ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4164/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 4459 din 16 decembrie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția prematurității și a r espins, ca prematur formulată, cererea introdusă de reclamanții B.N.O., B.E. și F.M.S., în contradictoriu cu pârâta A.N.R.P.. Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 22 iunie 2009 reclamanții au chemat în judecată pe pârâta A.N.R.P.

solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună: - obligarea pârâtei să emită pe numele reclamanților titlul de plată pentru suma de 97.147 lei în baza cererii de opțiune înregistrată sub nr. 8103 din 21 decembrie 2008, sumă ce reprezintă măsuri reparatorii pentru construcția moară situată în comuna Chiselet, jud. Călărași acordate conform deciziei nr. 3185 din 14 octombrie 2008 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor; - obligarea pârâtei să vireze în contul reclamanților indicat în cererea de opțiune suma de 97.147 lei, urmare a emiterii titlului de plată.

Din probele administrate, Curtea de apel a reținut că, prin sentința civilă nr. 2122 din 26 septembrie 2007, Tribunalul Călărași a admis contestația formulată de către reclamanți împotriva dispoziției nr. 434 din 22 martie 2006 emisă de Primarul comunei Chiselet, acordând reclamanților despăgubiri constând în măsuri reparatorii în echivalent în sumă de 97.147 lei pentru construcția moară situată în comuna Chiselet și care a aparținut autorului lor, C.I.B. În baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile, Primăria Chiselet a emis dispoziția pentru acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent și a înaintat dosarul spre soluționare Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a emis Decizia nr. 3185 din 14 octombrie 2008 reprezentând titlu de despăgubire în favoarea reclamanților pentru suma de 97.147 lei. Reclamanții și-au exprimat opțiunea pentru acordarea despăgubirilor în numerar, opțiune înregistrată la A.N.R.P. sub nr. 8103 din 21 noiembrie 2008. Potrivit dispozițiilor art. 18 2 lit. a) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 și ale pct. 18 2 .1 lit. a) Normelor metodologice aprobate prin H.G. nr. 1095/2005, modificată și completată prin H.G. nr. 128/2008: „emiterea unui titlu de plată și plata despăgubirilor bănești în numerar către persoanele îndreptățite, se va dispune în termen de 15 zile de la existența disponibilităților financiare în contul A.N.R.P., în ordinea depunerii cererilor de opțiune”.

A reținut Curtea de apel că reclamanții au înregistrat cererea de opțiune a reclamanților sub nr. 08103 din 21 decembrie 2008, iar până în prezent A.N.R.P. a plătit despăgubiri în numerar până la cererea de opțiune înregistrată sub nr. 03204 din 05 martie 2008. Instanța a apreciat că dispozițiile Legii nr. 247/2005, reglementare cu caracter special, se aplică cu prioritate față de orice altă prevedere legală cu caracter general, iar, întrucât plata despăgubirilor s-a realizat în limita disponibilităților financiare până la dosarul de opțiune înregistrat sub numărul 03204 din 05 martie 2008, suma de 97.147 lei solicitată de reclamanți este o creanță certă și lichidă, dar neexigibilă, motiv pentru care instanța a reținut că este întemeiată excepția prematurității cererii de chemare în judecată, excepție invocată de pârâta A.N.R.P.

prin întâmpinare. Împotriva sentinței civile nr. 4459 din 16 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs reclamanții B.N.O., B.E. și F.M.S., invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Prin motivele de recurs, recurenții-reclamanți critică hotărârea pronunțată de Curtea de apel sub aspectul greșitei soluții pronunțate cu privire la excepția prematurității acțiunii. Susțin recurenții-reclamanți că instanța în mod greșit și-a întemeiat argumentația pe faptul că dreptul solicitat de reclamanți nu este unul actual în raport cu dispozițiile art. 18 2 lit. a) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 și ale pct. 18 2 .1 lit. a) din Normele metodologice aprobate prin H.G.

