ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5381/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași la nr. 834/45/2009, reclamanta SC N.I. SRL Iași a solicitat, în contradictoriu cu A.N.V. anularea Ordinului nr. 1625 din 24 iunie 2009 prin care a fost anulată autorizația de comisionar vamal al reclamantei. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat s-a luat această măsură deoarece ar fi folosit și ar fi încercat folosirea numelor utilizatorilor și parolelor unor vameși de pe I.P. - ul acestei societăți autorizate, în calitate de comisionar în vamă. Astfel, s-a depistat anularea tranzitului M.R.N din 27 august 2008 de pe I.P. - ul reclamantului prin folosirea numelui utilizatorului și parolei doamnei F.D.

pentru sistemul N.C.T.S., în timp ce aceasta era în concediu și de asemenea s-a constatat încercarea de folosire de pe calculatoarele aceleiași societăți a numelor utilizatorilor și parolelor altor doi agenți vamali, respectiv A.F. și C.O. la data de 04 aprilie 2009. Reclamanta precizează că pârâta a efectuat o anchetă proprie fără a i se aduce la cunoștință acest aspect, astfel că nu au avut posibilitatea de a-și formula apărări, aflându-se în situația de a-i fi paralizată întreaga activitate. În urma verificărilor efectuate de reprezentanții reclamantului a rezultat faptul că în exemplele date nu au fost folosite și nici nu s-a încercat folosirea numelor și parolelor de acces ale unor agenți propuși ai pârâtei de pe I.P.

- ul propriu, neexistând în acest sens nicio probă. De asemenea, susține reclamantul, că în cauză nu s-a efectuat nicio probă tehnico-științifică pentru a se stabili dacă a fost penetrat sistemul informatic din exterior pentru a fi posibilă identificarea persoanelor care au accesat nelegal baza de date, mai ales că în cauză nu a fost formulată plângere penală. Referitor la sancțiunea aplicată, reclamantul apreciază că li s-a aplicat sancțiunea cea mai grea, deoarece exista și o altă sancțiune și anume aceea a suspendării autorizației de acces pentru o perioadă cuprinsă între 3 luni și 12 luni. Prin întâmpinarea formulată, pârâta a solicitat respingerea acțiunii în anulare, motivat de faptul că cele două constatări sunt dovedite cu declarațiile funcționarilor vamali printre care și un declarant vamal al reclamantului, precum și cu dispozițiile pct. 3 din Confidențialitatea și securitatea datelor din declarația-angajament din 09 august 2005 semnată și de reclamant.

Din documentație rezultă încercarea de folosire de pe calculatoarele reclamantei a numelor de utilizatori și parolelor agenților vamali F.A. și O.C. Prin sentința nr. 127 din 17 mai 2010, Curtea de apel a respins acțiunea. Sentința a fost recurată de către reclamantă, iar prin decizia 1146 din 17 octombrie 2011 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție, a fost admis recursul, cauza fiind trimisă spre rejudecare pentru a fi analizat fondul cererii, apreciindu-se că nu au fost examinate în mod real și efectiv argumentele reclamantei și mijloacele de probă administrate de aceasta și prin aceasta a fost afectat dreptul părții la un proces echitabil în sensul art. 6 din Convenție. De asemenea, s-a constat că prima instanță a ignorat complet cel de al patrulea motiv al acțiunii, referitor la individualizarea sancțiunii.

În rejudecare, s-a suplimentat probatoriul cu înscrisuri, fiind depusă cererea de concediu aprobată a d-nei D.F. din 14 iulie 2008 din care rezultă că în data de 27 august 2008 aceasta se afla în concediu, precizări din care rezultă că reclamanta a fost sancționată în mai multe rânduri de organele vamale B.V. Sculeni și D.J.A.O.V. Iași, listing-urile de pe e-mail-urile lucrătorilor vamali. Prin sentința nr. 303 din 17 octombrie 2011, pronunțată în rejudecare, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată acțiunea promovată de reclamanta SC N.I. SRL Iași, în contradictoriu cu A.N.V. - Direcția regională pentru A.O.V. Iași. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond analizând situația de fapt, a reținut în esență, că A.N.V.

