ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5643/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5643/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei.

și procedura derulată în primă instanță.

Prin cererea înregistrată inițial sub nr. 4014/231/2010

pe rolul Judecătoriei Focșani, reclamanta SC R. SRL a chemat în judecată pe

pârâta D.A.D.R. Vrancea, solicitând ca în baza probelor ce se vor administra în

cauză să se pronunțe o hotărâre prin care aceasta să fie obligată să-i

plătească suma de 10.008 lei despăgubiri civile reactualizate cu rata inflației

precum și dobânda legală, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat ca obiectul principal de activitate al societății îl

constituie distribuirea de carburanți, iar în perioada august - decembrie 2008,

în baza H.G. nr. 804/2008 și a Ordinului nr. 485/2008 a distribuit diferite cantități

de motorină subvenționată către mai mulți beneficiari, urmând ca pârâta să

achite contravaloarea acesteia.

Reclamanta a arătat

că din prețul total al carburanților subvenționați, distribuiți persoanelor

fizice îndreptățite, pârâta a achitat doar o parte, rămânând un rest neachitat

în suma de 10.008 lei, motiv pentru care a solicitat admiterea acțiunii așa cum

a fost formulată.

Prin aceeași cerere,

reclamanta a solicitat instituirea unui sechestru asigurător, considerând că

sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 907 și 908 C. com., cerere asupra

căreia nu a insistat.

În drept, cererea a

fost întemeiată pe dispozițiile art. 998 și 999 C. civ. și art. 907 și 908

C. com.

În urma administrării

probei cu interogatoriu, pârâta a recunoscut că reclamanta a distribuit în anul

2008 motorină subvenționată agricultorilor din comuna M., G. și altor

beneficiari din Jud. Vrancea pentru care s-a depus la 27 noiembrie 2008 decontul

justificativ nr. 502, din care a rămas o restanță de plată de 10.008 lei, care

însă nu figurează în evidențele contabile ale pârâtei.

De asemenea, pârâta a

declarat că nu este de acord să achite suma amintită, întrucât nu a fost

alocată de M.A.D.R., precizând că în art. 6 lit. d) din O.M. nr. 485/2008 se

prevede că Direcțiile Agricole transmit M.A.D.R. până la data de 20 ale

fiecărei luni situația centralizatoare a sumelor necesare decontării

adeverințelor pentru motorină, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În cauză, Judecătoria

Focșani a pronunțat Sentința nr. 1953 din 17 decembrie 2010, care a fost

recurată, iar prin Decizia nr. 175/2011, Tribunalul Vrancea, secția comercială

a admis recursul pârâtei D.A.D.R. Vrancea a casat sentința și a trimis cauza

spre rejudecare, reținând în considerente faptul că prima instanță a soluționat

cauza fără a cerceta fondul, aplicând în mod greșit legea.

În

rejudecare, Dosarul a fost înregistrat sub nr. 4014/231/2010 și s-a dispus

introducerea în cauză în calitate de pârât a M.A.D.R., care a invocat prin

întâmpinare excepțiile de necompetență materială a Judecătoriei Focșani, a

inadmisibilității acțiunii, a tardivității dreptului la acțiune și a lipsei

calității procesuale pasive a M.A.D.R.

Prin

Sentința nr. 861/2012, Judecătoria Focșani a admis excepția de necompetență

materială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții

de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, luând în

considerare rangul central al M.A.D.R. și prevederile art. 10 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004.

2.

Hotărârea Curții de apel.

Învestită

cu soluționarea cererii, Curtea de Apel Galați, secția de contencios

administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 421 din 27 septembrie 2012:

-

a admis acțiunea formulată de reclamanta SC R. SRL, în contradictoriu cu

pârâții D.A.D.R. Vrancea, și M.A.D.R.;

-

a obligat pârâta D.A.D.R. Vrancea să plătească reclamantei SC R. SRL suma de

10.008 lei indexată cu rata inflației de la data plăți și suma de 1.712 lei cu

titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru

a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

Reclamanta

SC R. SRL are ca obiect principal de activitate, potrivit C.A.E.N. nr. 4730 „comerțul

cu amănuntul al carburanților – pentru autovehicule în magazine

specializate", așa cum rezultă din procesul – verbal de control din 15

ianuarie 2009.

