ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3232/2014

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

acțiunea formulată, reclamanta SC P.P. SRL a chemat în judecată pe Ministerul Finanțelor

Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală, Autoritatea Națională a Vămilor,

solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Ordinului

nr. 2029 din 20 septembrie 2012 emis de Vicepreședintele cu rang de secretar de

stat al Agenției Naționale de Administrare Fiscală, care conduce Autoritatea Națională

a Vămilor, prin care i-a fost anulată autorizația de comisionar în vamă din 07

decembrie 2012 pentru Biroul Vamal Constanța Sud.

Prin sentința civilă nr. 39/CA din 13 februarie

2013, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ

și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC P.P. SRL și a anulat Ordinul

nr. 2029 din 20 septembrie 2012 emis de pârâtă ca nelegal.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de

fond a reținut, în esență, următoarele:

Prin Ordinul nr. 2029 din 20 septembrie 2012,

emis de pârâtă, s-a anulat autorizația de comisionar în vamă din 07 decembrie 2010,

având ca titular pe reclamanta SC P.P. SRL, pentru Biroul Vamal Constanța Sud, ca

urmare a unor abateri grave de la reglementările vamale săvârșite de reclamantă.

Curtea a constatat că acest act administrativ

nu este motivat sub aspectul faptelor săvârșite de către reclamantă și care au constituit

abateri grave de la reglementările vamale, al datei săvârșirii acestora, făcându-se

doar trimitere la „adresele Biroului Vamal Constanța Sud din 23 august 2012 și

din 10 septembrie 2012, prin care se precizează că reclamanta în calitate de comisionar

vamal a depus declarația vamală de punere în liberă circulație din 08 august 2012,

completată cu date eronate privind încadrarea tarifară a mărfurilor și având efectuat

cu inexactitate calculul datoriei vamale, rezultând astfel un prejudiciu de 79.179

RON”.

Instanța a reținut că temeiul juridic al aplicării

respectivei sancțiuni de anulare a autorizației de comisionar vamal l-au constituit

dispozițiile art. 581 alin. (1) lit. c) din Regulamentul de aplicare a C. vam. al

României, aprobat prin H.G. nr. 707/2006, potrivit cărora: „autorizația de comisionar

în vamă poate fi anulată de către Autoritatea Națională a Vămilor în următoarele

cazuri:

c) când se constată săvârșirea unei abateri grave

de la reglementările vamale;”

Curtea a reținut că în speță se impută reclamantei

că, în calitate de comisionar vamal, a depus la data de 08 august 2012 la Biroul

Vamal Constanța Sud, în procedura informatică RCSDPS, declarația vamală de punere

în liberă circulație, care a fost completată cu date eronate în ce privește încadrarea

tarifară, precum și calculul drepturilor vamale de import și TVA datorate în mod

legal la punerea în liberă circulație.

S-a mai reținut că s-a imputat reclamantei că

nu a completat corect declarația vamală, în sensul că în loc de codul corect NC

XXXX0019 a trecut XXXX0090 și din această cauză calculul sumelor cuvenite bugetului

de stat pentru punerea în liberă circulație a mărfurilor a fost eronat efectuat,

rezultând un prejudiciu de 79.179 RON.

Curtea a mai reținut că, în condițiile în care

organul vamal, pentru a determina clasificarea corectă a mărfii în speță, a avut

nevoie de concluziile unei expertize de specialitate, nu se poate susține cu temei

că încadrarea făcută de reclamantă în declarația vamală, care corespundea specificațiilor

stabilite de destinatar și, pe cale de consecință, calculul datoriei vamale, constituie

o abatere gravă de la reglementările vamale, de natură a atrage anularea autorizației

de comisionar în vamă din 07 decembrie 2010.

Aceasta, cu atât mai mult cu cât de la data eliberării

acestei autorizații și până la data completării declarației vamale de punere în

liberă circulație din 08 august 2012 nu s-au mai reținut în sarcina reclamantei

astfel de abateri de la normele vamale, pentru a se putea afirma caracterul lor

repetabil și implicit gravitatea lor, așa cum se afirmă prin ordinul contestat.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta

Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Constanța, în numele și pe

seama Autorității Naționale a Vămilor și în nume propriu, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

În motivarea recursului declarat se arată că hotărârea

a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut

de art. 304 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., respectiv art. 304

1

C. proc.

civ., deoarece instanța de fond nu a ținut seama de apărările formulate de autoritatea

vamală prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei și nici de argumentele de drept

aduse în sprijin.

Recurenta arată că, față de situația de fapt și

de drept, precum și față de tot materialul probator existent la dosarul cauzei,

hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală, motiv pentru care solicită

admiterea recursului, casarea sau modificarea sentinței civile nr. 39 din 13

februarie 2013, iar, pe fond, respingerea acțiunii în contencios administrativ formulată

de către SC P.P. SRL împotriva Ordinului nr. 2029 din 20 septembrie 2012 al Vicepreședintelui

Agenției Naționale de Administrare Fiscală care conduce Autoritatea Națională a

Vămilor și, pe cale de consecință, menținerea acestuia ca legal și temeinic.

