ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1146/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1146/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

de chemare în judecată și întâmpinarea

Prin acțiunea înregistrată

inițial pe rolul Tribunalului Iași, secția comercială, contencios administrativ

și precizată ulterior, reclamanta SC N.I. SRL Iași a solicitat, în contradictoriu

cu A.N.V., anularea Ordinului din 24 iunie 2009 emis de pârâtă, prin care a fost

anulată autorizația de comisionar vamal a reclamantei.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că a desfășurat activități specifice de comisionar vamal, din

anul 1995, până la momentul anulării autorizației.

A mai arătat că această

măsură a fost luată pentru motivul că ar fi folosit și încercat folosirea numelor

utilizatorilor și parolelor unor vameși, de pe I.P.-ul societății.

Astfel, s-a depistat anularea

tranzitului din 27 august 2008 de pe I.P.-ul reclamantei, prin folosirea numelui

utilizatorului și parolei numitei F.D. pentru sistemul NCTS, în timp ce aceasta

era în concediu și de asemenea, s-a constatat încercarea de folosire de pe calculatoarele

aceleiași societăți a numelor utilizatorilor și parolelor altor doi agenți vamali,

respectiv A.F. și C.O., la data de 04 aprilie 2009.

Reclamanta a menționat

că împotriva actului administrativ contestat a formulat plângere prealabilă și a

subliniat faptul că pârâta a efectuat o anchetă proprie, fără a aduce acest lucru

la cunoștința reclamantei, astfel că s-a aflat în imposibilitate de a-și formula

apărările și în situația de a-i fi paralizată întreaga activitate.

Totodată, a susținut că

din verificările proprii nu a rezultat că au fost folosite și nici că s-a încercat

accesarea de pe I.P.-ul propriu a numelor și parolelor de acces ale agenților indicați

de pârâtă, neexistând în acest sens nicio probă.

În altă ordine de idei,

reclamanta a precizat că nu s-a efectuat nicio probă tehnico-științifică în cauză,

care să stabilească dacă a fost penetrat sistemul informatic din exterior și să

facă posibilă identificarea persoanelor care au accesat nelegal baza de date, mai

ales că nu a fost formulată vreo plângere penală în acest sens.

Referitor la sancțiunea

aplicată, reclamanta a considerat că i s-a aplicat sancțiunea cea mai grea, în condițiile

în care exista și o altă sancțiune, respectiv, aceea a suspendării autorizației

de acces pentru o perioadă cuprinsă între 3 luni și 12 luni.

Prin sentința nr. 687

din 10 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Iași, s-a dispus declinarea competenței

de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ

și fiscal, reținându-se calitatea de autoritate publică centrală a emitentului actului

administrativ contestat.

Cauza a fost înregistrată

pe rolul Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, iar prin

întâmpinarea formulată, pârâta A.N.V. a solicitat respingerea acțiunii în anulare,

motivat de faptul că cele două constatări au fost dovedite cu declarațiile funcționarilor

vamali, printre care și un declarant vamal al reclamantului, precum și față de dispozițiile

pct. 3 din confidențialitatea și securitatea datelor din declarația-angajament din

09 august 2005 semnată și de reclamant.

A mai arătat că din documentație

rezultă încercarea de accesare de pe calculatoarele reclamantei a numelor de utilizatori

și parolelor agenților vamali F.A. și O.C.

apel

Prin sentința nr. 127

din 08 martie 2010, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal,

a respins acțiunea formulată de reclamanta „N.I." SRL Iași, în contradictoriu

cu A.N.V., ca nefondată.

Pentru a pronunța această

hotărâre, prima instanță a avut în vedere următoarele:

În noaptea de 03 din

04 aprilie 2009 conform printurilor „mail robot" s-a încercat conectarea la

aplicația NCTS folosindu-se userele „f." și „o.", atribuite lucrătorilor

vamali F.A. și O.C.

În cazul userului „f."

s-a încercat conectarea la aplicația NCTS de la calculatoarele cu IP x și y, fiind

utilizată o parolă greșită.

