ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 766/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Hotărârea atacată cu recurs Prin Sentința civilă nr. 262 din 17 mai 2010, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC I.M. SRL în contradictoriu cu pârâții M.. D.R. și D.A.D.R. Timiș și în consecință: a obligat pârâtul M.A.P.D.R. să procedeze la alimentara contului pârâtei D.A.D.R. Timiș cu suma de 33.945 lei în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabile a hotărârii sub sancțiunea aplicării unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, sancțiune aplicată conducătorului instituției publice pârâte; a obligat pârâta D.A.D.R.

Timiș ca în termen de 10 zile de la alimentarea contului cu suma respectivă să procedeze la efectuarea plății către reclamantă; totodată a fost respinsă cererea reclamantei privind obligarea pârâtei D.A.D.R. Timiș la plata penalităților de întârziere. Pentru a se pronunța astfel, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele: Reclamanta a înregistrat din 20 noiembrie 2008 la pârâta D.A.D.R. Timiș decontul cantităților de motorină efectiv livrate, pe baza adeverințelor emise beneficiarilor ajutorului financiar de către această pârâtă în conformitate cu prevederile art. 9 alin. (2) lit. b) din Ordinul M.A.P.D.R. nr. 850 din 28 decembrie 2006. Prin adresa din 15 aprilie 2009 reclamanta a solicitat pârâtei D.A.D.R.

Timiș plata sumei de 33.945 lei la a cărei plată pretinde a fi îndreptățită conform Ordinului M.A.P.D.R. nr. 485 din 2008, iar ca răspuns pârâta i-a comunicat faptul că decontul invocat a fost cuprins în situația centralizatoare a sumelor necesare decontării adeverințelor pentru motorină înregistrat din 10 decembrie 2008, la pârâtul M.A.D.R., dar până la data formulării răspunsului acesta nu a procedat la alimentarea contului său cu suma respectivă astfel că se află în imposibilitatea de a plăti sumele solicitate. Ulterior reclamanta a formulat notificare către pârâtul M.A.D.R. solicitând ca această instituție să procedeze la alimentarea contului D.A.D.R. Timiș cu suma de 33.495 lei reprezentând ajutoare financiare acordate agricultorilor în vederea achiziționării de motorină, notificare la care nu a primit nici un răspuns până la data sesizării instanței de fond.

Din probatoriul administrat în cauză instanța de fond a reținut că pârâta D.A.D.R. Timiș și-a îndeplinit obligația de a întocmi situația centralizatoare a sumelor necesare decontării adeverințelor pentru motorină, aceasta fiind înregistrată din 10 decembrie 2008 și expediată către pârâtul M.A.D.R. până la data de 20 decembrie 2008 conform dispozițiilor art. 6 alin. (3) lit. c) din Ordinul nr. 174/2008 iar în condițiile în care din cuprinsul adresei din 2010 emise de M.F.P. rezultă că acesta a aprobat integral solicitările de deschidere de credite bugetare transmise de M.A.D.R. pentru subvenționarea motorinei utilizate pentru lucrările mecanice de înființare a culturilor agricole pe anul 2009 și implicit și cele pe anul 2008, rezultă că pârâtul M.A.D.R.

a refuzat în mod nejustificat alimentarea contului pârâtei D.A.D.R. Timiș cu suma necesară onorării decontului justificativ depus de reclamantă în sumă de 33.495 lei. Sub acest aspect, a apreciat instanța de fond că nu pot fi reținute susținerile pârâtului M.A.D.R. în sensul că reclamanta a depus decontul la D.A.D.R. Timiș abia la data de 29 noiembrie 2008 deci după data limită prevăzută de art. 9 lit. b) din Ordinul nr. 174/2008 întrucât potrivit textului de lege anterior menționat data limită pentru depunerea deconturilor justificative în cazul culturilor de toamnă este 28 noiembrie inclusiv; or, din copia decontului justificativ aflat la fila 5 dosar fond rezultă că respectivul decont justificativ a fost înregistrat la D.A.D.R.

Timiș în data 20 noiembrie 2008. Au fost înlăturate și susținerile pârâtului M.A.D.R. în sensul că situația centralizatoare a fost trimisă de pârâta D.A.D.R. Timiș la data de 10 decembrie 2008 după data la care a fost epuizat plafonul stabilit prin H.G. nr. 277/2008 în condițiile în care, pe de o parte, M.F.P. a aprobat deschiderile de credite bugetare pentru toate solicitările pârâtului M.A.D.R. pe anul 2008 referitoare la acest tip de subvenții iar pe de altă parte într-un asemenea caz, de depășire a plafonului, pârâta D.A.D.R. Timiș nu ar mai fi eliberat adeverințele necesare achiziționării motorinei necesare efectuării unor lucrări mecanizate în agricultură, la un preț redus de la stațiile de carburanți.