În

perioada noiembrie 2008, acesta a livrat diferite cantități de motorină cu

accize reduse, adică subvenționată de stat către 10 beneficiari,în baza

adeverințelor eliberate de D.A.D.R. Vrancea.

Din

facturile și adeverințele aflate la filele 20 - 25 din dosar rezultă că, din

luna noiembrie 2008, reclamanta a livrat diferite cantități de motorină

diverșilor beneficiari pe baza adeverințelor eliberate de pârâtă, în valoare

totală de 10.008 lei, potrivit decontului justificativ întocmit de reclamantă

și înaintat spre decontare pârâtei, înregistrat sub nr. 6578 din 27 noiembrie 2008.

Potrivit

art. 6 lit. d) din Ordinul M.A.P.D.R. nr. 485/2008, D.A.D.R. Vrancea avea

obligația de a transmite M.A.D.R. București, D.G.B.F. și fonduri europene, până

la 20 ale fiecărei luni, necesarul volumului sprijinului - financiar pentru

motorina estimată a fi utilizată în luna următoare și situația centralizatoare

a sumelor necesare decontării adeverințelor pentru motorină, conform anexelor 7

și 8.

În

opinia primei instanțe, pârâta nu și-a respectat această obligație, motiv

pentru care din culpa sa exclusivă nu s-au alocat fonduri la timp pentru plata

contravalorii cantităților de motorină subvenționată pe care reclamanta a

livrat-o diverșilor beneficiari în baza adeverințelor eliberate de pârâtă,

cauzând reclamantei un prejudiciu în valoare de 10.008 lei contravaloarea

carburanților livrați la care se adaugă contravaloarea ratei inflației și

dobânda legală.

3.

Recursul exercitat în cauză.

Pârâta

Direcția Agricolă Jud. Vrancea a atacat cu recurs sentința menționată,

criticând-o pentru nelegalitate, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În

esență, recurenta-pârâtă a arătat că instanța de fond nu a analizat în mod

temeinic probatoriul administrat în cauză și astfel a pronunțat o soluție

greșită, pentru că din răspunsurile la interogatoriu și înscrisurile aflate la

dosarul cauzei reiese că și-a îndeplinit obligația prevăzută de art. 6 lit. d)

din Ordinul M.A.P.D.R. nr 485/2008, transmițând până la data de 20 ale lunii

(15 decembrie 2008) necesarul volumului sprijinului financiar pentru motorina

estimată a fi utilizată în luna următoare și situația centralizatoare a sumelor

necesare decontării adeverințelor pentru motorină conform anexelor 7 și 8.

Potrivit

art. 2 din H.G. nr 277/2008 modificată prin H.G. nr. 1154/2008 valoarea totală

a sprijinului financiar prevăzut la art. 1 este de 131.040 mii lei și se

asigură bugetul de stat, în limita prevederilor bugetare aprobate de M.A.D.R.

pe anul 2008.

A

susținut că a înaintat documentația, așa cum reiese chiar din susținerile intimatei

pe data de 12 decembrie 2008, însă la acea dată creditele bugetare erau deja

epuizate, iar decontul justificativ nr 502 din 27 noiembrie 2008 a fost depus

tardiv de către SC R. SRL.

4.

Apărările intimaților.

Prin

întâmpinarea depusă a dosar, M.A.D.R. a făcut o expunere rezumativă a

principalelor prevederi legale și norme administrative aplicabile raportului

juridic dedus judecății, cuprinse în O.U.G. nr. 123/2006 pentru aprobarea

acordării sprijinului financiar producătorilor agricoli din sectorul vegetal,

zootehnic, al îmbunătățirilor funciare și al organizării și sistematizării

teritoriului (în vigoare la acea dată), H.G. nr. 277/2008 privind aprobarea

activității pentru care se acordă sprijin financiar producătorilor agricoli din

sectorul vegetal în anul 2008, a cuantumului sprijinului financiar și a sumei

totale alocate acestei activități și Legea nr. 500 privind finanțele publice și

a arătat că documentația a fost transmisă de Direcția pentru Agricultură a Jud.

