ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1146/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual. Cererea de chemare în judecată și întâmpinarea Prin acțiunea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Iași, secția comercială, contencios administrativ și precizată ulterior, reclamanta SC N.I. SRL Iași a solicitat, în contradictoriu cu A.N.V., anularea Ordinului din 24 iunie 2009 emis de pârâtă, prin care a fost anulată autorizația de comisionar vamal a reclamantei. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a desfășurat activități specifice de comisionar vamal, din anul 1995, până la momentul anulării autorizației. A mai arătat că această măsură a fost luată pentru motivul că ar fi folosit și încercat folosirea numelor utilizatorilor și parolelor unor vameși, de pe I.P.-ul societății.

Astfel, s-a depistat anularea tranzitului din 27 august 2008 de pe I.P.-ul reclamantei, prin folosirea numelui utilizatorului și parolei numitei F.D. pentru sistemul NCTS, în timp ce aceasta era în concediu și de asemenea, s-a constatat încercarea de folosire de pe calculatoarele aceleiași societăți a numelor utilizatorilor și parolelor altor doi agenți vamali, respectiv A.F. și C.O., la data de 04 aprilie 2009. Reclamanta a menționat că împotriva actului administrativ contestat a formulat plângere prealabilă și a subliniat faptul că pârâta a efectuat o anchetă proprie, fără a aduce acest lucru la cunoștința reclamantei, astfel că s-a aflat în imposibilitate de a-și formula apărările și în situația de a-i fi paralizată întreaga activitate.

Totodată, a susținut că din verificările proprii nu a rezultat că au fost folosite și nici că s-a încercat accesarea de pe I.P.-ul propriu a numelor și parolelor de acces ale agenților indicați de pârâtă, neexistând în acest sens nicio probă. În altă ordine de idei, reclamanta a precizat că nu s-a efectuat nicio probă tehnico-științifică în cauză, care să stabilească dacă a fost penetrat sistemul informatic din exterior și să facă posibilă identificarea persoanelor care au accesat nelegal baza de date, mai ales că nu a fost formulată vreo plângere penală în acest sens. Referitor la sancțiunea aplicată, reclamanta a considerat că i s-a aplicat sancțiunea cea mai grea, în condițiile în care exista și o altă sancțiune, respectiv, aceea a suspendării autorizației de acces pentru o perioadă cuprinsă între 3 luni și 12 luni.

Prin sentința nr. 687 din 10 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Iași, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, reținându-se calitatea de autoritate publică centrală a emitentului actului administrativ contestat. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, iar prin întâmpinarea formulată, pârâta A.N.V. a solicitat respingerea acțiunii în anulare, motivat de faptul că cele două constatări au fost dovedite cu declarațiile funcționarilor vamali, printre care și un declarant vamal al reclamantului, precum și față de dispozițiile pct. 3 din confidențialitatea și securitatea datelor din declarația-angajament din 09 august 2005 semnată și de reclamant.

A mai arătat că din documentație rezultă încercarea de accesare de pe calculatoarele reclamantei a numelor de utilizatori și parolelor agenților vamali F.A. și O.C. 2. Hotărârea Curții de apel Prin sentința nr. 127 din 08 martie 2010, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta „N.I." SRL Iași, în contradictoriu cu A.N.V., ca nefondată. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a avut în vedere următoarele: În noaptea de 03 din 04 aprilie 2009 conform printurilor „mail robot" s-a încercat conectarea la aplicația NCTS folosindu-se userele „f." și „o.", atribuite lucrătorilor vamali F.A. și O.C. În cazul userului „f." s-a încercat conectarea la aplicația NCTS de la calculatoarele cu IP x și y, fiind utilizată o parolă greșită.

În cazul userului „o.", conectarea la calculatoarele cu z, y și v a fost respinsă, ca urmare a faptului că era cineva deja conectat sau din cauza utilizării unei parole greșite, potrivit administratorului de sistem, având în vedere că IP-urile x și v corespund la două stații de lucru din terminalul de marfă. Conform Ordinului de serviciu nr. 47 din 03 aprilie 2009 privind repartițiile pe fluxurile de activitate, lucrătorul vamal F.A. a fost repartizată la terminalul de marfă, având ca atribuții controlul documentar și liberul de vamă, iar lucrătorul vamal O.C. a fost repartizat la terminalul de marfă, având ca atribuții controlul fizic. În urma verificărilor efectuate de către Compartimentul Verificări Interne din cadrul A.N.V., s-a depistat anularea tranzitului din 27 august 2008 de pe IP-ul reclamantei, prin folosirea numelui utilizatorului și parolei numitei F.D.

pentru sistemul NCTS, în timp ce aceasta era în concediu. Deși reclamanta a susținut că faptele reținute în sarcina sa de către reprezentanții pârâtei sunt doar supoziții, nedovedite cu probe, prima instanță a reținut că pârâta A.N.V. nu este obligată să facă cunoscute verificările pe care aceasta le face pe linie de serviciu, în unitățile subordonate. Mai mult, a constatat că susținerile reclamantei sunt contrare evidenței, având în vedere, pe de-o parte, declarația lui R.M.E., angajat în calitate de declarant vamal al reclamantei, care a relatat că „în data de 04 aprilie 2009, în urma nefuncționării contului său de NCTS, a încercat să verifice starea sistemului prin încercarea de a intra pe două conturi de lucrători vamali, precizând că a presupus cunoașterea parolei prin cea alocată inițial"; declarația funcționarului vamal O.C., care în nota explicativă menționează că „nu are nicio legătură cu angajații firmei SC N.I.