Totodată instanța de fond a apreciat că nu poate reține nici susținerile pârâtului legate de inadmisibilitatea acțiunii pe considerentul potrivit căruia începând cu anul 2010 O.U.G. nr. 123/2006 este lipsită de efecte juridice urmând a se aplica cu prioritate norma comunitară reprezentată de Regulamentul nr. 1857/2006 de aplicare a art. 87 și art. 88, în condiții în care pretențiile reclamantei vizează decontul justificativ depus la 20 noiembrie 2008 și se analizează prin raportare la normele legale la aceea dat, neavând relevanță situația existentă în prezent. 2. Cererea de recurs Împotriva Sentinței civile nr. 262 din 17 mai 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul M.A.D.R., în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc.

civ. În dezvoltarea motivelor de recurs invocate recurentul-reclamant a susținut, în esență, următoarele: Printr-o primă critică formulată, circumscrisă motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul susține că în mod nelegal și netemeinic instanța de fond a respins excepția inadmisibilității acțiunii în raport de Regulamentul nr. 1857/2006 de aplicare a art. 87 și art. 88 din Tratat și modificare a R(CE)70/2001, care se aplică, în raport cu dispozițiile art. 148 alin. (2) din Constituția României, cu prioritate față de prevederile O.U.G. nr. 123/2006. Printr-un alt set de critici, formulate pe fondul cauze, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul susține că în mod greșit a fost admisă cererea reclamantei, hotărârea instanței de fond fiind dată cu încălcarea și interpretarea greșită a legii.

Astfel, consideră recurentul că argumentele referitoare la înlăturarea apărărilor referitoare la epuizarea plafonului aprobat prin H.G. nr. 277/2008, nu pot fi reținute, fiind lipsite de orice fundament legal, instanța de fond fiind în eroare cu privire la procedura legală de acordare a sumelor cu titlu de subvenții pentru motorină. În acest sens, susține recurentul că în mod greșit instanța de fond a reținut în sarcina sa refuzul nejustificat cu privire la neonorarea deconturilor deconturile înaintate de D.A.D.R. Timiș din lipsă de fonduri, în condițiile în care la acel moment nu mai exista sursă de finanțare potrivit H.G. nr. 277/2008. Astfel, arată recurentul că potrivit prevederilor art. 1 din H.G.

nr. 277/2008 suma stabilită pentru subvenționarea motorinei utilizate pentru lucrările mecanice de înființare a culturilor agricole în anul 2008 a fost de 131.040 mii lei și s-a asigurat de la bugetul de sat, în limita prevederilor bugetare aprobate M.A.D.R. pe anul 2008; totodată, în raport de dispozițiile art. 8 din Ordinul nr. 174/2008, alocările de fonduri s-au făcut pe baza situațiilor centralizate a sumelor necesare decontării adeverințelor pentru motorină transmise de direcțiile pentru agricultură și dezvoltare rurală județeană la M.A.D.R. – D.G.B.F.F.E., în limita plafonului stabilit prin respectiva hotărâre de guvern. Mai arată recurentul că pentru încadrarea în plafonul aprobat prin H.G.

nr. 277/2008, suma de 131.040 mii lei a fost alocată potrivit situației centralizatoare transmise de direcțiile județene și înregistrate la M.A.D.R. până la 9 decembrie 2008, deconturile depuse de direcțiile pentru agricultură după această ne mai putând fi onorate deoarece nu mai exista sursă de finanțare potrivit H.G. nr. 277/2008. Or, câtă vreme D.A.D.R. Timiș a transmis situația centralizatoare la data de 10 decembrie 2008, după data la care a fost epuizat plafonul, respectivele deconturi nu au putut fi onorate din lipsă de fonduri. Printr-o ultimă critică formulată susține recurentul că în mod greșit a reținut instanța de fond că reclamanta a respectat procedura, inclusiv dispozițiilor art. 9 lit. b) din Ordinul nr. 174/2008, prin depunerea decontului justificativ la D.A.D.R.

