ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 110/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 110/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

primei instanțe

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Suceava, reclamantul T.I., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională

de Administrare Fiscală - Autoritatea Națională a Vămilor, a solicitat

suspendarea executării dispozițiilor Ordinului A.N.V. nr. 7159 din 2 august

2011 până la pronunțarea instanței de fond asupra acțiunii în anularea actului.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că, prin Ordinul A.N.V. nr. 7159 din 2 august

2011, s-a dispus încetarea raportului său de serviciu prin eliberarea din

funcția publică teritorială de execuție de inspector vamal grad profesional

superior la Biroul Vamal Șiret din cadrul Direcției Regionale pentru Accize și

Operațiuni vamale Iași, prin reducerea postului, în baza art. 97 lit. c) și

art. 99 alin. (1) lit. b), alin. (3) și (5) din Legea nr. 188/1999.

Reclamantul a

precizat că, la baza emiterii acestui ordin, au stat Ordinele nr. 2406 și nr.

2407 emise de președintele A.N.A.F., prin care s-au aprobat structura

organizatorică și statele de funcțiuni ale direcțiilor regionale pentru accize

și operațiuni vamale și ale birourilor vamale, precum și Regulamentul pentru

organizarea și desfășurarea examenului de testare profesională.

În susținerea

acțiunii, reclamantul a susținut că o cercetare sumară a împrejurărilor cauzei

evidențiază fără echivoc o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de

legalitate a ordinelor emise de A.N.A.F. - A.N.V., în condițiile în care actele

administrative cu caracter normativ nu au fost publicate, iar autoritatea

administrativă emitentă a dispus prin exces de putere luarea unor măsuri

neprevăzute de lege, respectiv vacantarea unor anumite posturi ocupate legal de

funcționarii publici, ignorând dispozițiile art. 100 din Legea nr. 188/1999,

aspecte care relevă existența unui „caz bine justificat” în sensul reglementat

de art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004.

Totodată, reclamantul

a susținut că este îndeplinită și condiția prevenirii unei pagube iminente în

condițiile în care, prin încetarea raportului de serviciu, i s-a creat un

prejudiciu material viitor și previzibil, starea de șomaj și lipsa mijloacelor

financiare de subzistență, create de autoritatea administrativă printr-un

comportament discreționar și prin exces de putere în procedura de selecție a

personalului supus restructurării, afectând în mod grav dreptul la stabilitatea

raporturilor de serviciu și dreptul la un trai decent.

Prin întâmpinarea

formulată, pârâta Autoritatea Națională a Vămilor a solicitat respingerea

cererii de suspendare a executării Ordinului nr. 7159 din 2 august 2011 emis de

Vicepreședintele A.N.A.F. care conduce Autoritatea Națională a Vămilor, ca

neîntemeiată, în cauză nefiind îndeplinite cerințele prevăzute de art. 14 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004.

instanței de fond

Prin Sentința nr. 277

din 14 septembrie 2011, Curtea de Apel Suceava, secția de contencios

administrativ și fiscal a admis cererea având ca obiect „suspendare executare

act administrativ” formulată de reclamantul T.I. împotriva pârâtei Agenția

Națională de Administrare Fiscală - Autoritatea Națională a Vămilor și a

suspendat executarea Ordinului A.N.V. nr. 7159 din 2 august 2011 până la

pronunțarea instanței de fond.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a constatat că cererea de suspendare

formulată de reclamant este întemeiată pe dispozițiile art. 14 din Legea nr.

554/2004 și a reținut că cerințele privind existența unui caz bine justificat

și prevenirea unei pagube iminente sunt îndeplinite în cauza dedusă judecății.

Astfel, a reținut

judecătorul fondului, cazul bine justificat, definit de art. 2 lit. t) din

Legea nr. 554/2004, este dat în cauză de împrejurarea că, odată atacat actul

administrativ la instanța de contencios, există o îndoială asupra legalității acestuia,

care persistă până la pronunțarea soluției de către instanță.

Curtea a apreciat că

paguba iminentă ce s-ar crea reclamantului prin executarea actului, astfel cum

această noțiune este definită prin art. 2 lit. s) din Legea nr. 554/2004, este

evidentă în cazul în care reclamantul este pus în situația de a fi lipsit de

mijloace materiale de existență după o perioadă de 18 ani de muncă desfășurată

în sistemul vamal.

