ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1508/2011

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civila nr. 585 din 2 februarie 2010 Curtea de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția prematurității și a respins acțiunea formulată de reclamanții M.D.M. și C.A., în contradictoriu cu pârâtele A.N.R.P., C.C.S.D. și D.A.D.N., ca prematur introdusă. Pentru a pronunța aceasta sentința, prima instanța a reținut, in esența, următoarele: Prin cererea formulată la data de 18 decembrie 2009 reclamanții M.D.M. și C.A., în contradictoriu cu pârâtele A.N.R.P., C.C.S.D. și D.A.D.N., au solicitat obligarea pârâtelor la soluționarea Dosarului nr. 45359/CC în sensul emiterii deciziei conținând titlul de despăgubiri, a emiterii titlului de plată și a titlului de conversie, precum și la plata unei penalități de 100 RON pentru fiecare zi de întârziere, in baza art. 18 alin. (5) Legea nr. 554/2004, până la emiterea deciziei de despăgubire.

A solicitat totodată și obligarea paratelor la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea cererii, reclamanții au arătat că la data de 26 martie 2009 a fost emisă de către Primarul General al Municipiului București, dispoziția, în baza Legii nr. 10/2001, prin care s-a propus acordarea măsurilor reparatorii în echivalent pentru imobilul compus din teren in suprafața de 192 mp și construcție demolata in suprafață utila de 131,96 mp, situat în sector 3, București. Ulterior, Primăria Municipiului București a înaintat dispoziția împreună cu documentele care au stat la baza emiterii acesteia, Instituției Prefectului Municipiului București, fiind în final transmisă la Secretariatul C.C.S.D., potrivit prevederilor art. 16 din Titlul VII Legea nr. 247/2007, cu modificările și completările ulterioare.

Pârâta C.C.S.D. a formulat întâmpinare, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive, cu motivarea că după adoptarea O.U.G. nr. 81/2007, atribuția achitării despăgubirilor în numerar către persoanele îndreptățite revine A.N.R.P., prin noua D.A.D.N.. La rândul său, pârâta A.N.R.P. a invocat prin întâmpinare excepția prematurității cererii privind emiterea titlurilor de plată și conversie, având în vedere că dosarul reclamanților nu a ajuns încă în faza emiterii deciziilor privind titlul de despăgubire, situație în care nu se poate emite titlurile de conversie sau despăgubire, întrucât emiterea unor astfel de titluri presupune existența unui titlu de despăgubire emis de C.C.S.D.. Luând act de excepția prematurității, invocată de pârâta A.N.R.P., Curtea a analizat întregul petit al acțiunii prin prisma acestei apărări, apreciind ca raționamentul este aplicabil în privința ambelor pârâte.

În acest context, s-a reținut că cererea de chemare în judecată are drept capăt principal obligarea pârâtelor la soluționarea Dosarului nr. 45359/CC în sensul emiterii deciziei conținând titlul de despăgubiri și în sensul emiterii titlului de plată și a titlului de conversie. Însă, emiterea acestor titluri, a apreciat prima instanța, este condiționată de parcurgerea, în prealabil, a procedurii de evaluare conform art. 12 alin. (4)-(7) din art. 16 din Cap. 5 al Titlului VII Legea nr. 247/2005. În fapt, a reținut instanța de fond, dosarul de despăgubire nu a parcurs încă procedura de evaluare, iar prin cererea de chemare în judecată, reclamantele nu au solicitat obligarea pârâtei la efectuarea acestei proceduri, situație în care capătul principal de cerere, privind obligarea pârâtelor la emiterea titlurilor, apare ca prematur formulat.