nu este obligată să facă cunoscute verificările pe care aceasta le face pe linie de serviciu, în unitățile subordonate. Faptul că pârâta a luat această măsură în baza unei anchete proprii fără a-i aduce la cunoștință reclamantei demersurile efectuate, nu este un motiv de anulare a ordinului, reclamanta putând prin prezenta acțiune să-și facă toate apărările pe care le consideră necesare și să combată situația de fapt reținută de organele vamale în măsura în care aceasta nu ar corespunde realității. A reținut, totodată, că susținerea reclamantei potrivit căreia, în urma verificărilor ulterioare făcute de conducerea SC N.I. SRL a rezultat că nu au fost folosite și nici nu s-a încercat folosirea numerelor și parolelor de acces ale unor agenți vamali (propuși ai pârâtei) de pe I.P.

- ul propriu, reprezintă doar o supoziție a reprezentanților A.N.V., nesusținută de probe în dovedirea acestor aspecte, susținerile acesteia fiind contrare probatoriului administrat. Astfel, s-a reținut că R.M.E., angajat în calitate de declarant vamal al reclamantei, a declarat că „în data de 04 aprilie 2009, în urma nefuncționării contului său de N.C.T.S., a încercat să verifice starea sistemului prin încercarea de a intra pe două conturi de lucrători vamali. Precizează că a presupus cunoașterea parolei prin cea alocată inițial”. O.C., funcționarul vamal, în nota explicativă menționează că „nu are nicio legătură cu angajații firmei SC N.I. SRL”. F.A., funcționarul vamal, în nota explicativă menționează că „nu a intrat niciodată în spațiul unde funcționează declarantul vamal SC N.I.

SRL, nu a avut niciodată acces la calculatorul declarantului vamal și nu sunt în niciun fel de relație cu angajații firmei N.”. Instanța a constatat că aceste declarații nu au fost infirmate în vreun fel de reclamantă care nu a susținut nici un moment că acești angajați sau alții ar fi intrat în sediul său sau ar fi apelat vreodată la calculatorul său pentru a folosi aplicația informatică. Pe de altă parte, s-a reținut că la punctul 3 „Confidențialitatea și securitatea datelor” din Declarația-angajament din 09 august 2005 semnată de reprezentanții N.I. la 09 august 2005 rezultă clar (pct. c și d) interzicerea utilizării N.C.T.S. în numele altor persoane fizice și juridice, respectiv a difuzării N.C.T.S.

altor persoane juridice sau fizice. Conform art. 581 alin. (1) lit. f) din Regulamentul de aplicare a Codului vamal al României, aprobat prin H.G. nr. 707/2006, cu modificările și completările ulterioare, autorizația de comisionar în vamă poate fi anulată când comisionarul în vamă nu respectă regulile de funcționare și de securitate impuse de sistemul informatic utilizat în activitatea de vămuire a mărfurilor, printre care se include situația utilizării NCTS în numele lucrătorilor vamali. În ceea ce privește adresa 3001 din 30 octombrie 2009, instanța a apreciat că aceasta este irelevantă în cauză, întrucât privește exclusiv biroul vamal Sculeni, neexistând o adresă similară pentru biroul vamal Albița.

Mai mult din cuprinsul acesteia nu rezultă că angajații reclamantei pot încerca accesarea conturilor lucrătorilor vamalii, ci că organul emitent recomandă lucrătorilor vamali să acceseze sistemul NCTS de la comisionarii vamali în cazul în care sistemul se defectează, fapt ce presupune ca exclusiv lucrătorii vamali să procedeze în acest sens, nu angajații comisionarului vamal. În speță, nu s-a făcut în nici un fel dovada că ar fi existat vreo defecțiune în sistem și că lucrătorii vamali F.A. și O.C. ar fi apelat la reclamantă pentru a folosi aplicația. Dimpotrivă aceștia au declarat că nu au intrat niciodată în spațiul unde funcționează declarantul vamal SC N.I. SRL, nu a avut niciodată acces la calculatorul declarantului vamal și nu sunt în niciun fel de relație cu angajații firmei N., fapt care nu a fost contestat de reclamantă.

