ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 548/2011

Asupra

recursului de față

În baza

lucrărilor dosarului, instanța constată următoarele:

Prin sentința

penală nr. 216 din 3 mai 2010 a Judecătoriei Caransebeș a fost respinsă

plângerea formulată de petiționarul G.P. împotriva rezoluției nr. 992/P/2009 din

13 septembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeș de

neîncepere a urmăririi penale a intimatului Bălan

Romulus pentru infracțiunea prevăzută de art. 220 C. pen.

S-a reținut că

faptele reclamate au caracter civil și că nu a existat intenția intimatului de

a tulbura posesia, ca urmare a scurgerilor de apă pluviale prin tuburile și

canalizarea aflate pe terenul petiționarului.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs

petiționarul, care a

fost respins prin decizia penală nr. 179 din 29

iulie 2010 a

Tribunalului Caransebeș, cu

motivarea că hotărârea primei instanțe

este nelegală și netemeinică.

În contra

acestei decizii petiționarul G.P. a

declarat

recurs care a fost respins ca inadmisibil prin decizia penală nr. 990/R din 30

septembrie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția

penală, reținându-se

că dispozițiile procesual penale nu permit recurarea unei hotărâri definitive.

Întrucât a considerat că și această ultimă

decizie este nelegală

și netemeinică, petiționarul G.P. a declarat

recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție, solicitând casarea tuturor

hotărârilor și rejudecarea cauzei.

Recursul declarat nu este admisibil.

În

conformitate cu dispozițiile art. 278

1

alin. (10) C. proc. pen., așa

cum erau în vigoare înaintea modificării lor

prin

Legea nr. 202/2010, hotărârea judecătorului pronunțată conform

alin. (8)

lit. a) putea fi atacată cu recurs de persoana care a făcut plângerea.

Potrivit celor

ce preced petiționarul a uzat de acest drept iar recursul său a fost respins ca

neîntemeiat prin decizia penală nr. 179/R din 29 iulie 2010 a Tribunalului

Caransebeș.

Ca atare,

hotărârea având caracter definitiv conform art. 417

C. proc. pen. noile recursuri declarate la Curtea de

Apel

Timișoara și la instanța supremă nu sunt admisibile.

În consecință, Curtea, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. a) și a

art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a respinge

ca inadmisibil recursul declarat de

petiționarul G.P., cu

obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de petiționarul G.P. împotriva deciziei penale nr.

990/R din 30 septembrie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100

lei cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 14 februarie 2011.