ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 766/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 262 din 17 mai 2010,

Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a admis în

parte acțiunea formulată de reclamanta SC I.M. SRL în contradictoriu cu pârâții

M.. D.R. și D.A.D.R. Timiș și în consecință: a obligat pârâtul M.A.P.D.R. să

procedeze la alimentara contului pârâtei D.A.D.R. Timiș cu suma de 33.945 lei

în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabile a hotărârii sub sancțiunea

aplicării unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de

întârziere, sancțiune aplicată conducătorului instituției publice pârâte; a

obligat pârâta D.A.D.R. Timiș ca în termen de 10 zile de la alimentarea

contului cu suma respectivă să procedeze la efectuarea plății către reclamantă;

totodată a fost respinsă cererea reclamantei privind obligarea pârâtei D.A.D.R.

Timiș la plata penalităților de întârziere.

Pentru a se pronunța

astfel, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:

Reclamanta a

înregistrat din 20 noiembrie 2008 la pârâta D.A.D.R. Timiș decontul

cantităților de motorină efectiv livrate, pe baza adeverințelor emise

beneficiarilor ajutorului financiar de către această pârâtă în conformitate cu

prevederile art. 9 alin. (2) lit. b) din Ordinul M.A.P.D.R. nr. 850 din 28

decembrie 2006.

Prin adresa din 15

aprilie 2009 reclamanta a solicitat pârâtei D.A.D.R. Timiș plata sumei de

33.945 lei la a cărei plată pretinde a fi îndreptățită conform Ordinului

M.A.P.D.R. nr. 485 din 2008, iar ca răspuns pârâta i-a comunicat faptul că

decontul invocat a fost cuprins în situația centralizatoare a sumelor necesare

decontării adeverințelor pentru motorină înregistrat din 10 decembrie 2008, la

pârâtul M.A.D.R., dar până la data formulării răspunsului acesta nu a procedat

la alimentarea contului său cu suma respectivă astfel că se află în

imposibilitatea de a plăti sumele solicitate.

Ulterior reclamanta a

formulat notificare către pârâtul M.A.D.R. solicitând ca această instituție să

procedeze la alimentarea contului D.A.D.R. Timiș cu suma de 33.495 lei

reprezentând ajutoare financiare acordate agricultorilor în vederea

achiziționării de motorină, notificare la care nu a primit nici un răspuns până

la data sesizării instanței de fond.

Din probatoriul

administrat în cauză instanța de fond a reținut că pârâta D.A.D.R. Timiș și-a

îndeplinit obligația de a întocmi situația centralizatoare a sumelor necesare

decontării adeverințelor pentru motorină, aceasta fiind înregistrată din 10

decembrie 2008 și expediată către pârâtul M.A.D.R. până la data de 20 decembrie

2008 conform dispozițiilor art. 6 alin. (3) lit. c) din Ordinul nr. 174/2008

iar în condițiile în care din cuprinsul adresei din 2010 emise de M.F.P. rezultă

că acesta a aprobat integral solicitările de deschidere de credite bugetare

transmise de M.A.D.R. pentru subvenționarea motorinei utilizate pentru

lucrările mecanice de înființare a culturilor agricole pe anul 2009 și implicit

și cele pe anul 2008, rezultă că pârâtul M.A.D.R. a refuzat în mod nejustificat

alimentarea contului pârâtei D.A.D.R. Timiș cu suma necesară onorării

decontului justificativ depus de reclamantă în sumă de 33.495 lei.

Sub acest aspect, a

apreciat instanța de fond că nu pot fi reținute susținerile pârâtului M.A.D.R.

în sensul că reclamanta a depus decontul la D.A.D.R. Timiș abia la data de 29 noiembrie 2008 deci după data limită prevăzută de art. 9 lit. b) din Ordinul nr.

174/2008 întrucât potrivit textului de lege anterior menționat data limită

pentru depunerea deconturilor justificative în cazul culturilor de toamnă este

28 noiembrie inclusiv; or, din copia decontului justificativ aflat la fila 5

dosar fond rezultă că respectivul decont justificativ a fost înregistrat la D.A.D.R. Timiș în data 20 noiembrie 2008.

Au fost înlăturate și

susținerile pârâtului M.A.D.R. în sensul că situația centralizatoare a fost

trimisă de pârâta D.A.D.R. Timiș la data de 10 decembrie 2008 după data la care

a fost epuizat plafonul stabilit prin H.G. nr. 277/2008 în condițiile în care,

pe de o parte, M.F.P. a aprobat deschiderile de credite bugetare pentru toate

solicitările pârâtului M.A.D.R. pe anul 2008 referitoare la acest tip de

subvenții iar pe de altă parte într-un asemenea caz, de depășire a plafonului,

pârâta D.A.D.R. Timiș nu ar mai fi eliberat adeverințele necesare achiziționării

motorinei necesare efectuării unor lucrări mecanizate în agricultură, la un

preț redus de la stațiile de carburanți.