La pronunțarea

soluției, instanța de fond a avut în vedere, pe de o parte, jurisprudența

instanței supreme referitoare la situația în care există elemente de îndoială

puternică asupra prezumției de legalitate a actului ca fundament al

caracterului executoriu al actului administrativ, iar pe de altă parte,

Recomandarea nr. R/89/8 din 13 septembrie 89 a Comitetului de Miniștri al

Consiliului Europei referitoare la protecția jurisdicțională provizorie în

materie, care prevede posibilitatea suspendării actului administrativ a cărui

executare ar crea pagube semnificative și în situația în care nelegalitatea

actului este pusă în discuție.

exercitată în cauză

Împotriva acestei

hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, Direcția Regională

pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași, în numele și pentru pârâta Autoritatea

Națională a Vămilor, a declarat recurs, invocând în drept dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea căii de

atac, autoritatea recurentă susține, în esență, că sentința atacată a fost dată

cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, întrucât în mod nelegal prima

instanță a reținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004.

În privința cazului

bine justificat, recurenta-pârâtă arată că această condiție nu poate fi

considerată îndeplinită prin invocarea unor aspecte ce țin de legalitatea unui

act, deoarece aceste aspecte vizează fondul actului și se analizează în cadrul

acțiunii în anulare.

Totodată, susține că

în mod greșit prima instanță s-a raportat la faptul că Ordinele A.N.A.F. nr.

2406 și nr. 2407 din 4 iulie 2011 nu au fost publicate în M. Of., întrucât

acestea sunt acte administrative cu caracter individual, emise în temeiul H.G.

nr. 565/2011, nefiind supuse regimului de publicare în M. Of., conform art. 22

alin. (2) lit. b) din Legea nr. 24/2000 și art. 55 alin. (3) din Regulamentul

privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea și

prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte

normative, precum și a altor documente, în vederea adoptării/aprobării, aprobat

prin H.G. nr. 561/2009.

În concluzie,

autoritatea recurentă susține că ordinul în litigiu a fost emis cu respectarea

dispozițiilor art. 99 alin. (5) art. 100 alin. (1) și (3) din Legea nr.

188/1999, în speță nefiind aplicabile prevederile art. 56 și art. 57 din

aceeași lege și nici cele ale H.G. nr. 611/2008 pentru aprobarea normelor

privind organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor publici.

În ceea ce privește

prevenirea unei pagube iminente, recurenta-pârâtă arată că reclamantul nu a

probat iminența producerii unui prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat în

ipoteza anulării actului contestat.

În susținerea

motivelor de recurs, recurenta-pârâtă expune pe larg procesul de reorganizare a

instituției în raport cu dispozițiile legale incidente.

formulate de intimatul T.I.

Prin întâmpinarea

formulată în cauză, intimatul-reclamant invocă excepția lipsei de interes în

exercitarea căii de atac a recursului, întrucât executarea actului

administrativ este suspendată, începând cu data de 17 noiembrie 2011, printr-o

hotărâre judecătorească pronunțată de Curtea de Apel Suceava în temeiul art. 15

din Legea nr. 554/2004, iar hotărârea ce formează obiectul recursului, dată în

temeiul art. 14, și-a încetat efectele la aceeași dată.

Excepția lipsei de

interes este dată și de aplicarea dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr.

554/2004, potrivit cărora suspendarea executării actului administrativ se

dispune până la pronunțarea instanței de fond.

În cauză, susține

intimatul, din moment ce, prin Sentința nr. 445 din 19 decembrie 2011

pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția contencios administrativ și

fiscal, a fost admisă acțiunea principală, actul administrativ fiind anulat și

cum din acel moment suspendarea executării acestui act dispusă în temeiul art.

14 se prelungește de drept în baza art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004,

recursul este inadmisibil.

Pe de altă parte,

intimatul apreciază că, în cauză, sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.

14 raportat la art. 2 lit. ș) și t) din Legea nr. 554/2004 pentru acordarea

suspendării executării actului administrativ.

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cauza în

raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate de recurentă,

precum și de reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru

considerentele expuse în continuare.

5.1. Cu privire la

excepția lipsei de interes

Intimatul-reclamant

argumentează în sensul că sentința recurată și-a încetat efectele începând cu

data de 17 noiembrie 2011, întrucât, prin Sentința nr. 384 din 17 noiembrie

2011 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, a fost admisă cererea de suspendare

a executării Ordinului nr. 7159/2011 emis de Autoritatea Națională a Vămilor.

Înalta Curte,

analizând înscrisurile aflate la dosar, apreciază că excepția lipsei de interes

nu este întemeiată, deoarece, la data promovării căii de atac, interesul

autorității recurente de a contesta soluția de suspendare a executării actului

administrativ atacat era actual și legitim.

