ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2100/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2100/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 436/S din 3 noiembrie

2010 a Tribunalului

Brașov, a fost condamnat inculpatul B.B.D. în baza

art. 2 alin. (1) din Legea

nr. 143/2000, cu

aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., la 1 an

închisoare și

2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a

și lit. b) C. pen. și în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu

aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. la 3 ani închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit.

b) C. pen., stabilindu-se, conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen.,

ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen.

În baza art. 86/1

C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un

termen de încercare de 5 ani.

În baza art. 86/3

alin. (1) lit. a)-d) C. pen., inculpatul a fost obligat să se supună

următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la datele fixate la

Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Brașov, potrivit programului de

supraveghere; să anunțe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință

sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații

de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 86/7

alin. (3) lit. a) și c) C. pen., inculpatul a fost obligat să desfășoare o

activitate neremunerată în folosul comunității pe o durată de 100 ore în cadrul

Atelierului MFC Brașov sau altă locație stabilită cu Serviciul de probațiune și

să nu cici un autoturism pe durata termenului de încercare.

S-au aplicat

dispozițiile art. 359 C. proc . pen. și potrivit art. 71 alin. (1) și (5) C.

pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii.

În baza art. 350

alin. (1) raportat la art. 313

9

alin. (1) și art. 145/1 C. proc .

pen. a fost înlocuită măsura arestării preventive a inculpatului B.B.D. cu măsura

obligării de a nu părăsi țara.

Potrivit art. 145

alin. (1)

1

și (1)

2

C. proc . pen., inculpatul a fost

obligat să se prezinte la organul de urmărire penală sau la instanța de

judecată ori de câte ori este chemat, să se prezinte la Poliția municipiului Brașov

conform programului de supraveghere întocmit de această instanță sau de câte

ori este chemat; să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului

judiciar, care a dispus măsura, să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte

nicio categorie de arme.

S-a constatat

că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv de la data de 4 octombrie

2010 până la 3 noiembrie 2010.

În baza art. 118

lit. e) C. pen. a fost confiscat de la inculpat suma de 840 lei, iar în baza

art. 17 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 118 lit. b) C.

pen., a fost confiscată cantitate de 5 grame cannabis ridicată de la inculpat.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a

reținut că inculpatul

B.B.D. avea preocupări în domeniul traficului de

droguri înainte de introducerea în cauză a investigatorului sub acoperire „D.".

Astfel, în

perioada 15 aprilie 2010 - 17 aprilie 2010, conform

procesului-verbal de sinteză a convorbirilor telefonice, inculpatul a

fost

contactat de diferite persoane care îi solicitau în mod codificat

să le facă rost de droguri.

Martora P.M. a

relatat că a încercat să consume droguri când era cu inculpatul și cu niște

prieteni ai acestuia.

La jumătatea

lunii aprilie 2010, fiind introdus în cauză investigatorul sub acoperire „D.",

acesta a cerut inculpatului să-i procure cannabis, dându-i acestuia 700 lei și

primind cantitatea de 5,66 rezină de cannabis.

Investigatorul sub acoperire, a arătat că

inculpatul i-a spus că ori de câte ori are nevoie de cannabis sau de alte

droguri să îl contacteze

telefonic și că astfel oferta era continuă.

După circa

două săptămâni, discutând cu inculpatul, acesta i-a

spus că poate să-i procure ceva mai tare, respectiv pastile de ecstasy.

Astfel, la 18

iunie 2010, inculpatul însoțit de prietena sa, martora P.M., s-a întâlnit cu

investigatorul sub acoperire care i-a remis suma de 140 lei, iar la o distanță

de 50 m, inculpatul s-a întâlnit cu o persoană necunoscută de la care a primit

două pastile de ecstasy.

Ulterior,

inculpatul i-a spus investigatorului sub acoperire că poate să îi procure și

altceva, diferit de drogurile remise anterior.

La 4 august

2010, inculpatul i-a remis investigatorului sub acoperire contra sumei de 200

lei, o punguță cu ciuperci, despre care i-a spus că sunt halucinogene, lucru

neconfirmat de analizele efectuate.

La

individualizarea pedepselor, instanța a avut în vedere modul sporadic în care

inculpatul a săvârșit faptele, vârsta acestuia,

atitudinea sinceră și cooperantă cu organele judiciare, recunoscând în

favoarea

lui circumstanțe atenuante conform art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen.

S-a mai

apreciat, în baza referatului de evaluare din dosar, că inculpatul se poate

integra social și fără privare de libertate, acesta manifestându-și intenția de

a reîncepe cursurile liceale.

Curtea de Apel

Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, prin decizia penală nr. 26/Ad

din 1 martie 2011 a admis apelul declarat de inculpat, a desființat sentința

primei instanțe numai cu privire la greșita aplicare a pedepsei complementare

pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Rejudecând,

instanța a înlăturat aplicarea pedepsei

complementare

a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a

II-a și lit.

b) C. pen., pe o durată de 2 ani, stabilită în baza art. 2 alin. (1) din Legea

nr. 143/2000.