SRL; declarația funcționarul vamal F.A., care în nota explicativă menționează că „nu a intrat niciodată în spațiul unde funcționează declarantul vamal SC N.I SRL, nu a avut niciodată acces la calculatorul declarantului vamal și nu sunt în niciun fel de relație cu angajații firmei N.", pe de altă parte, așa cum rezultă din declarația-angajament din 09 august 2005, semnată de reprezentanții reclamantei, la capitolul 3, intitulat „Confidențialitatea și securitatea datelor" se menționează la lit. c) și d) faptul că este interzisă utilizarea NCTS în numele altor persoane fizice și juridice, respectiv, difuzarea NCTS altor persoane juridice sau fizice. În acest context, prima instanță a apreciat ca fiind aplicabile prevederile art. 581 alin. (1) lit. f) din Regulamentul de aplicare a C. vam.

al României, aprobat prin H.G. nr. 707/2006, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora, autorizația de comisionar în vamă poate fi anulată, când comisionarul în vamă nu respectă regulile de funcționare și de securitate impuse de sistemul informatic utilizat în activitatea de vămuire a mărfurilor. 3. Recursul declarat de SC N.I. SRL Iași Împotriva sentinței Curții de apel a formulat recurs în termen legal reclamanta SC N.I. SRL Iași, formulând critici pe care le-a încadrat în motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., susținând că hotărârea este nelegală sub mai multe aspecte. 3.1. Sentința nu cuprinde motivele pe care se sprijină În cuprinsul acestui motiv, recurenta arată că instanța a încălcat dispozițiile art. 261 pct. 5 C. proc.

civ., prin aceea că întreaga motivare este alcătuită dintr-un colaj de fraze preluate integral din întâmpinare, indicând în acest sens pagina 2 care se regăsește aproape în întregime în considerentele sentinței. De asemenea, recurenta susține că nu s-a examinat un înscris deosebit de important, pe care l-a invocat în susținerea acțiunii, respectiv adresa din 30 octombrie 2009, prin care intimata recomandă lucrătorilor săi vamali să acceseze sistemul NCTS de la comisionarii vamali în condițiile în care sistemul lor se defectează. În acest mod recurenta consideră că i s-a încălcat dreptul la un proces echitabil și citează din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, Cauza Konttinen contra Finlandei.

3.2. S-a aplicat greșit legea și nu s-a observat că probatoriul administrat nu confirmă situația de fapt reținută în actul administrativ. Recurenta arată că la dosarul cauzei nu există mail-urile invocate de către angajații Biroului Vamal A., F.A. și O.C., acestea fiind singura dovadă concretă a pretinsei încercări de accesare a sistemului NCTS. De asemenea, nu s-a dovedit că D.F. - inspector vamal în cadrul Biroului Vamal A., se afla în concediu de odihnă. 3.3. Sancțiunea este disproporționată La acest punct, recurenta arată că a fost sancționată abuziv, pentru o presupusă abatere comisă la Biroul Vamal A. anulându-i-se automat autorizația și pentru desfășurarea activității de comisionar pentru Biroul Vamal I., S. și aeroport, urmărindu-se eliminarea sa de pe eșichierul societăților de profil.

Recurenta invocă împrejurarea că sancțiunea propusă de către Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași, prin adresa din 5 mai 2009 viza doar „suspendarea autorizației de acces la componente NCTS pe o perioadă de 3 luni” dar A.N.V., fără nicio justificare, i-a anulat autorizația de comisionar vamal pentru toate birourile vamale. De asemenea, consideră că sancțiunea excede cadrului legal fixat prin „Declarația -angajament privind respectarea obligațiilor ce revin utilizatorilor componentei de gestiune a tranzitului comunitar din aplicația NCTS-RO”, semnată de recurentă la momentul obținerii autorizației de comisionar vamal. 4. Procedura de soluționare a recursului Intimata A.N.V.

nu a formulat întâmpinare și nici concluzii scrise. În recurs nu s-au administrat înscrisuri noi, conform art. 305 C. proc. civ. Prin concluziile scrise depuse în ședința de dezbateri de la 11 februarie 2011, recurenta a reiterat aspectele invocate în motivele de recurs insistând asupra neconcludenței probatoriului administrat, precum și asupra caracterului disproporționat al sancțiunii aplicate. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs dar și sub toate aspectele, în baza art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Recurenta-reclamantă SC N.I. SRL Iași a supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ Ordinul nr. 1625 din 24 iunie 2009 emis de intimata-pârâtă A.N.V.