Vrancea abia la data de 15 decembrie 2008, după epuizarea plafonului, motivul

refuzului efectuării stabilit plăților constând în lipsa disponibilităților

financiare alocate potrivit destinației bugetare respective.

A

menționat, de asemenea, că intimata-reclamantă a depus tardiv decontul

justificativ nr. 502 din 27 noiembrie 2008, iar p

otrivit prevederilor art. 6

lit.

d) din O.M. nr. 485/2008, D.A.D.R.

județene au obligația de a transmite M.A.D.R., D.G.B.F. și fonduri europene, până

la data de 20 a fiecărei luni, necesarul volumului sprijinului financiar pentru

motorina estimată a fi utilizată în luna următoare și situația centralizatoare

a sumelor necesare decontării adeverințelor pentru motorină, conform anexelor nr.

7și 8.

În

fine, intimatul-pârât a arătat că

începând cu anul 2010, O.U.G. nr. 123/2006 și

H.G. nr. 277/2007 sunt lipsite de efecte juridice, deoarece prin Regulamentul nr.

1857/2006 de aplicare a art. 87 și 88 din Tratat și de modificare a

Regulamentului (C.E.) nr. 70/2001 și a Liniilor directoare comunitare privind

ajutoarele de stat în sectorul agricol și forestier, se impune obligativitatea

reconsiderării ajutoarelor de stat în concordanță cu normele comunitare arătate.

Intimata

- reclamantă a formulat și ea întâmpinare, prin care a solicitat respingerea

recursului, ca nefondat, arătând, în esență, că recurenta avea obligația legală

să transmită documentele justificative decontării sumelor către M.A.D.R.

într-un anumit termen, însă deși societatea a depus acest decont justificativ

în data de 27 noiembrie 2008, recurenta a transmis solicitarea prin fax către

Minister în data de 15 decembrie 2008, la aproximativ 18 zile după primirea

documentelor, motiv pentru care, așa cum a constatat și Curtea de Apel Galați,

recurenta a fost în culpă, întrucât din culpa sa exclusivă nu s-au mai alocat

fonduri la timp pentru plata contravalorii cantităților de motorină

subvenționată, fapt de natură să răspundă de procedura prejudiciului creat

societății.

II.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului.

Examinând

cauza prin prisma motivelor invocate de recurenta-pârâtă și a prevederilor art.

304

1

C. proc. civ., ținând seama și de apărările intimaților, Înalta

Curte constată că recursul este fondat numai în limitele și pentru considerentele

ce vor fi arătate în continuare.

1.

Argumentele de fapt și de drept relevante.

Intimata-reclamantă

a supus controlului instanței refuzul plății sumei de 10.008 lei, stabilite

potrivit decontului justificativ nr. 502 din 27 noiembrie 2008, privind

cantitățile de motorină livrate în condițiile Ordinului M.A.D.R. nr. 485/2008 privind

volumul sprijinului financiar acordat producătorilor agricoli din sectorul

vegetal aferent lunii noiembrie 2008.

În

esență, refuzul autorităților pârâte de a rezolva cererea reclamantei a fost

motivat pe lipsa disponibilităților bănești, urmare a epuizării resurselor

bugetare alocate în acest scop prin H.G. nr. 277/2008 și pe înregistrarea documentației

la ministerul de resort după data limită stabilită pentru încadrarea în

plafonul stabilit prin H.G. nr. 277/2008.

Aceste

motive i-au fost comunicate intimatei-reclamante prin Adresa nr. 152646 din 25

iunie 2009, a M.A.P.D.R., D.G.B.F.F.E. Mai exact, s-a menționat că documentația

întocmită de intimata-reclamantă a fost înaintată cu adresa D.A.a Jud. Vrancea nr.