În cazul userului „o.",

conectarea la calculatoarele cu z, y și v a fost respinsă, ca urmare a faptului

că era cineva deja conectat sau din cauza utilizării unei parole greșite, potrivit

administratorului de sistem, având în vedere că IP-urile x și v corespund la două

stații de lucru din terminalul de marfă.

Conform Ordinului de serviciu

nr. 47 din 03 aprilie 2009 privind repartițiile pe fluxurile de activitate, lucrătorul

vamal F.A. a fost repartizată la terminalul de marfă, având ca atribuții controlul

documentar și liberul de vamă, iar lucrătorul vamal O.C.  a fost repartizat la terminalul

de marfă, având ca atribuții controlul fizic.

În urma verificărilor

efectuate de către Compartimentul Verificări Interne din cadrul A.N.V., s-a depistat

anularea tranzitului din 27 august 2008 de pe IP-ul reclamantei, prin folosirea

numelui utilizatorului și parolei numitei F.D. pentru sistemul NCTS, în timp ce

aceasta era în concediu.

Deși reclamanta a susținut

că faptele reținute în sarcina sa de către reprezentanții pârâtei sunt doar supoziții,

nedovedite cu probe, prima instanță a reținut că pârâta A.N.V. nu este obligată

să facă cunoscute verificările pe care aceasta le face pe linie de serviciu, în

unitățile subordonate.

Mai mult, a constatat

că susținerile reclamantei sunt contrare evidenței, având în vedere, pe de-o parte,

declarația lui R.M.E., angajat în calitate de declarant vamal al reclamantei, care

a relatat că „în data de 04 aprilie 2009, în urma nefuncționării contului său de

NCTS, a încercat să verifice starea sistemului prin încercarea de a intra pe două

conturi de lucrători vamali, precizând că a presupus cunoașterea parolei prin cea

alocată inițial"; declarația funcționarului vamal O.C., care în nota explicativă

menționează că „nu are nicio legătură cu angajații firmei SC N.I. SRL; declarația

funcționarul vamal F.A., care în nota explicativă menționează că „nu a intrat niciodată

în spațiul unde funcționează declarantul vamal SC N.I SRL, nu a avut niciodată acces

la calculatorul declarantului vamal și nu sunt în niciun fel de relație cu angajații

firmei N.", pe de altă parte, așa cum rezultă din declarația-angajament

din 09 august 2005, semnată de reprezentanții reclamantei, la capitolul 3, intitulat

„Confidențialitatea și securitatea datelor" se menționează la lit. c) și d)

faptul că este interzisă utilizarea NCTS în numele altor persoane fizice și juridice,

respectiv, difuzarea NCTS altor persoane juridice sau fizice.

În acest context, prima

instanță a apreciat ca fiind aplicabile prevederile art. 581 alin. (1) lit. f) din

Regulamentul de aplicare a C. vam. al României, aprobat prin H.G. nr. 707/2006,

cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora, autorizația de comisionar

în vamă poate fi anulată, când comisionarul în vamă nu respectă regulile de funcționare

și de securitate impuse de sistemul informatic utilizat în activitatea de vămuire

a mărfurilor.

SC N.I. SRL Iași

Împotriva sentinței Curții

de apel a formulat recurs în termen legal reclamanta SC N.I. SRL Iași, formulând

critici pe care le-a încadrat în motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C.

proc. civ., susținând că hotărârea este nelegală sub mai multe aspecte.

3.1. Sentința nu cuprinde

motivele pe care se sprijină

În cuprinsul acestui motiv,

recurenta arată că instanța a încălcat dispozițiile art. 261 pct. 5 C. proc.

civ., prin aceea că întreaga motivare este alcătuită dintr-un colaj de fraze preluate

integral din întâmpinare, indicând în acest sens pagina 2 care se regăsește aproape

în întregime în considerentele sentinței.

