ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2722/2010

Asupra cauzei

de față, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, la data de 2

februarie 2005, reclamantul T.N. a solicitat să se dispună, prin hotărârea ce se

va pronunța, obligarea pârâților Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice,

Ministerul Sănătății, Spitalul de Psihiatrie A.O. și Spitalul de Psihiatrie P.M.,

la plata sumei de 2 milioane euro cu titlu de despăgubiri morale și materiale.

După un prim ciclu procesual, Înalta

Curte de Casație și Justiție, prin decizia civilă nr. 4940 din 22 mai 2006, a admis

recursul declarat de reclamant, a casat hotărârile pronunțate și a trimis cauza

pentru judecarea în fond la Tribunalul București.

În

rejudecare, Tribunalul București, secția

a V-a civilă, prin sentința nr. 688 din 08 aprilie 2008, a anulat ca netimbrată

cererea de chemare în judecată, reținând că, s-a stabilit în sarcina reclamantului

obligația de plată a taxei judiciare de timbru de 74.119, 5 RON și a timbrului judiciar

de 5 RON, fiind acordate mai multe termene în acest sens, însă reclamantul nu s-a

conformat dispozițiilor instanței, iar în raport cu prevederile art. 1 și 3 din

Legea nr. 146/1997 și ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995, potrivit cărora taxele de

timbru se plătesc anticipat sau până la primul termen de judecată, sancțiunea prevăzută

de lege este anularea cererii.

Curtea de Apel

București, secția a lll-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia

nr. 596/A din 19 noiembrie 2009 a constatat perimat apelul declarat de reclamant,

reținând în motivarea soluției faptul că, la termenul de judecată din 25

septembrie 2008 Curtea a dispus suspendarea judecății cauzei, în baza art. 242

pct. 2 C. proc. civ., având în vedere lipsa nejustificată a părților, iar la data

de 21 octombrie 2009, instanța de apel a dispus, din oficiu, repunerea pe rol a

cauzei, în vederea discutării excepției de perimare. Față de dispozițiile art. 248

C. proc. civ., potrivit cărora orice cerere de chemare în judecată se perima de

drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare, din vina părții,

timp de un an și având în vedere că în cauză a trecut mai mult de un an de la data

suspendării pricinii, timp în care nici una din părțile din proces nu a solicitat

repunerea pe rol a apelului și că, în această perioadă, nu a intervenit nici o cauză

de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare, instanța a constatat perimată

cererea de apel în temeiul art. 252 C. proc. civ.

Împotriva acestei

decizii, a exercitat calea de atac a recursului reclamantul T.N., care însă a formulat

numai declarația de recurs, fără a depune în termenul de 5 zile prevăzut de dispozițiile

art. 253

2

alin. (2) C. proc. civ. și motivele de recurs.

Excepția nulității

recursului, invocată din oficiu de Înalta Curte va fi admisă pentru considerentele

ce urmează:

Potrivit prevederilor

art. 253

2

alin. (2) C. proc. civ., hotărârea care constată perimarea

este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronunțare.

Totodată, în

conformitate cu prevederile art. 302

1

alin. (1) lit. c), cererea de recurs

va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază

recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un

memoriu separat.

Potrivit

art. 303 alin. (1) C. proc. civ. recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs

sau înlăuntrul termenului de recurs.

În speță, reclamantul-recurent

nu a respectat dispozițiile legale menționate, deoarece, deși a declarat recursul

în termenul prevăzut de art. 253

2

alin. (2) C. proc. civ. (respectiv,

la data de 25 noiembrie 2009), nu l-a motivat, așa cum prevede legea.

Ca urmare, având

în vedere dispozițiile art. 306 alin. (1) C. proc. civ., în conformitate cu care

recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal și văzând că în cauză

nu sunt motive de ordine publică ce pot fi invocate din oficiu de instanța de recurs

pentru a le pune în discuția părților în temeiul art. 306 alin. (2) C. proc.

civ., Înalta Curte urmează să constate că recursul declarat de reclamantul T.N.

este nul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul

recursul declarat de reclamantul T.N. împotriva deciziei nr. 596/A din data de 19

noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a lll-a civilă și pentru cauze

cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică astăzi, 4 mai 2010.