ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2497/2011

Asupra

recursurilor de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

A

. Prin sentința

penală nr. 204 din 14 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul Giurgiu s-a dispus în

baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. condamnarea

inculpatului C.I.G. la o pedeapsă de 8 ani închisoare și 2 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a făcut

aplicarea prevederilor art. 71, art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe durata executării

pedepsei.

S-a luat

act că reprezentantul Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu nu a înțeles

să se sesizeze cu privire la extinderea urmăririi penale privind pe numitul

D.A. în calitate de instigator.

A fost

admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea vătămată V.E.M.,

dispunându-se obligarea inculpatului la plata sumei de 6000 euro, în echivalent

în lei, reprezentând daune materiale și 30.000 Euro daune morale.

A fost

obligat inculpatul să plătească părții civile Spitalul Universitar de Urgență

București suma de 12.714, 7 lei cheltuieli de spitalizare, cu dobânzile legale

până la achitarea integrală a sumei.

În baza

art. 118 lit. b) C. pen. s-a confiscat în folosul statului un cuțit corp

delict.

Pentru a

dispune astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

În data

de 13 decembrie 2007, partea vătămată V.G.M., împreună cu un grup de tineri din

orașul Buftea, s-a deplasat în localitatea Palanca, județul Ilfov, pentru a

petrece seara la discoteca „Cool”. În jurul orelor 3.00, pe fondul consumului

de băuturi alcoolice, în curtea discotecii a avut loc o busculadă între acest

grup de tineri și câțiva oameni de ordine, între care inculpatul C.I.G. În

timpul incidentului, partea vătămată, încercând să se îndepărteze, s-a urcat la

volanul autoturismului „Dacia break” cu care venise, însă a fost urmărit de

inculpat, care a încercat să deschidă portiera. Inculpatul a lovit cu mânerul

unui cuțit în geam, spărgându-l, apoi, după ce a deschis portiera prin

interior, a tras-o afară pe partea vătămată și i-a aplicat două lovituri cu

cuțitul în abdomen.

Actele

medico-legale au stabilit că viața victimei a fost salvată doar datorită

intervenției prompte și calificate a medicilor, care au tratat-o pe parcursul

perioadei de spitalizare, dar victima a rămas cu o infirmitate permanentă, prin

pierderea splinei.

B

. Inculpatul a

declarat apelul de față împotriva sentinței, prin avocat ales, susținând, în

principal, că nu a lovit partea vătămată, iar în subsidiar a solicitat

redozarea pedepsei. Sub aspectul laturii civile, a arătat că este exagerat de

mare cuantumul daunelor morale la care a fost obligat.

Partea

civilă V.G.M. a declarat, de asemenea, apel împotriva sentinței, solicitând

trimiterea cauzei la parchet în vederea efectuării de cercetări cu privire la

numitul D.A., patronul discotecii din localitatea Palanca, acesta fiind cel

care i-a instigat pe bodyguarzi să lovească și a determinat astfel comiterea

infracțiunii.

Prin

decizia penală nr. 279/A din 21 decembrie 2010 a Curții de Apel București,

secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-au respins, ca

nefondate, apelurile declarate de inculpatul C.I.G. și partea vătămată V.G.M.

împotriva sentinței penale nr. 204 din 14 iunie 2010 a Tribunalului Giurgiu.

C.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal, a declarat recurs numita C.M., fără a-l motiva în

scris sau oral.

De

asemenea, în cauză a declarat recurs inculpatul, prin intermediul apărătorului

ales, aducând critici prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385

9

pct.

18 și 14 C. proc. pen. și solicitând, în esență, achitarea întrucât nu

inculpatul este cel care a lovit partea vătămată, iar, în subsidiar, reducerea

cuantumului pedepsei având în raport circumstanțele sale personale.

Examinând

decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385

9

pct.

18 și 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

I.

Recursul declarat în cauză de numita C.M. este inadmisibil.

Aceasta

întrucât, pe de o parte, deși este mama inculpatului, nu are calitatea de a

declara recurs pentru inculpat, nefăcând parte dintre persoanele care pot face

recurs, în conformitate cu prevederile art. 385/2 rap. la art. 362 C. proc.

pen. Singurul caz în care, ca mamă a inculpatului, ar fi putut exercita calea

de atac în numele acestuia, era în situația în care avea calitatea de

reprezentant legal al acestuia, dar cum inculpatul era major la data săvârșirii

faptei, nu ne aflăm în această ipoteză.

