supraveghere întocmit de această instanță sau de câte ori este chemat; să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar, care a dispus măsura, să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.

S-a constatat că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv de la data de 4 octombrie 2010 până la 3 noiembrie 2010. În baza art. 118 lit. e) C. pen. a fost confiscat de la inculpat suma de 840 lei, iar în baza art. 17 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 118 lit. b) C. pen., a fost confiscată cantitate de 5 grame cannabis ridicată de la inculpat. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că inculpatul B.B.D. avea preocupări în domeniul traficului de droguri înainte de introducerea în cauză a investigatorului sub acoperire „D.". Astfel, în perioada 15 aprilie 2010 - 17 aprilie 2010, conform procesului-verbal de sinteză a convorbirilor telefonice, inculpatul a fost contactat de diferite persoane care îi solicitau în mod codificat să le facă rost de droguri.

Martora P.M. a relatat că a încercat să consume droguri când era cu inculpatul și cu niște prieteni ai acestuia. La jumătatea lunii aprilie 2010, fiind introdus în cauză investigatorul sub acoperire „D.", acesta a cerut inculpatului să-i procure cannabis, dându-i acestuia 700 lei și primind cantitatea de 5,66 rezină de cannabis. Investigatorul sub acoperire, a arătat că inculpatul i-a spus că ori de câte ori are nevoie de cannabis sau de alte droguri să îl contacteze telefonic și că astfel oferta era continuă. După circa două săptămâni, discutând cu inculpatul, acesta i-a spus că poate să-i procure ceva mai tare, respectiv pastile de ecstasy. Astfel, la 18 iunie 2010, inculpatul însoțit de prietena sa, martora P.M., s-a întâlnit cu investigatorul sub acoperire care i-a remis suma de 140 lei, iar la o distanță de 50 m, inculpatul s-a întâlnit cu o persoană necunoscută de la care a primit două pastile de ecstasy.

Ulterior, inculpatul i-a spus investigatorului sub acoperire că poate să îi procure și altceva, diferit de drogurile remise anterior. La 4 august 2010, inculpatul i-a remis investigatorului sub acoperire contra sumei de 200 lei, o punguță cu ciuperci, despre care i-a spus că sunt halucinogene, lucru neconfirmat de analizele efectuate. La individualizarea pedepselor, instanța a avut în vedere modul sporadic în care inculpatul a săvârșit faptele, vârsta acestuia, atitudinea sinceră și cooperantă cu organele judiciare, recunoscând în favoarea lui circumstanțe atenuante conform art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. S-a mai apreciat, în baza referatului de evaluare din dosar, că inculpatul se poate integra social și fără privare de libertate, acesta manifestându-și intenția de a reîncepe cursurile liceale.

Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, prin decizia penală nr. 26/Ad din 1 martie 2011 a admis apelul declarat de inculpat, a desființat sentința primei instanțe numai cu privire la greșita aplicare a pedepsei complementare pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. Rejudecând, instanța a înlăturat aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani, stabilită în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. În baza art. 35 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani, stabilită în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale deciziei atacate. Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar, primind criticile din apelul inculpatului a considerat că în raport cu dispozițiile art. 65 C. pen., pe lângă pedeapsa principală de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, nu se poate aplica pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi. Ca urmare, această pedeapsă complementară s-a considerat că a fost nelegal aplicată. Privitor la criticile formulate în apel de către inculpat, în sensul că pedepsele aplicate pentru infracțiunile concurente și pedeapsa rezultantă sunt prea severe și la solicitarea de reducere a acestora și de aplicare a dispozițiilor art. 81 C. pen., instanța de apel Ie-a considerat neîntemeiate.

Astfel, s-a concluzionat că nu există temeiuri de redozare a pedepselor și de schimbare a modalității de executare și că integrarea socială a inculpatului poate fi asigurată prin respectarea măsurilor de supraveghere și a obligațiilor impuse de prima instanță în baza art. 86/4 C. pen. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul B.B.D. care, invocând dispozițiile art. 385/9 alin. (1) pct. 14 C. proc . pen. a susținut că pedeapsa aplicată este prea severă și a solicitat reducerea ei și suspendarea condiționată a executării acesteia conform art. 81 C. pen. Recursul declarat nu este întemeiat. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că instanțele au stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc și de mare risc, prevăzute de art. 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

Probele administrate în cauză, respectiv procesele-verbale întocmite de investigatorul sub acoperire „D.", declarațiile date de această persoană, declarațiile martorei P.M., rapoartele de constatate tehnico-științifice aflate la dosar și declarațiile constante ale inculpatului au confirmat că acesta a vândut acelui investigator sub acoperire în aprilie 2010, cu suma de 700 lei cantitatea de 5,66 grame cannabis, drog de risc, iar la 18 iunie 2010 cu suma de 140 lei două pastile de ecstasy (MDMA), drog de mare risc, procurate de la o persoană necunoscută. Mai este de menționat că inculpatul a fost cel care s-a oferit să îi procure droguri investigatorului sub acoperire și că acesta din urmă nu l-a determinat să săvârșească fapte de vânzare de droguri, având o atitudine pasivă.

Referitor la pedepsele principale aplicate se constată să acestea au fost individualizate potrivit art. 72 C. pen., sub minimul prevăzut de lege, prin recunoașterea în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) din același cod, avându-se în vedere lipsa antecedentelor penale, vârsta tânără a inculpatului, modalitatea sporadică de comitere a faptelor, cantitățile mici de droguri vândute, atitudinea deosebit de sinceră și cooperarea cu organele judiciare. Se mai constată că pedepsele aplicate și pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare pentru care s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere sunt de natură a asigura, conform art. 52 și art. 86/1 alin. (1) lit. c) C. pen., prevenția săvârșirii de noi infracțiuni și reintegrarea în comunitate a inculpatului și se apreciază că pedeapsa va constitui un avertisment, că persoana condamnată nu va mai săvârși infracțiuni.

De asemenea, se constată că respectarea măsurilor de supraveghere și îndeplinirea obligațiilor impuse de instanțe, în temeiul art. 86 C. pen., pot conduce la reinserția socială a inculpatului și la determinarea acestuia, sub îndrumarea consilierului de probațiune, de a parcurge un traseu de viață dezirabil social, prin reluarea studiilor liceale abandonate anterior și evitarea mediilor în care se manifestă fenomenul traficului și consumului de droguri. În aceste condiții, concluzia care se impune este că pedepsele au fost just individualizate, că nu există motive de reducere a lor și că modalitatea de suspendare condiționată a executării pedepsei în baza art. 81 C. pen. preconizată în recursul inculpatului nu poate să permită atingerea scopului pedepsei.

Față de considerentele ce preced, constatând neîntemeiate criticile formulate și rezultatul existenței unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 385/9 alin. (3) C. proc . pen. care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin. (2) C. proc . pen., urmează a respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.B.D., cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat. Se va stabili ca onorariul parțial pentru apărătorul din oficiu desemnat inculpatului, până la prezentarea apărătorului ales, să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.B.D. Alexandru împotriva deciziei penale nr. 36/Ap din 1 martie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 mai 2011.