Totodată instanța de

fond a apreciat că nu poate reține nici susținerile pârâtului legate de

inadmisibilitatea acțiunii pe considerentul potrivit căruia începând cu anul

2010 O.U.G. nr. 123/2006 este lipsită de efecte juridice urmând a se aplica cu

prioritate norma comunitară reprezentată de Regulamentul nr. 1857/2006 de

aplicare a art. 87 și art. 88, în condiții în care pretențiile reclamantei

vizează decontul justificativ depus la 20 noiembrie 2008 și se analizează prin

raportare la normele legale la aceea dat, neavând relevanță situația existentă

în prezent.

Împotriva Sentinței civile

nr. 262 din 17 mai 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios

administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul M.A.D.R., în temeiul art. 304

pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

În dezvoltarea

motivelor de recurs invocate recurentul-reclamant a susținut, în esență, următoarele:

Printr-o primă

critică formulată, circumscrisă motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9

C. proc. civ., recurentul susține că în mod nelegal și netemeinic instanța de

fond a respins excepția inadmisibilității acțiunii în raport de Regulamentul nr.

1857/2006 de aplicare a art. 87 și art. 88 din Tratat și modificare a

R(CE)70/2001, care se aplică, în raport cu dispozițiile art. 148 alin. (2) din

Constituția României, cu prioritate față de prevederile O.U.G. nr. 123/2006.

Printr-un alt set de

critici, formulate pe fondul cauze, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul

susține că în mod greșit a fost admisă cererea reclamantei, hotărârea instanței

de fond fiind dată cu încălcarea și interpretarea greșită a legii.

Astfel, consideră

recurentul că argumentele referitoare la înlăturarea apărărilor referitoare la

epuizarea plafonului aprobat prin H.G. nr. 277/2008, nu pot fi reținute, fiind

lipsite de orice fundament legal, instanța de fond fiind în eroare cu privire

la procedura legală de acordare a sumelor cu titlu de subvenții pentru

motorină.

În acest sens,

susține recurentul că în mod greșit instanța de fond a reținut în sarcina sa

refuzul nejustificat cu privire la neonorarea deconturilor deconturile

înaintate de D.A.D.R. Timiș din lipsă de fonduri, în condițiile în care la acel

moment nu mai exista sursă de finanțare potrivit H.G. nr. 277/2008.

Astfel, arată

recurentul că potrivit prevederilor art. 1 din H.G. nr. 277/2008 suma stabilită

pentru subvenționarea motorinei utilizate pentru lucrările mecanice de

înființare a culturilor agricole în anul 2008 a fost de 131.040 mii lei și s-a asigurat de la bugetul de sat, în limita prevederilor bugetare aprobate M.A.D.R. pe

anul 2008; totodată, în raport de dispozițiile art. 8 din Ordinul nr. 174/2008,

alocările de fonduri s-au făcut pe baza situațiilor centralizate a sumelor

necesare decontării adeverințelor pentru motorină transmise de direcțiile

pentru agricultură și dezvoltare rurală județeană la M.A.D.R. – D.G.B.F.F.E., în limita plafonului stabilit prin respectiva hotărâre de guvern.

Mai arată recurentul

că pentru încadrarea în plafonul aprobat prin H.G. nr. 277/2008, suma de

131.040 mii lei a fost alocată potrivit situației centralizatoare transmise de

direcțiile județene și înregistrate la M.A.D.R. până la 9 decembrie 2008,

deconturile depuse de direcțiile pentru agricultură după această ne mai putând fi

onorate deoarece nu mai exista sursă de finanțare potrivit H.G. nr. 277/2008.

Or, câtă vreme D.A.D.R. Timiș a transmis situația centralizatoare la data de 10

decembrie 2008, după data la care a fost epuizat plafonul, respectivele

deconturi nu au putut fi onorate din lipsă de fonduri.

Printr-o ultimă

critică formulată susține recurentul că în mod greșit a reținut instanța de

fond că reclamanta a respectat procedura, inclusiv dispozițiilor art. 9 lit. b)

din Ordinul nr. 174/2008, prin depunerea decontului justificativ la D.A.D.R. Timiș la data de 20 noiembrie 2008, în condițiile în care potrivit propriilor

susțineri, aceasta a depus decontul abia la data de 29 noiembrie 2008, fiind

înregistrat la D.A.D.R. Timiș din 29 noiembrie 2008.

instanței de recurs

Analizând hotărârea

atacată prin prisma criticilor formulate de recurentul-pârât, cât și sub toate

aspectele, potrivit art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte va admite

prezentul recurs pentru considerentele arătate în continuare.

