ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3369/2010

Asupra recursului penal de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 4 din 18 ianuarie 2010, Tribunalul Călărași, în baza art. 254 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, a condamnat pe inculpatul C.G. la 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen. A făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 și art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen., de la rămânerea definitivă a sentinței și până la terminarea executării pedepsei. În baza art. 86 1 - 86 2 C. pen. și art. 71 alin. ultim C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor pe o durată de 7 ani, ce constituie termen de încercare.

A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen., referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere. A făcut aplicarea dispozițiilor art. 863 alin. (1) C. pen. În baza art. 86 3 alin. (1) lit. a) C. pen., a încredințat Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Călărași îndeplinirea dispozițiilor art. 863 alin. (2) C. pen. A dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 27U din 30 septembrie 2009 al Tribunalului Călărași, dacă nu este arestat în altă cauză. Potrivit art. 88 C. pen. a computat prevenția inculpatului, de la 29 septembrie 2009, la zi. Potrivit art. 254 alin. (3) C. pen., a confiscat de la inculpat suma de 300 Euro.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut, în esență, că inculpatul C.G., în calitate de agent de poliție de frontieră, în ziua de 24 septembrie 2009 a pretins de la numitul I.F. suma de 500 Euro, iar în ziua de 29 septembrie 2009 a și primit de la acesta suma de 300 Euro prin intermediul învinuitului M.F., pentru a nu-i întocmi dosar penal pentru conducerea unui autoturism fără a poseda permis de conducere, încălcându-și astfel atribuțiile de serviciu. Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză, respectiv: procesele-verbale de constatare a infracțiunii flagrante și de transcriere, planșele foto, declarațiile învinuiților D.V.A., M.F., ale martorilor D.V.A., M.F., D.F.

și I.V., precum și declarațiile inculpatului. Fiind audiat, în timpul urmăririi penale, inculpatul a negat săvârșirea faptelor. Pe parcursul cercetării judecătorești, a revenit și a arătat că a primit cei 300 de Euro ca un gest de mulțumire pentru că nu i-a întocmit dosar penal martorului Ioniță cu ocazia depistării acestuia în trafic conducând un autoturism fără a avea permis de conducere. Prin decizia penală nr. 80 din 12 aprilie 2010, Curtea de Apel București Secția I Penală, a admis apelul declarat de inculpatul C.G. împotriva sentinței penale nr. 4 din 18 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr. 3123/116/2009. A desființat parțial sentința și, pe fond, a înlăturat confiscarea sumei de 300 de Euro de la inculpat în baza art. 254 alin. (3) C. pen.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței. Împotriva sus-menționatei decizii a declarat recurs inculpatul pentru cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. solicitând redozarea pedepsei prin reducerea ei sub minimul special prevăzut de lege, având în vedere circumstanțele sale personale, faptul că are o familie organizată, copii minori în îngrijire și o stare a sănătății precară. Recursul este nefondat. Analizând decizia atacată, în raport de probele dosarului și motivul de recurs invocat, Curtea constată că decizia pronunțată de instanța de control judiciar prin care s-a menținut pedeapsa aplicată de prima instanță, este legală și temeinică, iar pedeapsa just individualizată.

Astfel, la stabilirea pedepsei s-a avut în vedere gradul de pericol social deosebit al acestui gen de fapte, împrejurările în care aceasta a fost comisă, modalitatea de săvârșire, precum și atitudinea procesuală a inculpatului. Totodată, ambele instanțe au ținut seama la individualizarea judiciară a pedepsei de faptul că în speță este vorba de o infracțiune de corupție, care prin natura sa își răsfrânge negativ efectele asupra societății, creând suspiciuni că agenții de poliție care sunt reprezentanți ai statului desemnați tocmai pentru a sigura liniștea și ordinea publică și a veghea asupra respectării legii sunt coruptibili sau pot fi influențați în exercitarea atribuțiilor lor de serviciu, relațiile sociale afectate în acest mod privind nu doar funcționarea instituțiilor, ci și încrederea populației în acestea și în organele de poliție.

Nu în ultimul rând, s-au avut în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv lipsa antecedentelor penale, situația familială, precum și împrejurarea că suferă de o boală gravă, aspecte față de care se apreciază că pedeapsa aplicată a fost just individualizată, potrivit criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., corespunzând scopului educativ-preventiv prevăzut de art. 52 C. pen., astfel că nu se impune redozarea acesteia. Ca atare, după verificarea cauzei și în raport de dispozițiile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., recursul nefiind fondat, Curtea urmează a-l respinge conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.G. împotriva deciziei penale nr. 80 din 12 aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 28 septembrie 2010.