Examinând cauza și sentința atacată, în raport

cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii,

inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul

este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Instanța de control judiciar constată că în speță

nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 304 sau art. 304

1

C. proc.

civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanță a reținut corect

situația de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză și a realizat

o încadrare juridică adecvată.

Înalta Curte constată că reclamanta a învestit

instanța de contencios administrativ cu o acțiune având ca obiect anularea Ordinului

nr. 2029 din 20 septembrie 2012 emis de Vicepreședintele, cu rang de subsecretar

de stat al Agenției Naționale de Administrare Fiscală, care conduce Autoritatea

Națională a Vămilor.

În Ordinul contestat s-a menționat că reclamantei

i-a fost anulată autorizația de comisionar în vamă din 07 decembrie 2012 pentru

Biroul Vamal Constanța Sud, ca urmare a unor abateri grave de la reglementările

vamale săvârșite de aceasta, deoarece ar fi depus declarația vamală de punere în

liberă circulație din 08 august 2012 completată cu date eronate privind încadrarea

tarifară a mărfurilor și că în acest fel a creat un prejudiciu de 79.179 RON.

Ordinul contestat a fost emis în temeiul art.

581 alin. (1) lit. c) din Regulamentul de aplicare a C. vam. și art. 5 alin.

(3) din H.G. nr. 110/2009.

Astfel, temeiul juridic al aplicării respectivei

sancțiuni de anulare a autorizației de comisionar vamal l-au constituit dispozițiile

art. 581 alin. (1) lit. c) din Regulamentul de aplicare a C. vam. al României, aprobat

prin H.G. nr. 707/2006, potrivit cărora: „autorizația de comisionar în vamă poate

fi anulată de către Autoritatea Națională a Vămilor în următoarele cazuri:

c) când se constată săvârșirea unei abateri grave

de la reglementările vamale;”

Din actele și lucrările dosarului rezultă faptul

că în speță se impută reclamantei că, în calitate de comisionar vamal, a depus la

data de 08 august 2012, la Biroul Vamal Constanța Sud, în procedura informatică

RCSDPS, declarația vamală de punere în liberă circulație, care a fost completată

cu date eronate în ce privește încadrarea tarifară, precum și calculul drepturilor

vamale de import și TVA datorate în mod legal la punerea în liberă circulație.

S-a imputat reclamantei că nu a completat corect

declarația vamală, în sensul că în loc de codul corect NC XXXX0019 a trecut XXXX0090

și, din această cauză, calculul sumelor cuvenite bugetului de stat pentru punerea

în liberă circulație a mărfurilor a fost eronat efectuat, rezultând un prejudiciu

de 79.179 RON.

Rezultă din probele administrate că această declarație

a fost depusă de reclamantă în baza documentelor furnizate de destinatarul mărfii,

SC L.S. SRL, pe care reclamanta o reprezenta potrivit contractului de reprezentare

directă din 09 iulie 2012.

Înalta Curte constată că în mod corect a reținut

instanța de fond că nu se poate susține cu temei că încadrarea făcută de reclamantă

în declarația vamală, și care corespundea specificațiilor stabilite de destinatar,

respectiv calculul datoriei vamale realizat în consecință, constituie o abatere

gravă de la reglementările vamale, de natură a atrage anularea autorizației de comisionar

în vamă din 07 decembrie 2010, de vreme ce organul vamal a avut nevoie de concluziile

unei expertize de specialitate pentru a determina clasificarea corectă a mărfii

în speță.

Astfel, în speță nu se poate reține săvârșirea

unei abateri grave de la reglementările vamale, cu atât mai mult cu cât de la data

eliberării acestei autorizații și până la data completării declarației vamale de

punere în liberă circulație din 08 august 2012 nu s-au mai reținut în sarcina reclamantei

astfel de abateri de la normele vamale, pentru a se putea afirma caracterul lor

repetabil și implicit gravitatea lor, astfel cum în mod corect a reținut și curtea

de apel.

Înalta Curte constată că recurenta a reiterat,

prin cererea de recurs formulată, argumentele dezvoltate în întâmpinarea depusă

în fața instanței de fond, fără a aduce reale critici modului în care curtea de

apel a soluționat prezenta cauză, fiind nemulțumită de fapt de soluția pronunțată

de aceasta.

Astfel, Înalta Curte apreciază că susținerile

și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar hotărârea instanței

de fond este temeinică și legală.

În consecință, pentru considerentele arătate și

în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca

nefondat, menținându-se sentința atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Direcția

Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Constanța, în numele și pe seama Autorității

Naționale a Vămilor, dar și în nume propriu (în prezent Agenția Națională de Administrare

Fiscală) împotriva sentinței civile nr. 39/CA din 13 februarie 2013 a Curții de

Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 septembrie

2014.