În primul rând Înalta

Curte, în acord cu jurisprudența sa constantă, subliniază faptul că rezolvarea

nefavorabilă a unei cereri adresate unei autorități administrative, în măsura

în care această rezolvare a avut un temei legal, nu echivalează cu un refuz

nejustificat de rezolvare a cererii, în sensul art. 2 alin. (1) lit. i).

Astfel, din analiza

criticilor de recurs formulate, circumscrise motivului de recurs prevăzut de art.

304 pct. 9 C. proc. civ., în raport de probele administrate în cauză și de

cadrul legal aplicabil, Înalta Curte constată că în mod greșit instanța de fond

a apreciat asupra temeiniciei cererii reclamantei și a constatat refuzul

nejustificat de rezolvare a cererii acesteia adresate autorității publice

recurente.

Față de dispozițiile art.

2 din H.G. nr. 277/2008, așa cum a fost modificată prin H.G. nr. 1154/2008,

potrivit cărora valoarea totală a sprijinului financiar prevăzut la art. 1 este

de 131.040 mii lei și se asigură de la bugetul de stat în limita prevederilor

bugetare aprobate M.A.D.R. pe anul 2008 și în raport de dispozițiile art. 14, art.

22 alin. (1) și art. 47 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice,

Înalta Curte constată că în mod justificat și cu respectarea dispozițiilor

legale mai sus citate recurentul nu a soluționat favorabil cererea

reclamantei-intimate. Astfel, în condițiile în care la data înaintării

documentației de către D.A.D.R. Timiș, respectiv 10 decembrie 2008, creditele

bugetare fuseseră epuizate, în mod greșit instanța de fond a înlăturat

apărările recurentei-pârâte și a dispus obligarea acesteia la efectuarea unui

angajament legal, de natură a determina depășirea creditului bugetar alocat

M.A.D.R.

Totodată, faptul că M.F.P.

a aprobat integral solicitările de deschidere de credite bugetare transmise de

M.A.D.R. pentru subvenționarea motorinei utilizate pentru lucrările mecanice de

înființare a lucrărilor agricole în anul 2009, în condițiile art. 49 din Legea nr.

500/2002, nu conduce la concluzia că deconturile justificative înaintate de

D.A.D.R. Timiș la data de 10 decembrie 2008 se încadrau în limitele

respectivelor credite bugetare și cu atât mai mult nu poate constitui un

argument care să justifice obligarea recurentului la efectuarea unor plăți cu

depășirea creditelor bugetare, astfel, aprobate.

Totodată, Înalta

Curte constată că în mod greșit instanța de fond a apreciat că reclamanta a

depus decontul justificativ cu respectarea termenului prevăzut de art. 9 lit.

b) din Ordinul nr. 174/2008 privind modificarea și completarea anexelor E, F, H,

J, K și L la Ordinul M.A.P.D.R. nr. 850/2006 pentru aprobarea normelor

metodologice privind modul de acordare a sprijinului financiar pentru

activitățile din sectorul vegetal, zootehnic, al îmbunătățirilor funciare și al

organizării și sistematizării teritoriului, precum și condițiile de

eligibilitate, pentru culturile de toamnă, respectiv 28 noiembrie, în

condițiile în care reclamanta în cererea de chemare în judecată indică drept

dată a depunerii 20 noiembrie 2008 iar înscrisul la care face referire instanța

de fond este ilizibil;

De asemenea, față de

lipsa de diligență a intimatei - reclamante, în condițiile în care încă din

fața instanței de fond recurentul-pârât a invocat prin întâmpinarea formulată nerespectarea

termenului prevăzut în art. 9 lit. b) din ordinul mai sus indicat, care nu a

înțeles să clarifice acest aspect prin administrarea de probe, nu pot fi

reținute susținerile acesteia în sensul că respectivul decont justificativ a

fost depus la data de 20 noiembrie 2008 și nu la data de 29 noiembrie 2008 cum

se arată în cuprinsul cererii de chemare în judecată.

În final, Înalta

Curte va respinge criticile formulare de recurentul - pârât cu privire la

inadmisibilitatea cererii intimatei - reclamante pe motiv de incompatibilitate

a normei naționale în raport cu norma specială comunitară pentru aceleași

motive expuse pe larg de judecătorul fondului, în considerentele hotărârii recurate.

Față de

considerentele expuse Înalta Curte constată că sunt întemeiate criticile

formulate de recurentul-pârât pe fondul cauzei și în consecință, în baza

dispozițiilor art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din

Legea nr. 554/2004, va admite recursul și va modifica hotărârea atacată, în

sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanta SC I.M. SRL Timișoara, ca

neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de M.A.D.R. împotriva Sentinței civile nr. 262 din 17 mai 2010 a

Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată,

în sensul că respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta SC I.M. SRL

Timișoara.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 februarie 2011.