Timiș la data de 20 noiembrie 2008, în condițiile în care potrivit propriilor susțineri, aceasta a depus decontul abia la data de 29 noiembrie 2008, fiind înregistrat la D.A.D.R. Timiș din 29 noiembrie 2008. 3. Hotărârea instanței de recurs Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate de recurentul-pârât, cât și sub toate aspectele, potrivit art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs pentru considerentele arătate în continuare. În primul rând Înalta Curte, în acord cu jurisprudența sa constantă, subliniază faptul că rezolvarea nefavorabilă a unei cereri adresate unei autorități administrative, în măsura în care această rezolvare a avut un temei legal, nu echivalează cu un refuz nejustificat de rezolvare a cererii, în sensul art. 2 alin. (1) lit. i). Astfel, din analiza criticilor de recurs formulate, circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., în raport de probele administrate în cauză și de cadrul legal aplicabil, Înalta Curte constată că în mod greșit instanța de fond a apreciat asupra temeiniciei cererii reclamantei și a constatat refuzul nejustificat de rezolvare a cererii acesteia adresate autorității publice recurente. Față de dispozițiile art. 2 din H.G. nr. 277/2008, așa cum a fost modificată prin H.G. nr. 1154/2008, potrivit cărora valoarea totală a sprijinului financiar prevăzut la art. 1 este de 131.040 mii lei și se asigură de la bugetul de stat în limita prevederilor bugetare aprobate M.A.D.R. pe anul 2008 și în raport de dispozițiile art. 14, art. 22 alin. (1) și art. 47 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, Înalta Curte constată că în mod justificat și cu respectarea dispozițiilor legale mai sus citate recurentul nu a soluționat favorabil cererea reclamantei-intimate.

Astfel, în condițiile în care la data înaintării documentației de către D.A.D.R. Timiș, respectiv 10 decembrie 2008, creditele bugetare fuseseră epuizate, în mod greșit instanța de fond a înlăturat apărările recurentei-pârâte și a dispus obligarea acesteia la efectuarea unui angajament legal, de natură a determina depășirea creditului bugetar alocat M.A.D.R. Totodată, faptul că M.F.P. a aprobat integral solicitările de deschidere de credite bugetare transmise de M.A.D.R. pentru subvenționarea motorinei utilizate pentru lucrările mecanice de înființare a lucrărilor agricole în anul 2009, în condițiile art. 49 din Legea nr. 500/2002, nu conduce la concluzia că deconturile justificative înaintate de D.A.D.R.

Timiș la data de 10 decembrie 2008 se încadrau în limitele respectivelor credite bugetare și cu atât mai mult nu poate constitui un argument care să justifice obligarea recurentului la efectuarea unor plăți cu depășirea creditelor bugetare, astfel, aprobate. Totodată, Înalta Curte constată că în mod greșit instanța de fond a apreciat că reclamanta a depus decontul justificativ cu respectarea termenului prevăzut de art. 9 lit. b) din Ordinul nr. 174/2008 privind modificarea și completarea anexelor E, F, H, J, K și L la Ordinul M.A.P.D.R.

nr. 850/2006 pentru aprobarea normelor metodologice privind modul de acordare a sprijinului financiar pentru activitățile din sectorul vegetal, zootehnic, al îmbunătățirilor funciare și al organizării și sistematizării teritoriului, precum și condițiile de eligibilitate, pentru culturile de toamnă, respectiv 28 noiembrie, în condițiile în care reclamanta în cererea de chemare în judecată indică drept dată a depunerii 20 noiembrie 2008 iar înscrisul la care face referire instanța de fond este ilizibil; De asemenea, față de lipsa de diligență a intimatei - reclamante, în condițiile în care încă din fața instanței de fond recurentul-pârât a invocat prin întâmpinarea formulată nerespectarea termenului prevăzut în art. 9 lit. b) din ordinul mai sus indicat, care nu a înțeles să clarifice acest aspect prin administrarea de probe, nu pot fi reținute susținerile acesteia în sensul că respectivul decont justificativ a fost depus la data de 20 noiembrie 2008 și nu la data de 29 noiembrie 2008 cum se arată în cuprinsul cererii de chemare în judecată.

În final, Înalta Curte va respinge criticile formulare de recurentul - pârât cu privire la inadmisibilitatea cererii intimatei - reclamante pe motiv de incompatibilitate a normei naționale în raport cu norma specială comunitară pentru aceleași motive expuse pe larg de judecătorul fondului, în considerentele hotărârii recurate. Față de considerentele expuse Înalta Curte constată că sunt întemeiate criticile formulate de recurentul-pârât pe fondul cauzei și în consecință, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va admite recursul și va modifica hotărârea atacată, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanta SC I.M. SRL Timișoara, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de M.A.D.R. împotriva Sentinței civile nr. 262 din 17 mai 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul că respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta SC I.M. SRL Timișoara. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 februarie 2011.