Prin acest act administrativ individual s-a anulat autorizația de comisionar în vamă din data de 17 ianuarie 2002 având-o ca titular pe recurentă, autorizație emisă pentru Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași și extinsă în data de 22 decembrie 2003 pentru Biroul Vamal S., în data de 28 septembrie 2004 pentru Biroul Vamal A. și în data de 21 mai 2009 pentru Biroul Vamal Aeroport I., reținându-se încălcarea regulilor de funcționare și de securitate impuse de sistemul informatic utilizat în activitatea de vămuire a mărfurilor. În concret, din partea expozitivă a actului administrativ rezultă că s-au reproșat SC N.I. SRL Iași două nereguli: - anularea tranzitului MRN din 27 august 2008 de pe IP-ul SC N.I.

SRL Iași prin folosirea numelui utilizatorului și parolei F.D. pentru sistemul NCTS, în timp ce aceasta era în concediu; - folosirea de pe calculatoarele aceleiași societăți a numelor utilizatorilor și parolelor altor doi agenți vamali, respectiv A.F. și C.O., în data de 4 aprilie 2009. 1.1. Referitor la situația de fapt În susținerea poziției sale procesuale, reclamanta SC N.I. SRL Iași a invocat adresa din 30 octombrie 2009, emisă de către Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale-Biroul Vamal S. (dosar Tribunalul Iași) și a solicitat constant depunerea întregii documentații aferente, conform art. 13 din Legea nr. 554/2004, contestând realitatea faptelor imputate. Din adresa menționată rezultă că organul emitent recomandă lucrătorilor vamali, în condițiile în care sistemul NCTS operat de către aceștia nu funcționează „utilizarea unei stații aparținând unui principal obligat cu linie de comunicare independentă de cea a biroului vamal”.

Prima instanță a omis să cerceteze acest înscris și să se pronunțe asupra credibilității declarațiilor lucrătorilor vamali în sensul că „nu am intrat niciodată în spațiul în care funcționează SC N.I. SRL Iași, nu am avut niciodată acces la calculatorul declarantului și nu sunt în nici un fel de relație cu angajații firmei N.”. De asemenea, din considerentele sentinței nu rezultă care sunt elementele probatorii care justifică reținerea neregulii referitoare la anularea tranzitului MRN din 27 august 2008, întrucât declarația angajatului reclamantei R.M.E., citată de instanță, se referă numai la cea de-a doua faptă imputată. Toate aceste aspecte referitoare la modul de administrare și interpretare a mijloacelor de probă converg către concluzia că situația de fapt nu a fost pe deplin lămurită așa încât, potrivit art. 314 C. proc.

civ., Înalta Curte nu poate hotărî ea însăși asupra fondului pricinii. 1.2. Referitor la necercetarea motivului de nelegalitate privind individualizarea sancțiunii aplicate. Pe lângă motivul de casare reținut anterior, Înalta Curte constată că prima instanță a ignorat complet cel de-al patrulea motiv al acțiunii judiciare, referitor la individualizarea sancțiunii aplicate. Astfel, reclamanta a susținut constant pe parcursul derulării procesului, că sancțiunea anulării autorizației de comisionar în vamă pentru toate birourile vamale este disproporționată în raport cu faptele reținute. Pe lângă gradul concret de pericol social al acestora și lipsa oricăror efecte, reclamanta a mai invocat și faptul că desfășoară activități specifice de comisionar vamal din anul 1995 și nu a mai fost sancționată.

Un element foarte importat invocat de reclamantă îl reprezintă propunerea formulată de către organul care a efectuat nemijlocit ancheta, respectiv Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași, care a opinat în sensul suspendării autorizației de acces la componenta NCTS/TIR din aplicația NCTS-RO pe o perioadă de 3 luni, atât prin nota de constatare din 27 aprilie 2009 cât și prin adresa din 5 mai 2009. Or, pentru a verifica dacă intimata A.N.V., care a aplicat cea mai gravă sancțiune posibilă, prevăzută de art. 581 alin. (1) lit. f) din Regulamentul de aplicare a C. vam., nu a acționat cu exces de putere, trebuie analizate toate împrejurările invocate de recurenta-reclamantă. Conchizând, Înalta Curte reține că instanța de fond nu a examinat în mod real și efectiv argumentele reclamantei și mijloacele de probă administrate și prin aceasta a afectat dreptul părții la un proces echitabil în sensul art. 6 din Convenție.

2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru considerentele expuse la pct. 11.1, în temeiul art. 312 alin. (1)-(3) și (5), art. 314 raportat la art. 304 pct. 5 C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, se va admite recursul și se va casa sentința cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de SC N.I. SRL Iași împotriva sentinței nr. 127 din 17 mai 2010 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 februarie 2011.