Ca atare,

în baza art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va

respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de C.M. pe care, în conformitate cu

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., o va obliga la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

II.

Recursul

inculpatului C.I.G., ce vizează achitarea acestuia întrucât nu este autorul

faptei și, în subsidiar, reducerea pedepsei, este nefondat.

1.

Sub primul aspect,

Înalta Curte constată

că atât instanța de fond cât și

cea de apel au făcut o corectă examinare a materialului probator administrat în

cauză (declarațiile m

artorilor V.I.G., A.D., L.G.C., C.S.B. și T.I.,

coroborate cu declarațiile părții vătămate și actele medico-legale)

, în conformitate cu dispozițiile

art. 62, art. 63

și art. 69 C. proc. pen., pe baza căruia a stabilit fără echivoc împrejurările

comiterii faptei – constând în aceea că, la data de 14 octombrie 2007, pe

fondul unui conflict în discotecă,

inculpatul C.I.G.

a urmărit partea vătămată V.G.M. ce se urcase într-un autoturism marca Dacia

Break, pe scaunul de la volan, a lovit în geam cu mânerul unui cuțit pe care îl

avea în mână, spărgându-l, apoi, după ce a deschis portiera prin interior, a

tras afară partea vătămată și i-a aplicat două lovituri cu cuțitul în abdomen,

după are a aruncat cuțitul corp delict peste gardul unui cimitir din apropiere

-, încadrarea juridică dată acesteia – tentativă la infracțiunea de omor

calificat, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen.

- și vinovăția inculpatului. Cum simpla susținere a inculpatului în sensul că

nu a aplicat lovituri victimei, el neieșind din discotecă, nu este de natură să

probeze lipsa de temeinicie a probelor de vinovăție expuse mai sus (martorii

V.I.G., A.D., L.G.C., C.S.B. și T.I. au declarat atât la urmărirea penală cât

și în instanță că l-au văzut pe inculpat când a înjunghiat pe partea vătămată

în abdomen și, deși nu-l cunoșteau, l-au identificat cu ocazia prezentării

pentru recunoaștere de pe planșa fotografică, ca fiind autorul infracțiunii),

Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul acestuia.

2.

Sub aspectul

individualizării pedepsei, Înalta Curte apreciază că prima instanță a făcut o

corectă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen.,

ținând cont atât de împrejurările concrete în care a fost comisă fapta, astfel

cum au fost expuse mai sus, de urmările produse (leziuni traumatice care au

necesitat pentru vindecare 30-40 zile de îngrijiri medicale, au pus în pericol

viața părții vătămate și constituie infirmitate fizică), de gradul de pericol

social ridicat al faptei săvârșite de inculpat, dar și de circumstanțele

personale ale acestuia – necunoscut cu antecedente penale, s-a sustras

urmăririi penale, fiind dat în urmărire internațională. Prin raportare la

condițiile generale de individualizare a răspunderii penale reglementate de dispozițiile

art. 72 C. pen., Înalta Curte constată că pedeapsa aplicată, de 8

ani închisoare, a fost just dimensionată și este aptă să răspundă scopului

pedepsei prev. de art. 52 C. pen.

În raport

de cele arătate, Înalta Curte apreciază critica formulată de inculpatul

C.I.G.

privind greșita individualizare a pedepsei,

ca neîntemeiată, deoarece în cauză au fost evaluate în mod plural toate

criteriile ce caracterizează individualizarea judiciară, iar pedeapsa privativă

de libertate, în cuantum de 8 ani închisoare, asigură realizarea funcțiilor

educativă și de exemplaritate, dând posibilitatea reintegrării sociale viitoare

a acestuia.

Ca atare,

în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va

respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat, constatând, pe de o parte,

că acesta a comis cu vinovăție fapta reținută în sarcina sa, iar, pe de altă

parte, că pedeapsa aplicată este bine dozată și nu se justifică modificarea

acesteia, întrucât, prin cuantumul și modalitatea de executare, este aptă să

asigure reeducarea inculpatului, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni dar

și o constrângere corespunzătoare încălcării legii penale.

Conform

dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul-inculpat va fi

obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge,

ca inadmisibil, recursul declarat de C.M. împotriva deciziei penale nr. 279/A

din 21 decembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și

pentru cauze cu minori și de familie.

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.I.G. împotriva aceleiași decizii

penale.

Obligă

recurenta C.M. la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Obligă

recurentul inculpat C.I.G. la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 22 iunie 2011.