nr. 1095/2005, modificată și completată prin H.G. nr. 128/2008, întrucât acest aspect vizează fondul litigiului, iar nicidecum prematuritatea acțiunii. Recurenții mai arată că prin condiționarea emiterii titlului de plată de existența disponibilităților financiare se creează o situație diferită între cei care optează exclusiv pentru plata despăgubirilor în numerar și cei care optează pentru despăgubiri în numerar și acțiuni la Fondul Proprietatea, precum și faptul că instanța a ignorat adresa nr. 620912 din 16 martie 2009 a Ministerului Finanțelor Publice care confirmă alocarea în anul 2009 a unui buget total de 115.995.000 lei, motiv pentru care nu se poate reține neexigibilitatea sumei.

În concluzie, recurenții-reclamanți susțin că reprezintă o încălcare a dispozițiilor art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția europeană a drepturilor omului faptul că, din cauza inexistenței disponibilităților financiare, pârâta nu a emis titlul de plată într-un termen rezonabil. Pârâta A.N.R.P. a depus întâmpinare și concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile pronunțate de Curtea de apel. Analizând cauza, prin prisma susținerilor recurenților și în raport cu motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente: Potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004: „Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale.” Din analiza lucrărilor dosarului, se constată că reclamanții au învestit instanța de fond cu o acțiune în contencios administrativ, nemulțumiți fiind de răspunsul primit de la pârâta A.N.R.P.

prin adresa nr. 12 din 31 martie 2009 (filele 8-9 la dosarul de fond), ca urmare a cererii reclamanților înregistrată la Autoritate sub nr. 795.160 din 25 martie 2009 (filele 12-14 la dosarul de fond) prin care aceștia solicitau instituției respective ca, în termenul legal de 30 de zile: - să emită titlul de plată pentru suma de 97.147 lei conform Deciziei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor nr. 3185 din 14 octombrie 2008; - să vireze suma de 97.147 lei în contul bancar deschis pe numele B.N.O., conform cererii de opțiune formulate. Astfel fiind, Înalta Curte reține că reclamanții, cu respectarea dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 554/2004, au învestit Curtea de apel cu controlul de legalitate al răspunsului pe care A.N.R.P.

l-a transmis ca urmare a cererii ce i-a fost adresată, acțiunea a fost exercitată cu respectarea condițiilor de regularitate. Spre exemplu, în practica Instanței Supreme s-a reținut că este prematură acțiunea în situația în care persoana vătămată se adresează instanței de contencios administrativ fără a mai aștepta fie ca autoritatea publică să răspundă procedurii prealabile, fie împlinirea termenului legal de 30 de zile prevăzut de lege în situația în care autoritatea publică nu răspunde cererii ce i-a fost adresată (A se vedea, spre exemplu, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, decizia nr. 550 din 16 februarie 2006). Or, în cauză, reclamanții au învestit A.N.R.P.

cu cererea înregistrată sub nr. 795.160 din 25 martie 2009, au primit răspunsul A.N.R.P. nr. 12 din 31 martie 2009 și, nemulțumiți fiind de răspunsul primit, s-au adresat instanței de contencios administrativ cu respectarea condițiilor prevăzute de art. 8 din Legea nr. 554/2004. În concluzie, se reține că instanța de fond în mod eronat a admis excepția prematurității acțiunii și a respins acțiunea reclamanților ca prematur introdusă, fără a judeca litigiul în fond, deși era legal sesizată cu controlul de legalitate al răspunsului pe care pârâta A.N.R.P. l-a transmis petenților. Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, constatând întemeiat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. invocat de recurenți, în temeiul art. 312 alin. (1)-(3) și (5) C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță pentru a se pronunța cu privire la fondul litigiului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de B.N.O., B.E. și F.M.S. împotriva sentinței civile nr. 4459 din 16 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 7 octombrie 2010.