ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3369/2010

Asupra recursului penal de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală

nr. 4 din 18 ianuarie 2010, Tribunalul Călărași, în baza art. 254 alin. (1) C.

pen. cu referire la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, a condamnat pe

inculpatul C.G.

la 4 ani închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen.

A făcut

aplicarea

dispozițiilor art. 71

și art.

64 lit. a) teza a II-a C. pen., de la rămânerea definitivă a sentinței și până

la terminarea executării pedepsei.

În baza

art. 86

1

- 86

2

C. pen. și art. 71 alin. ultim C. pen., a

dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor pe o durată de 7 ani,

ce constituie termen de încercare.

A atras

atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen.,

referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere. A

făcut aplicarea

dispozițiilor art. 863

alin.

(1) C. pen.

În baza

art. 86

3

alin. (1) lit. a) C. pen., a încredințat Serviciului de

Probațiune de pe lângă Tribunalul Călărași îndeplinirea

dispozițiilor art. 863

alin.

(2) C. pen.

A dispus

punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de

arestare preventivă nr. 27U din 30 septembrie 2009 al Tribunalului Călărași,

dacă nu este arestat în altă cauză.

Potrivit

art. 88 C. pen. a computat prevenția inculpatului, de la 29 septembrie 2009, la

zi.

Potrivit

art. 254 alin. (3) C. pen., a confiscat de la inculpat suma de 300 Euro.

Pentru a se pronunța

astfel, prima instanță a reținut, în esență, că inculpatul C.G., în calitate de

agent de poliție de frontieră, în ziua de 24 septembrie 2009 a pretins de la

numitul I.F. suma de 500 Euro, iar în ziua de 29 septembrie 2009 a și primit de

la acesta suma de 300 Euro prin intermediul învinuitului M.F., pentru a nu-i

întocmi dosar penal pentru conducerea unui autoturism fără a poseda permis de

conducere, încălcându-și astfel atribuțiile de serviciu.

Situația de fapt și

vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat

în cauză, respectiv: procesele-verbale de constatare a infracțiunii flagrante

și de transcriere, planșele foto, declarațiile învinuiților D.V.A., M.F., ale

martorilor D.V.A., M.F., D.F. și I.V., precum și declarațiile inculpatului.

Fiind audiat, în timpul

urmăririi penale, inculpatul a negat săvârșirea faptelor. Pe parcursul

cercetării judecătorești, a revenit și a arătat că a primit cei 300 de Euro ca

un gest de mulțumire pentru că nu i-a întocmit dosar penal martorului Ioniță cu

ocazia depistării acestuia în trafic conducând un autoturism fără a avea permis

de conducere.

Prin decizia penală

nr. 80 din 12 aprilie 2010, Curtea de Apel București Secția I Penală, a admis

apelul declarat de inculpatul C.G. împotriva sentinței penale nr. 4 din 18

ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr. 3123/116/2009.

A desființat parțial

sentința și, pe fond, a înlăturat confiscarea sumei de 300 de Euro de la

inculpat în baza art. 254 alin. (3) C. pen. A menținut celelalte dispoziții ale

sentinței.

Împotriva

sus-menționatei decizii a declarat recurs inculpatul pentru cazul de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. solicitând redozarea

pedepsei prin reducerea ei sub minimul special prevăzut de lege, având în

vedere circumstanțele sale personale, faptul că are o familie organizată, copii

minori în îngrijire și o stare a sănătății precară.

Recursul este

nefondat.

Analizând decizia

atacată, în raport de probele dosarului și motivul de recurs invocat, Curtea

constată că decizia pronunțată de instanța de control judiciar prin care s-a

menținut pedeapsa aplicată de prima instanță, este legală și temeinică, iar

pedeapsa just individualizată.

Astfel, la stabilirea

pedepsei s-a avut în vedere gradul de pericol social deosebit al acestui gen de

fapte, împrejurările în care aceasta a fost comisă, modalitatea de săvârșire,

precum și atitudinea procesuală a inculpatului.

Totodată, ambele

instanțe au ținut seama la individualizarea judiciară a pedepsei de faptul că

în speță este vorba de o infracțiune de corupție, care prin natura sa își

răsfrânge negativ efectele asupra societății, creând suspiciuni că agenții de

poliție care sunt reprezentanți ai statului desemnați tocmai pentru a sigura

liniștea și ordinea publică și a veghea asupra respectării legii sunt coruptibili

sau pot fi influențați în exercitarea atribuțiilor lor de serviciu, relațiile

sociale afectate în acest mod privind nu doar funcționarea instituțiilor, ci și

încrederea populației în acestea și în organele de poliție.

Nu în ultimul rând,

s-au avut în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv lipsa

antecedentelor penale, situația familială, precum și împrejurarea că suferă de

o boală gravă, aspecte față de care se apreciază că pedeapsa aplicată a fost

just individualizată, potrivit criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen.,

corespunzând scopului educativ-preventiv prevăzut de art. 52 C. pen., astfel că

nu se impune redozarea acesteia.

Ca atare, după

verificarea cauzei și în raport de dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C.

proc. pen., recursul nefiind fondat, Curtea urmează a-l respinge conform art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul C.G. împotriva deciziei penale nr. 80 din 12 aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul inculpat la

plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică,

azi 28 septembrie 2010.