ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2548/2011

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

încheierea de la 25 mai 2011, Curtea de Apel București, secția I penală, a

menținut

starea

de arest preventiv a apelantei intimate inculpate L.G.

A respins, ca nefondată, cererea de înlocuire

a măsurii arestării preventive cu aceea a măsurii obligării de a nu părăsi

localitatea.

Pentru a pronunța această soluție instanța de

fond a reținut că prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu din data de

20 noiembrie 2009, Tribunalul București, secția I penală, a dispus arestarea

preventivă a inculpatei, în temeiul art. 149/1 C. proc. pen. rap. la art. 143 C.

proc. pen., art. 148 lit. f) și art. 151 C. proc. pen., emițându-se M.A.P. nr. 268/UP

din 20 noiembrie 2009. În fapt, în esență, s-a reținut că inculpata, în cursul

anului 2009, a vândut și a deținut în vederea vânzării diferite cantități de

heroină, între care și cea provenită de la inculpatul V.N.M., din datele de 18

noiembrie 2009 și 19 noiembrie 2009, respectiv, 93,76 grame heroină, conform raportului

de constatare tehnico-științifică nr. 524.725 din 23 noiembrie 2009, al

Laboratorului Central de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul

Inspectoratului General al Poliției Române, pentru cea din urmă cantitate de

heroină inculpata L.G. înțelegându-se cu inculpatul V.N.M., zis „N.", atât

personal, cât și prin intermediul învinuitului G.L., zis „G." să plătească

suma totală de 8.500 lei, din care, la momentul la care a fost oprită de către

lucrătorii de poliție judiciară delegați în cauză, inculpata plătise suma de

8.200 lei, cât și deținerea de heroină în aceeași perioadă, în vederea

consumului propriu.

Inculpata L.G. a fost trimisă în judecată în

stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) și art. 37 lit.

a) C. pen. și de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41

alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen.

Prin sentința penală nr. 652 din 26 august

2010, Tribunalul București, secția I penală, a dispus condamnarea inculpatei la

pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare.

Împotriva acestei sentințe, inculpata L.G. a

declarat apel, cauza aflându-se pe rolul Curții de Apel București pentru

soluționarea apelului.

Procedând la verificarea legalității și

temeiniciei măsurii arestării preventive, Curtea de Apel București, în baza

disp. art. 300

2

rap. la art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen.,

a constatat că în cauză subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii

arestării preventive și fac necesară în continuare privarea de libertate a

inculpatei.

Cât privește cererea de înlocuire a măsurii

arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara, a apreciat Curtea de

Apel București că este nefondată, în cauză nefiind incidente disp. art. 139 alin.

(1) C. proc. pen.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal,

a declarat recurs inculpata L.G., solicitând judecarea sa în stare de libertate

având în vedere că a recunoscut faptele și nu mai poate influența bunul mers al

procesului penal.

Critica adusă nu este fondată.

Analizând legalitatea și temeinicia

încheierii recurate prin prisma cazurilor de casare invocate cât și din oficiu,

conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., sub toate aspectele de

fapt și de drept, apreciază Înalta Curte că recursul declarat de inculpată nu

este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează.

Soluția dispusă de Curtea de Apel București

este legală și temeinică, în mod corect apreciind că subzistă temeiurile avute

în vedere la luarea măsurii arestării preventive, nu s-au schimbat și impun în

continuare privarea de libertate a inculpatei.

În cauză sunt îndeplinite cerințele prev. de

art. 143 C. proc. pen. existând la dosar probe ce justifică presupunerea că

inculpata a comis faptele ce i se rețin în sarcină, cât și condițiile prev. de

art. 148 lit. f) C. proc. pen. atât sub aspectul cuantumului pedepsei, cât și

al pericolului pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatei pentru

ordinea publică.

Legea procesual penală nu definește noțiunea

de pericol concret pentru ordinea publică, astfel încât aceasta urmează a fi

analizat în raport de circumstanțele cauzei cât și în raport de persoana

inculpatei.

Astfel faptele comise de inculpată prezintă

un grad ridicat de pericol social concretizat nu numai în natura faptelor,

respectiv trafic și consum de droguri de mare risc cât și a modalității de

comitere, inculpata traficând o mare cantitate de droguri, în repetate rânduri,

fapt ce atrage aplicarea disp. art. 41 alin. (2) C. pen., privind infracțiunea

continuată.

Nu poate fi omisă nici antecedența penală a

inculpatei ea săvârșind faptele deduse judecății în stare de recidivă

postcondamnatorie.

Este adevărat că inculpata este arestată de o

perioadă relativ lungă de timp însă Înalta Curte apreciază că existența

temeiurilor ce au condus la arestarea preventivă și în prezent impun menținerea

măsurii arestării preventive.

Nu în ultimul rând, Înalta Curte reține că

inculpata L.G. a fost condamnată în primă instanță, la o pedeapsă consistentă

cu executare în regim de detenție care deși nu este definitivă constituie un

temei suficient pentru a constata că menținerea detenției provizorii este

licită, respectându-se astfel atât dispozițiile cuprinse în legea internă cât

și prevederile CEDO.

Față de considerentele arătate, Înalta Curte

urmează că în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să

respingă ca nefondat recursul inculpatei.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C.

proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpata L.G. împotriva încheierii din 25 mai 2011 a Curții de Apel București,

secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 13128/3/2010 (2746/2010).

Obligă recurenta inculpată la plata sumei de

200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 24 iunie

2011.