În baza art. 35

alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa rezultantă de 3

ani închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani, stabilită

în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

Au fost

menținute celelalte dispoziții ale deciziei atacate.

Pentru a

decide astfel, instanța de control judiciar, primind criticile din apelul

inculpatului a considerat că în raport cu dispozițiile art. 65 C. pen., pe

lângă pedeapsa principală de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, nu se poate aplica

pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi.

Ca urmare, această

pedeapsă complementară s-a considerat că a fost nelegal aplicată.

Privitor la criticile formulate în apel de către

inculpat, în sensul că

pedepsele aplicate pentru infracțiunile

concurente și pedeapsa rezultantă sunt prea severe și la solicitarea de reducere

a acestora și de aplicare a dispozițiilor art. 81 C. pen., instanța de apel

Ie-a considerat neîntemeiate.

Astfel, s-a

concluzionat că nu există temeiuri de redozare a

pedepselor și de schimbare a modalității de executare și că integrarea

socială

a inculpatului poate fi asigurată prin respectarea măsurilor de supraveghere și

a obligațiilor impuse de prima instanță în baza art. 86/4 C. pen.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs inculpatul B.B.D. care, invocând dispozițiile

art. 385/9 alin. (1) pct. 14 C. proc . pen. a susținut că pedeapsa aplicată

este prea severă și a solicitat reducerea ei și suspendarea condiționată a

executării acesteia conform art. 81 C. pen.

Recursul

declarat nu este întemeiat.

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului se constată că instanțele au stabilit în mod

corect situația de fapt și vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunilor

de trafic de droguri de risc și de mare risc, prevăzute de art. 1 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 143/2000.

Probele

administrate în cauză, respectiv procesele-verbale întocmite de investigatorul

sub acoperire „D.", declarațiile date de această persoană, declarațiile

martorei P.M., rapoartele de constatate tehnico-științifice aflate la dosar și

declarațiile constante ale inculpatului au confirmat că acesta a vândut acelui

investigator sub acoperire în aprilie 2010, cu suma de 700 lei cantitatea de

5,66 grame cannabis, drog de risc, iar la 18 iunie 2010 cu suma de 140 lei două

pastile de ecstasy (MDMA), drog de mare risc, procurate de la o persoană

necunoscută.

Mai este de menționat că inculpatul a fost cel

care s-a oferit să îi procure droguri investigatorului sub acoperire și că

acesta din urmă nu

l-a determinat să săvârșească fapte de vânzare de

droguri, având o atitudine pasivă.

Referitor la

pedepsele principale aplicate se constată să acestea au fost individualizate

potrivit art. 72 C. pen., sub minimul prevăzut de lege, prin recunoașterea în

favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin.

(1) lit. a) și c) din același cod, avându-se în vedere lipsa antecedentelor

penale, vârsta tânără a inculpatului, modalitatea sporadică de comitere a

faptelor, cantitățile mici de droguri vândute, atitudinea deosebit de sinceră

și cooperarea cu organele judiciare.

Se mai constată

că pedepsele aplicate și pedeapsa rezultantă

de

3 ani închisoare pentru care s-a dispus suspendarea executării sub

supraveghere

sunt de natură a asigura, conform art. 52 și art. 86/1 alin. (1) lit. c) C.

pen., prevenția săvârșirii de noi infracțiuni și reintegrarea în comunitate a

inculpatului și se apreciază că pedeapsa va constitui un avertisment, că

persoana condamnată nu va mai săvârși infracțiuni.

De asemenea,

se constată că respectarea măsurilor de

supraveghere

și îndeplinirea obligațiilor impuse de instanțe, în temeiul

art. 86 C.

pen., pot conduce la reinserția socială a inculpatului și la determinarea

acestuia, sub îndrumarea consilierului de probațiune, de a parcurge un traseu

de viață dezirabil social, prin reluarea studiilor liceale abandonate anterior

și evitarea mediilor în care se manifestă fenomenul traficului și consumului de

droguri.

În aceste

condiții, concluzia care se impune este că pedepsele au fost just

individualizate, că nu există motive de reducere a lor și că modalitatea de suspendare

condiționată a executării pedepsei în baza art. 81 C. pen. preconizată în

recursul inculpatului nu poate să permită atingerea scopului pedepsei.

Față de

considerentele ce preced, constatând neîntemeiate criticile formulate și

rezultatul existenței unor cazuri de casare din cele

prevăzute de art. 385/9 alin. (3) C. proc . pen. care pot fi

luate

în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b) și a art.

192 alin. (2) C. proc . pen., urmează a respinge ca nefondat, recursul declarat

de inculpatul B.B.D., cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.

Se va stabili

ca onorariul parțial pentru apărătorul din oficiu desemnat inculpatului, până

la prezentarea apărătorului ales, să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul B.B.D. Alexandru împotriva deciziei

penale nr. 36/Ap din 1 martie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția penală și

pentru cauze cu minori.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 23 mai 2011.