6998 din 12 decembrie 2008, transmisă prin fax la data de 15 decembrie 2008,

ora 13 și 48 minute, și nu a mai putut fi onorată întrucât nu mai existau

resurse de finanțare.

În

acest context factual, instanța de control judiciar împărtășește concluzia la

care a ajuns judecătorul fondului, în sensul că acțiunea reclamantei este

întemeiată.

Din înscrisurile

depuse la dosar, rezultă că toate livrările de motorină au fost făcute către

beneficiari în baza unor adeverințe eliberate cu D.A.D.R. Vrancea, în care era

consemnată inclusiv cantitatea de motorină subvenționată pe care are dreptul să

o achiziționeze fiecare dintre ei, iar potrivit art. 6, lit. d), din Ordinul M.A.P.D.R.

nr. 485/2008 D.A.D.R. Vrancea avea obligația de a transmite M.A.D.R. București,

D.G.B.F.F.E. până la 20 ale fiecărei luni, necesarul volumului sprijinului

financiar pentru motorina estimata a fi utilizata in luna următoare și situația

centralizatoare a sumelor necesare decontării adeverințelor pentru motorină

conform anexelor 7 și 8.

Ceea

ce a reținut greșit prima instanță este culpa exclusivă a direcției județene,

în condițiile în care ministerul de resort a refuzat aprobarea decontării și

virarea sumei motivat de depășirea unei date limită (9 decembrie 2008, conform

întâmpinării, 10 decembrie 2008, conform Adresei nr. 152646 din 25 iunie 2009,

menționate anterior) care nu era prevăzută în legislația primară sau secundară

aplicabilă cauzei, stabilită într-un mod total netransparent și lipsit de previzibilitate

pentru agenții economici care au furnizat motorina.

De

vreme ce toate operațiunile s-au făcut sub controlul și în temeiul unor

documente întocmite sau avizate de autoritatea competentă, M.A.D.A. a Jud. Vrancea

aveau obligația, impusă de exigențele bunei administrări, de a organiza în așa

fel executarea legii și de a face estimări de necesar cât mai corecte, încât să

nu se ajungă la soluții vătămătoare, profund inechitabile pentru subiectele de

drept privat implicate în livrarea motorinei, ca parte a sprijinului financiar

acordat producătorilor agricoli, care au procedat conform prevederilor

normative în măsura în care acestea le-au fost accesibile și previzibile.

În

cazul intimatei-reclamante, inexistența oricăror abateri de la normele legale a

fost constatată și prin procesul - verbal de control nr. 625 din 15 ianuarie 2009,

întocmit de D.R.A.O.V. Galați - D.J.A.O.V. Vrancea.

Ținând

seama de aceste împrejurări, Înalta Curte constată că refuzul rezolvării cererii

intimatei-reclamante este nejustificat, conform art. 2 alin. (1) lit. i) din

Legea nr. 554/2004, ambele autorități publice pârâte manifestând un exces de

putere, în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. n) din aceeași lege.

Apărările

privind noua realitate juridică în materia ajutoarelor de stat generată ca

urmare a aderării României la U.E., după expirarea perioadei de tranziție și consacrată

normativ începând cu anul 2010, nu pot fi reținute, pentru că, în speță,

caracterul nejustificat al refuzului este analizat în raport cu prevederile

legale în vigoare la data exprimării lui.

Având

în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr.

554/2004, Înalta Curte va admite recursul și va modifica în parte sentința, în

sensul obligării ambilor pârâți la plata sumei solicitate, indexate cu rata

inflației la data plății, și a cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de D.A.a Jud. Vrancea împotriva Sentinței nr. 421din 27 septembrie 2012 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

Modifică în parte

sentința atacată, în sensul că obligă ambii pârâți, M.A.D.R. și D.A. a Jud.

Vrancea, să plătească reclamantei suma de 10.008 lei, indexată cu rata inflației

la data plății și suma de 1.700 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Menține celelalte

dispoziții ale sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 iunie 2013