Cu cererea formulată la data de 8 februarie 2010 pe rolul Curții de Apel reclamantele au solicitat îndreptarea, lămurirea și completarea dispozitivului hotărârii arătând că excepția invocată de A.N.R.P. a vizat doar capătul doi de cerere, respectiv emiterea titlurilor de plată și de conversie, ori instanța a procedat la respingerea ca prematur formulată și pentru capătul de cerere privind obligarea la emiterea titlului de despăgubire. Prin încheierea pronunțată la data de 27 aprilie 2010, instanța de fond a respins cererea privind îndreptarea, lămurirea și completarea dispozitivului sentinței nr. 585 din 2 februarie 2010 ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței nr. 585 din 2 februarie 2010 și a încheierii din data de 27 aprilie 2010, au formulat recurs reclamantele: În motivarea recursului împotriva sentinței civile nr. 585 din 2 februarie 2010 s-a arătat în esență că deși excepția prematurității a vizat numai capătul 2 de cerere respectiv emiterea titlurilor de plată și conversie, instanța de fond a respins întreaga acțiune ca prematură. Consideră recurentele că nici admiterea excepției prematurității pentru capătul 2 de cerere nu se justifică, nu există text legal care să reglementeze din punct de vedere procedural existența unei acțiuni diferite pentru fiecare etapă: fiind chestiuni care țin mai mult de ordinea interioară a A.N.R.P..

În motivarea recursului împotriva încheierii de îndreptare eroare materială din data de 27 aprilie 2010 s-a arătat că deși instanța de fond a apreciat cererea neîntemeiată întrucât nu cuprinde o eroare însă a apreciat că oricum raționamentul ar putea fi cercetat pe calea recursului. În drept cererile de recurs sunt întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.. Pârâtele-intimate A.N.R.P. și C.C.S.D. au formulat întâmpinare la cererile de recurs și au solicitat respingerea acesteia ca nefondată. Analizând cererile de recurs, normele incidente în cauză , prevederile art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că în parte sunt întemeiate în conformitate cu prevederile art. 312 pct. 5 C. proc.

civ. pentru considerentele următoare: Prin acțiunea lor reclamantele au solicitat obligarea pârâților la emiterea deciziei conținând titlu de despăgubire, titlu de plată și a titlului de conversie, penalități de întârziere și cheltuieli de judecată. Prin întâmpinarea sa A.N.R.P. a invocat excepția prematurității cererii reclamanților cu privire la emiterea titlului de plată și conversie și excepția lipsei de calitate procesuală privind emiterea deciziei - titlul de despăgubire. Intimata-pârâtă Comisia Centrală a invocat prin întâmpinarea sa excepția lipsei calității procesuale pasive privind emiterea titlului de plată și conversie.

Instanța de fond a pus în discuția părților aceste excepții precum și excepția de necompetență materială a instanței invocată din oficiu la data de 2 februarie 2010. În mod eronat instanța fondului a soluționat cererea reclamanților prin analizarea excepției prematurității în raport cu toate capetele de cerere și fără a fi pusă în discuția părților în acest sens, încălcând de la apărare și principiul contradictorialității. Din această perspectivă , instanța de fond nu s-a pronunțat pe capetele de cerere cu care a fost investită, ceea ce atrage casarea sentinței în ceea ce privește cererea referitoare la emiterea deciziei - titlu de despăgubire, făcând aplicabile dispozițiile art. 312 alin. (5) C. proc.

civ. astfel că se vor admite recursurile, se va casa în parte sentința atacată și încheierea, se va trimite spre rejudecarea capătului având ca obiect emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire. În ceea ce privește cererea privind emiterea titlului de plată și a titlului de conversie, aceasta a fost soluționată în mod corect de instanța de fond. Reclamantele nu sunt încă titularele unei decizii de despăgubire, aceasta va fi emisă după parcurgerea etapelor administrative prevăzute de Titlul VII Legea nr. 247/2005 și în baza raportului de evaluare. Abia după emiterea titlului de despăgubire individual dacă acesta este în sumă de 500.000 RON sau mai mare, există posibilități diferite de valorificare în funcție de opțiunea destinatarului titlului de despăgubire, ceea ce evident nu este cunoscut la acest moment și face ca cererea să fie prematură (art. 26 O.U.G.

nr. 81/2007). Față de aceste împrejurări se va menține dispoziția privind respingerea acțiunii ca prematură cu referire la capătul de cerere având ca obiect emiterea titlului de plată și de conversie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de M.D.M. și de C.A. împotriva sentinței civile nr. 585 din 2 februarie 2010 a Curții de Apel București, decția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și a încheierii din data de 27 aprilie 2010 pronunțată de aceeași instanță. Casează hotărârea atacată în parte. Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe privind capătul de cerere având ca obiect emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire. Menține celelalte dispoziții. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 martie 2011.