De asemenea, recurenta

susține că nu s-a examinat un înscris deosebit de important, pe care l-a invocat

în susținerea acțiunii, respectiv adresa din 30 octombrie 2009, prin care intimata

recomandă lucrătorilor săi vamali să acceseze sistemul NCTS de la comisionarii vamali

în condițiile în care sistemul lor se defectează.

În acest mod recurenta

consideră că i s-a încălcat dreptul la un proces echitabil și citează din jurisprudența

Curții Europene a Drepturilor Omului, Cauza Konttinen contra Finlandei.

3.2. S-a aplicat greșit

legea și nu s-a observat că probatoriul administrat nu confirmă situația de fapt

reținută în actul administrativ.

Recurenta arată că la

dosarul cauzei nu există mail-urile invocate de către angajații Biroului Vamal A.,

F.A. și O.C., acestea fiind singura dovadă concretă a pretinsei încercări de accesare

a sistemului NCTS. De asemenea, nu s-a dovedit că D.F. - inspector vamal în cadrul

Biroului Vamal A., se afla în concediu de odihnă.

3.3. Sancțiunea este disproporționată

La acest punct, recurenta

arată că a fost sancționată abuziv, pentru o presupusă abatere comisă la Biroul

Vamal A. anulându-i-se automat autorizația și pentru desfășurarea activității de

comisionar pentru Biroul Vamal I., S. și aeroport, urmărindu-se eliminarea sa de

pe eșichierul societăților de profil.

Recurenta invocă împrejurarea

că sancțiunea propusă de către Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale

Iași, prin adresa din 5 mai 2009 viza doar „suspendarea autorizației de acces la

componente NCTS pe o perioadă de 3 luni” dar A.N.V., fără nicio justificare, i-a

anulat autorizația de comisionar vamal pentru toate birourile vamale.

De asemenea, consideră

că sancțiunea excede cadrului legal fixat prin „Declarația -angajament privind respectarea

obligațiilor ce revin utilizatorilor componentei de gestiune a tranzitului comunitar

din aplicația NCTS-RO”, semnată de recurentă la momentul obținerii autorizației

de comisionar vamal.

a recursului

Intimata A.N.V. nu a formulat

întâmpinare și nici concluzii scrise.

În recurs nu s-au administrat

înscrisuri noi, conform art. 305 C. proc. civ.

Prin concluziile scrise

depuse în ședința de dezbateri de la 11 februarie 2011, recurenta a reiterat aspectele

invocate în motivele de recurs insistând asupra neconcludenței probatoriului administrat,

precum și asupra caracterului disproporționat al sancțiunii aplicate.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată

prin prisma motivelor de recurs dar și sub toate aspectele, în baza art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat.

de drept relevante

Recurenta-reclamantă SC

N.I. SRL Iași a supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios

administrativ Ordinul nr. 1625 din 24 iunie 2009 emis de intimata-pârâtă A.N.V.

Prin acest act administrativ

individual s-a anulat autorizația de comisionar în vamă din data de 17 ianuarie

2002 având-o ca titular pe recurentă, autorizație emisă pentru Direcția Județeană

pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași și extinsă în data de 22 decembrie 2003

pentru Biroul Vamal S., în data de 28 septembrie 2004 pentru Biroul Vamal A. și

în data de 21 mai 2009 pentru Biroul Vamal Aeroport I., reținându-se încălcarea

regulilor de funcționare și de securitate impuse de sistemul informatic utilizat

în activitatea de vămuire a mărfurilor.

În concret, din partea

expozitivă a actului administrativ rezultă că s-au reproșat SC N.I. SRL Iași două

nereguli:

- anularea tranzitului

MRN din 27 august 2008 de pe IP-ul SC N.I. SRL Iași prin folosirea numelui utilizatorului

și parolei F.D. pentru sistemul NCTS, în timp ce aceasta era în concediu;

- folosirea de pe calculatoarele

aceleiași societăți a numelor utilizatorilor și parolelor altor doi agenți vamali,

respectiv A.F. și C.O., în data de 4 aprilie 2009.

