ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 246/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 791/ F din 26 iunie 2008, Tribunalul București, secția a ll-a penală, l-a condamnat pe inculpatul V.G., la o pedeapsă de 22 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen., art. 75 pct. 2 C. pen., cu referire la art. 80 pct. 1 și 2 C. pen., art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus prevenția la zi. S-a luat act că partea vătămată F.G.F. nu s-a constituit parte civilă. În baza art. 118 lit. b) C. pen., a fost confiscat briceagul - corp delict. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, în noaptea de 26 octombrie 2007, victima și inculpatul s-au aflat în incinta discotecii D.C.E. din localitatea Clinceni, ambii consumând băuturi alcoolice, cu precizarea că inculpatul mai consumase și la barul „La Bogdan", în imediata apropiere a discotecii. În jurul orei 3,00, inculpatul și victima însoțiți de mai mulți martori din prezenta cauză au plecat din discotecă, și, în timp ce se deplasau pe strada Principală, între inculpat și victimă a avut loc un conflict verbal, cei doi insultându-se reciproc pe fondul unei stări conflictuale mai vechi.

Cei doi au încercat ulterior să se lovească reciproc cu pumnii și picioarele. Inculpatul și-a continuat drumul spre locuința lui l.R., unde stătea după decesul părinților lui, amenințând victima că dacă va veni după el, îl va tăia. Deși avertizată, victima s-a apropiat de inculpat, moment în care acesta a scos din haină un briceag pe care îl avea asupra sa, s-a întors cu fața către victimă și l-a lovit cu briceagul în partea stângă a toracelui. Lama briceagului a pătruns aproape în totalitate. După lovitură, pentru a evita să mai fie lovită, victima a intrat în curtea imobilului martorului Șt.C., unde a căzut la pământ. Inculpatul a intrat în curtea imobilului lui l.R., unde domicilia la acel moment, a rămas acolo o perioadă, după care a părăsit localitatea Clinceni, mergând la București, unde a fost depistat de organele de poliție, asupra sa fiind găsit și corpul delict.

Victima a fost transportată la Spitalul Universitar de Urgență București, unde, în ciuda eforturilor depuse, a decedat la scurt timp. Probele administrate în cauză au demonstrat că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen. La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului au fost avute în vedere criteriile prevăzută de art. 72 C. pen., dar s-a ținut cont și de faptul că, deși nu are antecedente penale, a recunoscut săvârșirea faptei, iar partea vătămată nu s-a constituit parte civilă, inculpatul s-a sustras inițial urmăririi penale, împrejurare care a îndreptățit instanța fondului să aplice acestuia o pedeapsă orientată spre maximum special prevăzut de lege, dat fiind gradul de pericol social deosebit de ridicat al faptei săvârșite.

Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, apreciind că, în raport de fapta comisă și de persoana sa, pedeapsa aplicată este mult prea severă. Inculpatul a solicitat admiterea apelului și reducerea pedepsei aplicate, în raport de criteriile generale de individualizare a pedepsei. Analizând hotărârea atacată în raport de motivele invocate de apelant, curtea a constatat că încadrarea juridică a faptei săvârșite de inculpat este corectă, însă aplicarea dispozițiile art. 72 C. pen., este greșită, dat fiind că deși tribunalul a reținut că inculpatul este infractor primar, că a recunoscut săvârșirea faptei, că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă, toate acestea constituind circumstanțe atenuante, a aplicat inculpatului o pedeapsă care nu a avut în vedere toate aceste aspecte.

Dat fiind că inculpatul, ulterior comiterii faptei, a încercat să se sustragă urmăririi penale, tribunalul a constatat existența unui concurs între circumstanțele atenuante și cele agravante, aplicând dispozițiile art. 80 alin. (2) C. pen. Curtea de apel a apreciat însă că, pentru infracțiunile deosebit de grave, care au ca urmare atingerea unor valori supreme, cum este viața individului, judecătorul trebuie să aibă în vedere și izolarea inculpatului de societatea din care face parte, iar stabilirea perioadei în care inculpatul este izolat trebuie făcută pentru a se încerca reeducarea acestuia și redarea inculpatului societății și familiei din care face parte. Instanța de apel a apreciat că, după executarea pedepsei aplicate de tribunal, inculpatul nu ar mai avea nici un fel de legătură cu familia, cunoștințele, prietenii, mediul din care provine.

