ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1508/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1508/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursurilor
de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civila nr. 585 din 2 februarie
2010 Curtea de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și
fiscal, a admis excepția prematurității și a respins acțiunea formulată de
reclamanții M.D.M. și C.A., în contradictoriu cu pârâtele A.N.R.P., C.C.S.D. și
D.A.D.N., ca prematur introdusă.
Pentru a pronunța
aceasta sentința, prima instanța a reținut, in esența, următoarele:
Prin cererea
formulată la data de 18 decembrie 2009 reclamanții M.D.M. și C.A., în
contradictoriu cu pârâtele A.N.R.P., C.C.S.D. și D.A.D.N., au solicitat
obligarea pârâtelor la soluționarea Dosarului nr. 45359/CC în sensul emiterii
deciziei conținând titlul de despăgubiri, a emiterii titlului de plată și a
titlului de conversie, precum și la plata unei penalități de 100 RON pentru
fiecare zi de întârziere, in baza art. 18 alin. (5) Legea nr. 554/2004, până la
emiterea deciziei de despăgubire. A solicitat totodată și obligarea paratelor
la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii,
reclamanții au arătat că la data de 26 martie 2009 a fost emisă de către Primarul
General al Municipiului București, dispoziția, în baza Legii nr. 10/2001, prin care
s-a propus acordarea măsurilor reparatorii în echivalent pentru imobilul compus
din teren in suprafața de 192 mp și construcție demolata in suprafață utila de 131,96
mp, situat în sector 3, București.
Ulterior, Primăria Municipiului
București a înaintat dispoziția împreună cu documentele care au stat la baza emiterii
acesteia, Instituției Prefectului Municipiului București, fiind în final transmisă
la Secretariatul C.C.S.D., potrivit prevederilor art. 16 din Titlul VII Legea nr.
247/2007, cu modificările și completările ulterioare.
Pârâta C.C.S.D. a formulat
întâmpinare, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive, cu motivarea
că după adoptarea O.U.G. nr. 81/2007, atribuția achitării despăgubirilor în numerar
către persoanele îndreptățite revine A.N.R.P., prin noua D.A.D.N..
La rândul său, pârâta
A.N.R.P. a invocat prin întâmpinare excepția prematurității cererii privind emiterea
titlurilor de plată și conversie, având în vedere că dosarul reclamanților nu a
ajuns încă în faza emiterii deciziilor privind titlul de despăgubire, situație în
care nu se poate emite titlurile de conversie sau despăgubire, întrucât emiterea
unor astfel de titluri presupune existența unui titlu de despăgubire emis de C.C.S.D..
Luând act de excepția
prematurității, invocată de pârâta A.N.R.P., Curtea a analizat întregul petit al
acțiunii prin prisma acestei apărări, apreciind ca raționamentul este aplicabil
în privința ambelor pârâte. În acest context, s-a reținut că cererea de chemare
în judecată are drept capăt principal obligarea pârâtelor la soluționarea Dosarului
nr. 45359/CC în sensul emiterii deciziei conținând titlul de despăgubiri și în sensul
emiterii titlului de plată și a titlului de conversie. Însă, emiterea acestor titluri,
a apreciat prima instanța, este condiționată de parcurgerea, în prealabil, a procedurii
de evaluare conform art. 12 alin. (4)-(7) din art. 16 din Cap. 5 al Titlului VII
Legea nr. 247/2005.
În fapt, a reținut instanța
de fond, dosarul de despăgubire nu a parcurs încă procedura de evaluare, iar prin
cererea de chemare în judecată, reclamantele nu au solicitat obligarea pârâtei la
efectuarea acestei proceduri, situație în care capătul principal de cerere, privind
obligarea pârâtelor la emiterea titlurilor, apare ca prematur formulat.
Cu cererea formulată la
data de 8 februarie 2010 pe rolul Curții de Apel reclamantele au solicitat îndreptarea,
lămurirea și completarea dispozitivului hotărârii arătând că excepția invocată de
A.N.R.P. a vizat doar capătul doi de cerere, respectiv emiterea titlurilor de plată
și de conversie, ori instanța a procedat la respingerea ca prematur formulată și
pentru capătul de cerere privind obligarea la emiterea titlului de despăgubire.
Prin încheierea pronunțată
la data de 27 aprilie 2010, instanța de fond a respins cererea privind îndreptarea,
lămurirea și completarea dispozitivului sentinței nr. 585 din 2 februarie 2010 ca
neîntemeiată.
