ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 619/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea ce formează obiectul dosarului nr. 5587/105/2009 al Tribunalului Prahova, secția comercială, reclamanta B.I.L. a chemat în judecată pe S.C. U. S.A. Ploiești, solicitând anularea hotărârii adunării generale extraordinare a acționarilor societății comerciale pârâte din 15 octombrie 2009. La aceeași instanță a fost înregistrată și acțiunea formulată de A.I.

în contradictoriu cu aceeași pârâtă, prin care s-a solicitat de asemenea, anularea hotărârii AGEA din 15 octombrie 2009, cele două cauze fiind conexate prin încheierea Tribunalului Prahova din 20 ianuarie 2010. În ședința din 10 februarie 2010, tribunalul a dispus, prin încheiere sesizarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea, în baza art. 4 din Legea nr. 554/2004 a excepției de nelegalitate a Dispunerii de măsuri nr. 8/2006 emisă de Comisia Națională a Valorilor Mobiliare, invocată de ambii reclamanți.

Prin Sentința civilă nr. 5067 din 13 decembrie 2010 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca inadmisibilă excepția de nelegalitate invocată, reținând în esență că întrucât Dispunerea de măsuri nr. 8/2006 nu a fost publicată în M. Of., nu a fost niciodată în vigoare pentru a fi aptă să producă efecte juridice, nereprezentând un act administrativ cenzurabil în contencios administrativ, nici printr-o acțiune în anulare, nici pe calea excepției de nelegalitate. Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta B.I.L., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, reclamanta a învederat că instanța de fond nu a examinat fondul cauzei, respectiv motivele de nelegalitate invocate, pe considerentul că actul administrativ nu a fost niciodată în vigoare, nefiind publicat în M. Of.

S-a mai arătat de către reclamantă că motivarea instanței, în parte corectă, impunea admiterea excepției de nelegalitate și nu respingerea ei ca inadmisibilă, întrucât actul respectiv produce efecte juridice, dar în mod nelegal. Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis și a se dispune casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță. Astfel, potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.

Actul administrativ intitulat Dispunerea de măsuri nr. 8 din 15 iunie 2006 a decis, printre altele, condițiile ce trebuie îndeplinite cumulativ pentru a se putea realiza retragerea de la tranzacționare a valorilor mobiliare ale societăților comerciale, ca urmare a hotărârii AGEA. Atât Legea nr. 297/2004 cât și Statutul Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare conferă acestei autorități publice dreptul de a emite reglementări în domeniul pieței de capital, prin adoptarea de norme, dispuneri de măsuri ori acte administrative individuale. Referitor la actul administrativ cu privire la care s-a invocat excepția de nelegalitate, Dispunerea de măsuri nr. 8/2006 a fost publicată în Buletinul lunar al Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare nr. 24/2006, aferent lunii iunie 2006, atât în format scris, cât și în format electronic.

Acest înscris, conținând norme cu caracter general și abstract, are valoarea juridică a unui act administrativ cu caracter normativ, emis în scopul punerii în aplicare a unor acte normative de nivel superior. Curtea constată că este eronată susținerea instanței de fond, privind inexistența actului administrativ prin nepublicarea dispunerii de măsuri în M. Of. În virtutea efectului de opozabilitate, acest act administrativ, odată cu publicarea în buletinul Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare, produce efecte juridice, circumscriindu-se definiției prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 și fiind astfel, cenzurabil pe calea excepției de nelegalitate. Astfel, în mod greșit s-a dispus respingerea ca inadmisibilă a excepției de nelegalitate, urmând ca, prin admiterea recursului, să se dispună casarea sentinței și trimiterea cauzei la aceeași instanță.

În raport de împrejurarea că actul administrativ în litigiu a intrat în vigoare la data publicării conform normelor prevăzute în legislația pieței de capital, urmează ca instanța de trimitere să se pronunțe în ce măsură era necesară și publicarea în M. Of. și deci, dacă efectele juridice ale actului s-au produs în mod legal din punctul de vedere al asigurării publicității și, de asemenea, să examineze motivele de nelegalitate invocate de reclamantă în susținerea excepției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Admite recursul declarat de B.I.L. împotriva Sentinței nr. 5067 din 13 decembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 8 februarie 2012. Procesat de GGC - NN