Fiind audiat de instanța de apel, inculpatul a recunoscut și regretat fapta, realizând deci gravitatea infracțiunii săvârșite, atitudinea inculpatului fiind apreciată ca un prim element al reeducării sale. Față de aceste considerente, prin decizia penală nr. 250 din 16 octombrie 2008, Curtea de Apel București, secția l penală, a admis, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., apelul declarat de inculpat împotriva sentinței penale nr. 791/ F din 26 iunie 2008 a Tribunalului București, secția a ll-a penală, pe care a desființat-o în parte, și, rejudecând, a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 16 ani închisoare, în baza art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicabilă art. 74 lit. a) și c) C. pen., raportat la art. 76 lit. a) C. pen., cu aplicabilă art. 75 pct. 2 C. pen., cu referire la art. 80 pct. 1 și 2 C. pen.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului și a dedus prevenția de la 27 octombrie 2007 la zi. Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul, fără a indica în scris vreun motiv de nelegalitate sau netemeinicie ale hotărârii recurate. În ședința publică de astăzi, inculpatul a invocat netemeinicia hotărârii atacate sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei, caz de casare prevăzută de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc.

pen., arătând că nu are antecedente penale și a săvârșit fapta în stare de ebrietate, a recunoscut-o și a regretat-o. Examinând hotărârea în raport de criticile recurentului, ca și din oficiu pentru cazurile de casare enunțate de art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare: Pe baza probelor administrate în cauză în desfășurarea procesului penal, atât prima instanță, cât și instanța de apel au stabilit în mod justificat vinovăția inculpatului pentru infracțiunea dedusă judecății și au dispus condamnarea acestuia la o pedeapsă privativă de libertate. S-a stabilit, în esență că, pe fondul unor conflicte mai vechi și stării de ebrietate, inculpatul a lovit victima cu un briceag pe care îl purta în buzunarul hainei, provocând decesul acesteia.

În operațiunea de individualizare judiciară, instanța de apel a sesizat netemeinicia hotărârii primei instanțe și a redus pedeapsa aplicată inculpatului de la 22 ani închisoare la 16 ani închisoare, cu executare în regim privativ de libertate, sancțiune care este aptă să asigure reeducarea inculpatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. La reindividualizarea pedepsei, s-au avut în vedere vârsta inculpatului, atitudinea sa procesuală și conduita ulterioară săvârșirii infracțiunii, perspectiva de reintegrare a acestuia în societate.

Înalta Curte apreciază însă că nu se poate proceda la o reducere în continuare a pedepsei față de existența unor circumstanțe agravante concrete, respectiv de agresivitatea manifestată de inculpat, de încercarea de sustragere de la răspunderea penală, cât și de cauze care țin de consecințele infracțiunii în pian social, de impactul în colectivitate al faptei săvârșite de inculpat și de necesitatea asigurării unui climat de ordine și securitate socială pentru membrii colectivității. La acest moment, practica instanței supreme relevă o escaladare a infracțiunilor de violentă și, îndeosebi, a infracțiunilor ce lezează valoarea socială fundamentală pe care o reprezintă viața omului, împrejurare care impune o reacție promptă și energică a organelor judiciare și o reprimare pe măsură a actelor de violență.

Pentru considerentele de mai sus, constatând că hotărârea atacată este temeinică și legală, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat. În baza art. 385 17 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen. și art. 350 C. proc. pen., se va computa din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive, de la 27 octombrie 2007 la zi. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V. G. împotriva deciziei penale nr. 250 din 16 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și al arestării preventive de la 27 octombrie 2007 la 27 ianuarie 2009. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 ianuarie 2009.