Pe de altă parte, în condițiile în care lucrătorul vamal D.F. se afla în concediu de odihnă este cu atât mai evident că nu acesta a procedat în sensul anulării tranzitului, ci direct reclamanta prin angajații săi. De altfel, reclamanta nici nu a susținut că lucrătorii vamali ar fi accesat vreodată N.C.S.T. - ul de pe stația sa de lucru, ci doar că există o practică în sensul de a se apela la comisionari vamali, în caz de defecțiune. Reclamanta nu a oferit instanței nici un fel de explicații pertinente cum a putut fi anulat tranzitul vamal de pe calculatorul său și cine ar fi încercat să intre în aplicație utilizând userele „f.” și „o.” de pe I.P. său, în condițiile în care aceștia nu au apelat la reclamantă.

De asemenea, nu a fost reținută susținerea reclamantei în sensul că apare ilogic ca lucrătorii săi să acceseze baza de date folosind numele si parolele unor agenți vamali, deoarece are acces permanent și necondiționat la acest sistem, întrucât accesul său este limitat neputând în calitate de comisionar vamal să anuleze un tranzit vamal, lucru permis doar lucrătorilor vamali. Nu a fost primită nici afirmația reclamantei în sensul că nu a existat o tentativă de accesare a N.C.S.T. - ul folosindu-se userele „f.” și „o.”, atribuite lucrătorilor vamali F.A. și O.C., întrucât din listing-urile de pe e-mail-urile lucrătorilor vamali depuse în rejudecare rezultă că s-a încercat acest lucru de pe calculatorul lui SC N.I.

SRL Iași. Reclamanta nu a contestat faptul că calculatorul 10.255.3.163 de pe care s-a încercat intrarea în sistem cu o parolă greșită nu i-ar aparține, nefiind necesare alte verificări sub acest aspect. În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, instanța a apreciat că în cauză, în raport de gravitatea deosebită a faptelor constate, simplul fapt că s-a produs anularea unui tranzit vamal și că, procedându-se astfel, pot fi eludate complet taxele și alte contribuții vamale datorate, cu consecințe deosebite asupra bugetului de stat și ținând cont că în toată perioada 2005-2009, reclamanta a fost sancționată în mai multe rânduri de organele vamale B. V. Sculeni și D.J.A.O.V. Iași, fapt perceput personal și de către instanță care a fost investită cu soluționarea mai multor plângeri formulate împotriva unor procese verbale de contravenție, sancțiunea aplicată este pe deplin justificată și proporțională în raport de abaterea constatată.

Împotriva sentinței civile nr. 303 din data de 17 octombrie 2011 pronunțată de către Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs în termen legal reclamanta SC N.I. SRL Iași, prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de fond. S-a învederat, prin motivele cererii de recurs, în primul rând, că sentința atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, fiind astfel incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. Instanța de fond, s-a arătat, nu a realizat o motivare efectivă a hotărârii ci s-a limitat doar la copierea integrală a situației de fapt prezentată de către intimată prin întâmpinare, fiind astfel încălcat dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 6 paragraful 1 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului.

S-a precizat că încălcarea dreptului reclamantei recurente la un proces echitabil prevăzut de art. 6 paragraful 1 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului rezidă și în nerespectarea de către judecătorul fondului a principiului contradictorialității, în condițiile în care nu s-a dispus prezentarea de către intimată a proceselor-verbale de sancționare și nu s-a dat posibilitatea reclamantei de a formula apărări cu privire la acest aspect. Pe de altă parte, recurenta a invocat ca motiv de recurs încălcarea de către prima instanță a dispozițiilor art. 315 alin. (3) C. proc. civ., cu alte cuvinte nerespectarea celor stabilite în sarcina instanței de rejudecare prin decizia nr. 1146 din data de 24 februarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția de contencios administrativ și fiscal, de a avea în vedere la analiza individualizării sancțiunii ”propunerea formulată de către organul care a efectuat nemijlocit ancheta, respectiv D.R.A.O.V.