5.2. Cu privire la

excepția inadmisibilității

Susținerile

intimatului în sensul că recursul declarat în cauză este inadmisibil vor fi

înlăturate de instanța de control judiciar, deoarece inadmisibilitatea unei căi

de atac are caracterul unei sancțiuni de drept procesual civil, iar, în cauză,

pretențiile autorității pârâte sunt ocrotite pe calea procesuală aleasă.

5.3. Cu privire la

măsura suspendării executării Ordinului ANV nr. 7159/2011.

Conform celor expuse

anterior, reclamantul T.I. a învestit instanța, în temeiul art. 14 din Legea

nr. 554/2004, cu cerere de suspendare a executării Ordinului ANV nr. 7159 din 2

august 2011, prin care s-a dispus că, începând cu data de 8 august 2011, îi

încetează raportul de serviciu prin eliberare din funcția publică teritorială

de execuție de inspector vamal grad profesional superior, gradația 5, clasa de

salarizare 59, la Biroul Vamal Siret din cadrul Direcției Regionale pentru

Accize și Operațiuni Vamale Iași, conform dispozițiilor art. 97 lit. c) și art.

99 alin. (1) lit. b), alin. (3) și alin. (5) din Legea nr. 188/1999.

Suspendarea

executării actului administrativ la cererea persoanei vătămate, reglementată în

art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru etapa procedurii prealabile

administrative și în art. 15 din aceeași lege, pentru etapa judiciară de

contestare a actului administrativ, constituie un instrument procedural menit

să asigure protecția juridică provizorie a subiectelor de drept în privința

cărora actul administrativ produce anumite efecte juridice, până la evaluarea

acestuia de către instanța de contencios administrativ în cadrul acțiunii în

anulare.

Această măsură de

protecție, care înlătură temporar efectul executoriu al actului administrativ,

poate fi dispusă numai dacă sunt îndeplinite cele două condiții prevăzute

cumulativ de lege:

- cazul bine

justificat, definit în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind

împrejurările legate de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o îndoială

serioasă în privința legalității actului administrativ;

- paguba iminentă,

definită de art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004 ca fiind

prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea

previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu

public.

Cazul bine justificat

și iminența unei pagube sunt analizate în funcție de circumstanțele concrete

ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate

efectua decât o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza împrejurărilor de

fapt și de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru

rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să

îl îndeplinească și drepturile subiective sau interesele legitime private care

pot fi afectate.

În cauză, instanța de

control judiciar, învestită cu recursul declarat în cadrul litigiului având ca

obiect cererea de suspendare a executării actului sus-menționat, constată că,

prin Sentința nr. 445 din 19 decembrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel

Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în Dosarul

nr. 1046/39/2011, s-a admis cererea de anulare a Ordinului nr. 7159 din 2

august 2011 emis de pârâta ANV și s-a dispus reîncadrarea reclamantului în

funcția publică de inspector vamal, grad profesional superior la Biroul Vamal

Siret în cadrul Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași.

Soluția pronunțată de

instanța învestită cu acțiunea în anularea actului administrativ conferă

consistență concluziei că, în cauză, este îndeplinită condiția cazului bine

justificat în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, pentru a

fundamenta dispunerea, în cadrul procedurii sumare reglementate de art. 14 din

Legea nr. 554/2004, a măsurii provizorii a suspendării executării actului a

cărui nelegalitate a fost constatată pe calea acțiunii în anulare.

În aceste

circumstanțe, soluția adoptată de instanța învestită cu soluționarea acțiunii

în anulare creează, cel puțin cu caracter provizoriu, premisa nelegalității

actului a cărui suspendare s-a solicitat, fiind astfel răsturnată prezumția de

legalitate atașată actelor administrative.

Înalta Curte

precizează că, potrivit art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, în ipoteza

admiterii acțiunii de fond, măsura suspendării dispusă în condițiile art. 14 se

prelungește de drept până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

Ca urmare,

legalitatea actului administrativ este infirmată prin soluția instanței de fond

și consecința admiterii acțiunii este suspendarea, prin efectul art. 15 alin.

(4) din Legea nr. 554/2004, a actului administrativ până la soluționarea

irevocabilă a cauzei.

Pentru considerentele

expuse, Înalta Curte constată că sentința recurată nu este afectată de niciunul

din motivele de casare sau modificare în sensul dispozițiilor art. 304 și art.

304

1

C. proc. civ., astfel încât, în temeiul art. 312 alin. (1) teza

a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu

modificările ulterioare, Înalta Curte va respinge recursul formulat de

autoritatea pârâtă ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași, în

numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor, împotriva Sentinței nr. 277

din 14 septembrie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 ianuarie 2012.

Procesat de GGC - LM