Împotriva sentinței
nr. 585 din 2 februarie 2010 și a încheierii din data de 27 aprilie 2010, au formulat
recurs reclamantele:
În motivarea recursului
împotriva sentinței civile nr. 585 din 2 februarie 2010 s-a arătat în esență că
deși excepția prematurității a vizat numai capătul 2 de cerere respectiv emiterea
titlurilor de plată și conversie, instanța de fond a respins întreaga acțiune ca
prematură.
Consideră recurentele
că nici admiterea excepției prematurității pentru capătul 2 de cerere nu se justifică,
nu există text legal care să reglementeze din punct de vedere procedural existența
unei acțiuni diferite pentru fiecare etapă: fiind chestiuni care țin mai mult de
ordinea interioară a A.N.R.P..
În motivarea recursului
împotriva încheierii de îndreptare eroare materială din data de 27 aprilie 2010
s-a arătat că deși instanța de fond a apreciat cererea neîntemeiată întrucât nu
cuprinde o eroare însă a apreciat că oricum raționamentul ar putea fi cercetat pe
calea recursului.
În drept cererile de recurs
sunt întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ..
Pârâtele-intimate A.N.R.P.
și C.C.S.D. au formulat întâmpinare la cererile de recurs și au solicitat respingerea
acesteia ca nefondată.
Analizând cererile de
recurs, normele incidente în cauză , prevederile art. 304
1
C. proc. civ.,
Înalta Curte constată că în parte sunt întemeiate în conformitate cu prevederile
art. 312 pct. 5 C. proc. civ. pentru considerentele următoare:
Prin acțiunea lor reclamantele
au solicitat obligarea pârâților la emiterea deciziei conținând titlu de despăgubire,
titlu de plată și a titlului de conversie, penalități de întârziere și cheltuieli
de judecată.
Prin întâmpinarea sa A.N.R.P.
a invocat excepția prematurității cererii reclamanților cu privire la emiterea titlului
de plată și conversie și excepția lipsei de calitate procesuală privind emiterea
deciziei - titlul de despăgubire.
Intimata-pârâtă Comisia
Centrală a invocat prin întâmpinarea sa excepția lipsei calității procesuale pasive
privind emiterea titlului de plată și conversie.
Instanța de fond a pus
în discuția părților aceste excepții precum și excepția de necompetență materială
a instanței invocată din oficiu la data de 2 februarie 2010.
În mod eronat instanța
fondului a soluționat cererea reclamanților prin analizarea excepției prematurității
în raport cu toate capetele de cerere și fără a fi pusă în discuția părților în
acest sens, încălcând de la apărare și principiul contradictorialității.
Din această perspectivă
, instanța de fond nu s-a pronunțat pe capetele de cerere cu care a fost investită,
ceea ce atrage casarea sentinței în ceea ce privește cererea referitoare la emiterea
deciziei - titlu de despăgubire, făcând aplicabile dispozițiile art. 312 alin. (5)
C. proc. civ. astfel că se vor admite recursurile, se va casa în parte sentința
atacată și încheierea, se va trimite spre rejudecarea capătului având ca obiect
emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire.
În ceea ce privește cererea
privind emiterea titlului de plată și a titlului de conversie, aceasta a fost soluționată
în mod corect de instanța de fond.
Reclamantele nu sunt încă
titularele unei decizii de despăgubire, aceasta va fi emisă după parcurgerea etapelor
administrative prevăzute de Titlul VII Legea nr. 247/2005 și în baza raportului
de evaluare.
Abia după emiterea titlului
de despăgubire individual dacă acesta este în sumă de 500.000 RON sau mai mare,
există posibilități diferite de valorificare în funcție de opțiunea destinatarului
titlului de despăgubire, ceea ce evident nu este cunoscut la acest moment și face
ca cererea să fie prematură (art. 26 O.U.G. nr. 81/2007).
Față de aceste împrejurări
se va menține dispoziția privind respingerea acțiunii ca prematură cu referire la
capătul de cerere având ca obiect emiterea titlului de plată și de conversie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate
de M.D.M. și de C.A. împotriva sentinței civile nr. 585 din 2 februarie 2010 a Curții
de Apel București, decția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și a încheierii
din data de 27 aprilie 2010 pronunțată de aceeași instanță.
Casează hotărârea atacată
în parte.
Trimite cauza spre rejudecare
aceleiași instanțe privind capătul de cerere având ca obiect emiterea deciziei reprezentând
titlul de despăgubire.
Menține celelalte dispoziții.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 martie
2011.