Iași care a opinat în sensul suspendării autorizației de acces la componenta N.C.T.S./ T.I.R. pe o perioadă de 3 luni” precum și adresa nr. 3001 din 30 octombrie 2009 prin care intimata a recomandat ”utilizarea unei stații aparținând unui obligat principal cu linie de comunicare independentă de cea a biroului vamal”atunci când sistemul N.C.T.S. operat de funcționarii vamali nu funcționează. S-a subliniat că în mod eronat instanța de fond și-a însușit întreaga argumentație a intimatei, consemnată în adresa nr. 22650 din 16 septembrie 2011, în condițiile în care depunerea acestei adrese, de către reclamantă, a fost făcută doar în scopul de a demonstra faptul că cei doi lucrători vamali au încercat accesarea N.C.T.S.

de la terminalul recurentei în momentul existenței defecțiunilor la sistem care îi împiedica să facă acest lucru de la terminalele intimatei. Sub acest aspect, recurenta a solicitat a se avea în vedere și răspunsul intimatei la adresa instanței, care arată faptul că ”În ceea ce privește disfuncționalitățile sistemului electronic, nu putem preciza dacă în perioada respectivă au existat disfuncționalități deoarece înregistrarea acestora a fost impusă ulterior evenimentelor în cauză”, ceea ce denotă că se încearcă ascunderea situației reale constând în accesarea N.C.T.S. de la terminalul recurentei, în acea perioadă, de către cei doi funcționari, tocmai datorită defecțiunilor la sistem. Prin întâmpinarea formulată în cauză intimata D.R.A.O.V.

Iași, în numele și pentru A.N.V., a solicitat respingerea recursului ca nefondat, considerând că sentința atacată este legală și temeinică. Recursul este nefondat și urmează a fi respins, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. În mod întemeiat judecătorul fondului, interpretând și aplicând corect legea la împrejurările de fapt ale cauzei, a dispus prin hotărârea recurată, urmare rejudecării cauzei după casarea cu trimitere dispusă prin Decizia nr. 1146 din data de 24 februarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, respingerea ca neîntemeiată a acțiunii prin care reclamanta SC N.I. SRL Iași a solicitat anularea Ordinului nr. 1625 din data de 24 iunie 2009 al vicepreședintelui A.N.A.F., care conduce A.N.V., ordin prin care, începând cu data de 24 iunie 2009, a fost anulată autorizația de comisionar în vamă nr. 37 din data de 17 ianuarie 2002 având ca titular SC N.I.

SRL Iași emisă pentru Direcția Județeană Accize și Operațiuni Vamale Iași și extinsă în data de 22 decembrie 2003 pentru Biroul Vamal Sculeni, în data de 28 septembrie 2004 pentru Biroul Vamal Albița și în data de 21 mai 2009 pentru Biroul Vamal Aeroport Iași. Ordinul nr. 1625 din data de 24 iunie 2009, mai sus menționat, a fost emis în temeiul prevederilor art. 581 alin. (1) lit. f) din Regulamentul de aplicare a Codului Vamal al României, aprobat prin H.G. nr. 707/2006, cu modificările și completările ulterioare, pe baza celor relevate în Nota de constatare din 16 iunie 2009 aprobată de vicepreședintele A.N.A.F. care conduce A.N.V., referitoare la încălcarea regulilor de funcționare și de securitate impuse de sistemul informatic utilizat în activitatea de vămuire a mărfurilor.

În fapt, s-a reținut, potrivit notelor explicative date de o serie de funcționari vamali, că SC N.I. SRL a folosit și a încercat folosirea numelor utilizatorilor și parolelor respectivilor agenți vamali de pe IP-ul acestei societăți autorizate în calitatea de comisionar în vamă, astfel: - s-a depistat anularea tranzitului din 27 august 2008 de pe IP-ul SC N.I. SRL prin folosirea numelui utilizatorului și parolei doamnei F.D. pentru sistemul N.C.T.S. în timp ce aceasta se afla în concediu; - s-a constatat încercarea de folosire de pe calculatoarele aceleiași societăți a numelor utilizatorilor și parolelor altor doi agenți vamali, respectiv A.F. și C.O., în data de 4 aprilie 2009. Se constată, în primul rând, că nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 punctul 7 C. proc.