1.1. Referitor la situația

de fapt

În susținerea poziției

sale procesuale, reclamanta SC N.I. SRL Iași a invocat adresa din 30 octombrie 2009,

emisă de către Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale-Biroul Vamal

S. (dosar Tribunalul Iași) și a solicitat constant depunerea întregii documentații

aferente, conform art. 13 din Legea nr. 554/2004, contestând realitatea faptelor

imputate.

Din adresa menționată

rezultă că organul emitent recomandă lucrătorilor vamali, în condițiile în care

sistemul NCTS operat de către aceștia nu funcționează „utilizarea unei stații aparținând

unui principal obligat cu linie de comunicare independentă de cea a biroului vamal”.

Prima instanță a omis

să cerceteze acest înscris și să se pronunțe asupra credibilității declarațiilor

lucrătorilor vamali în sensul că „nu am intrat niciodată în spațiul în care funcționează

SC N.I. SRL Iași, nu am avut niciodată acces la calculatorul declarantului și nu

sunt în nici un fel de relație cu angajații firmei N.”.

De asemenea, din considerentele

sentinței nu rezultă care sunt elementele probatorii care justifică reținerea neregulii

referitoare la anularea tranzitului MRN din 27 august 2008, întrucât declarația

angajatului reclamantei R.M.E., citată de instanță, se referă numai la cea de-a

doua faptă imputată.

Toate aceste aspecte referitoare

la modul de administrare și interpretare a mijloacelor de probă converg către concluzia

că situația de fapt nu a fost pe deplin lămurită așa încât, potrivit art. 314

C. proc. civ., Înalta Curte nu poate hotărî ea însăși asupra fondului pricinii.

1.2. Referitor la necercetarea

motivului de nelegalitate privind individualizarea sancțiunii aplicate.

Pe lângă motivul de casare

reținut anterior, Înalta Curte constată că prima instanță a ignorat complet cel

de-al patrulea motiv al acțiunii judiciare, referitor la individualizarea sancțiunii

aplicate.

Astfel, reclamanta a susținut

constant pe parcursul derulării procesului, că sancțiunea anulării autorizației

de comisionar în vamă pentru toate birourile vamale este disproporționată în raport

cu faptele reținute.

Pe lângă gradul concret

de pericol social al acestora și lipsa oricăror efecte, reclamanta a mai invocat

și faptul că desfășoară activități specifice de comisionar vamal din anul 1995 și

nu a mai fost sancționată.

Un element foarte importat

invocat de reclamantă îl reprezintă propunerea formulată de către organul care a

efectuat nemijlocit ancheta, respectiv Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni

Vamale Iași, care a opinat în sensul suspendării autorizației de acces la componenta

NCTS/TIR din aplicația NCTS-RO pe o perioadă de 3 luni, atât prin nota de constatare

din 27 aprilie 2009 cât și prin adresa din 5 mai 2009.

Or, pentru a verifica

dacă intimata A.N.V., care a aplicat cea mai gravă sancțiune posibilă, prevăzută

de art. 581 alin. (1) lit. f) din Regulamentul de aplicare a C. vam., nu a acționat

cu exces de putere, trebuie analizate toate împrejurările invocate de recurenta-reclamantă.

Conchizând, Înalta Curte

reține că instanța de fond nu a examinat în mod real și efectiv argumentele reclamantei

și mijloacele de probă administrate și prin aceasta a afectat dreptul părții la

un proces echitabil în sensul art. 6 din Convenție.

instanței de recurs

Pentru considerentele

expuse la pct. 11.1, în temeiul art. 312 alin. (1)-(3) și (5), art. 314 raportat

la art. 304 pct. 5 C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, se

va admite recursul și se va casa sentința cu trimiterea cauzei spre rejudecare la

aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de SC N.I. SRL Iași împotriva sentinței nr. 127 din 17 mai 2010 a Curții de Apel

Iași, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată

și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 februarie 2011.