ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2722/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, la data de 2 februarie 2005, reclamantul T.N. a solicitat să se dispună, prin hotărârea ce se va pronunța, obligarea pârâților Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Sănătății, Spitalul de Psihiatrie A.O. și Spitalul de Psihiatrie P.M., la plata sumei de 2 milioane euro cu titlu de despăgubiri morale și materiale. După un prim ciclu procesual, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia civilă nr. 4940 din 22 mai 2006, a admis recursul declarat de reclamant, a casat hotărârile pronunțate și a trimis cauza pentru judecarea în fond la Tribunalul București.

În rejudecare, Tribunalul București, secția a V-a civilă, prin sentința nr. 688 din 08 aprilie 2008, a anulat ca netimbrată cererea de chemare în judecată, reținând că, s-a stabilit în sarcina reclamantului obligația de plată a taxei judiciare de timbru de 74.119, 5 RON și a timbrului judiciar de 5 RON, fiind acordate mai multe termene în acest sens, însă reclamantul nu s-a conformat dispozițiilor instanței, iar în raport cu prevederile art. 1 și 3 din Legea nr. 146/1997 și ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995, potrivit cărora taxele de timbru se plătesc anticipat sau până la primul termen de judecată, sancțiunea prevăzută de lege este anularea cererii.

Curtea de Apel București, secția a lll-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 596/A din 19 noiembrie 2009 a constatat perimat apelul declarat de reclamant, reținând în motivarea soluției faptul că, la termenul de judecată din 25 septembrie 2008 Curtea a dispus suspendarea judecății cauzei, în baza art. 242 pct. 2 C. proc. civ., având în vedere lipsa nejustificată a părților, iar la data de 21 octombrie 2009, instanța de apel a dispus, din oficiu, repunerea pe rol a cauzei, în vederea discutării excepției de perimare. Față de dispozițiile art. 248 C. proc.

civ., potrivit cărora orice cerere de chemare în judecată se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare, din vina părții, timp de un an și având în vedere că în cauză a trecut mai mult de un an de la data suspendării pricinii, timp în care nici una din părțile din proces nu a solicitat repunerea pe rol a apelului și că, în această perioadă, nu a intervenit nici o cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare, instanța a constatat perimată cererea de apel în temeiul art. 252 C. proc. civ. Împotriva acestei decizii, a exercitat calea de atac a recursului reclamantul T.N., care însă a formulat numai declarația de recurs, fără a depune în termenul de 5 zile prevăzut de dispozițiile art. 253 2 alin. (2) C. proc.

civ. și motivele de recurs. Excepția nulității recursului, invocată din oficiu de Înalta Curte va fi admisă pentru considerentele ce urmează: Potrivit prevederilor art. 253 2 alin. (2) C. proc. civ., hotărârea care constată perimarea este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronunțare. Totodată, în conformitate cu prevederile art. 302 1 alin. (1) lit. c), cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. Potrivit art. 303 alin. (1) C. proc. civ. recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înlăuntrul termenului de recurs.

În speță, reclamantul-recurent nu a respectat dispozițiile legale menționate, deoarece, deși a declarat recursul în termenul prevăzut de art. 253 2 alin. (2) C. proc. civ. (respectiv, la data de 25 noiembrie 2009), nu l-a motivat, așa cum prevede legea. Ca urmare, având în vedere dispozițiile art. 306 alin. (1) C. proc. civ., în conformitate cu care recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal și văzând că în cauză nu sunt motive de ordine publică ce pot fi invocate din oficiu de instanța de recurs pentru a le pune în discuția părților în temeiul art. 306 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să constate că recursul declarat de reclamantul T.N. este nul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de reclamantul T.N. împotriva deciziei nr. 596/A din data de 19 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a lll-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 mai 2010.