civ., hotărârea atacată de recurenta SC N.I. SRL respectând cerințele art. 261 alin. (1) punctul 5 din același cod, care prescriu ca orice hotărâre să cuprindă ”motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților”. Judecătorul fondului a expus, în cuprinsul sentinței pronunțate, considerentele de fapt și de drept care au condus la soluția adoptată, și a conchis judicios că cele reținute prin actul administrativ atacat sunt reale și că poate fi anulată autorizația de comisionar în vamă, potrivit art. 581 alin. (1) lit. f) din Regulamentul de aplicare a Codului vamal al României, aprobat prin H.G. nr. 707/2006, cu modificările și completările ulterioare, atunci când comisionarul în vamă nu respectă regulile de funcționare și de securitate impuse de sistemul informatic utilizat în activitatea de vămuire a mărfurilor, printre care se include și situația utilizării N.C.T.S./ T.I.R.

în numele lucrătorilor vamali. Pe de altă parte, se reține că nu este fondat nici motivul de recurs constând în încălcarea dreptului reclamantei la un proces echitabil, urmare nerespectării principiului contradictorialității sub aspectul individualizării sancțiunii aplicată de către intimată, consecința nerespectării prevederilor art. 581 alin. (1) lit. f) din Regulamentul de aplicare a Codului vamal al României, cu modificările și completările ulterioare, fiind în exclusivitate anularea autorizației de comisionar în vamă.

Or, suspendarea autorizației de comisionar vamal este o măsură distinctă de cea a anulării, aceasta putând fi luată de către Autoritatea Națională a Vămilor, pe o perioadă de până la 6 luni, în condițiile art. 580 din Regulamentul de aplicare a Codului vamal al României, dacă titularul autorizației nu-și îndeplinea obligațiile prevăzute de art. 578 sau dacă acesta săvârșea abateri repetate - dar nu grave - de la reglementările vamale, nu și în cazul nerespectării regulilor de funcționare și de securitate impuse de sistemul informatic utilizat la activitatea de vămuirea mărfurilor. Prin urmare, este nerelevantă și nu se mai impunea a mai fi analizată, în context, chestiunea individualizării sancțiunii, prin raportare la propunerea formulată de organul care a efectuat nemijlocit ancheta, respectiv Direcția Regională de Accize și Operațiuni Vamale Iași, care a opinat în sensul suspendării autorizației de acces la componenta N.C.T.S./ T.I.R.

pe o perioadă de 3 luni. În fine, nu sunt întemeiate nici criticile formulate cu privire la încălcarea flagrantă de către instanța de fond a dispozițiilor art. 315 alin. (3) C. proc. civ., acestea prevăzând că ”După casare, instanța de fond va judeca din nou, ținând seama de toate motivele invocate înaintea instanței a cărei hotărârea a fost casată”. Judecătorul fondului, după casare, s-a conformat indicațiilor instanței de recurs și a analizat, a cercetat adresa nr. 3001 din 30 octombrie 2009 emisă de către Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale - Biroul Vamal Sculeni, apreciind just că aceasta este irelevantă, în condițiile în care, pe de o parte, ea nu privea situația Biroului Vamal Albița, și, pe de altă parte, nu a rezultat din cuprinsul acesteia că angajații reclamantei puteau încerca accesarea conturilor lucrătorilor vamali ci că organul emitent recomanda lucrătorilor vamali să acceseze sistemul N.C.T.S.

de la comisionarii vamali în cazul în care sistemul se defecta, fapt ce presupunea ca exclusiv lucrătorii vamali să procedeze în acest sens iar nu și angajații comisionarului vamal. În raport de cele mai sus arătate, constatând că nu sunt întemeiate motivele de recurs invocate în cauză și că este legală și temeinică hotărârea atacată, se va dispune, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de SC N.I. SRL Iași împotriva sentinței nr. 303 din data de 17 octombrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC N.I. SRL împotriva Sentinței nr. 303 din 17 octombrie 2011 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 decembrie 2012.