ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1243/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 90 din 22 februarie 2008, Tribunalul Constanța a dispus achitarea inculpatului V.G., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen., cu aplicarea art. 44 alin. (1), (2) și (3) C. pen., pentru infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 – 175 lit. i) C. pen. și două infracțiuni de lovire sau alte violențe, prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen.

În baza art. 350 alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 77 din 08 septembrie 2007.

S-a luat act că părțile vătămate A.C. și D.P.S. au renunțat la pretențiile civile formulate.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, în seara de 7 septembrie 2007, în jurul orelor 21

00

, inculpatul V.G., de profesie bucătar, s-a deplasat la barul aparținând SC K. La prima masă situată la intrarea în bar, stătea martorul R.C., căruia inculpatul i-a cerut permisiunea să stea la aceeași masă. După ce a primit acordul acestuia, inculpatul s-a așezat la masă și a comandat vodcă. Față în față, la o altă masă, se aflau numiții A.C., D.P.S. și O.M.

A.C. și O.M. se aflau sub influența băuturilor alcoolice, astfel cum rezultă din declarația martorilor R.C., G.N. și din Raportului de constatare medico legală nr. 563/2 din 01 octombrie 2007 S.M.L. Constanța potrivit căruia în sângele numitului O.M. s-a decelat o alcoolemie de 2,50 gr.%0 alcool, iar în urină o alcoolemie de 2,60 gr.%0.

Numitul A.C. a declanșat o discuție contradictorie cu inculpatul și, deși inculpatul a avut o atitudine politicoasă și nonconflictuală (a se vedea declarațiile inculpatului, martorului R.C. și M.D.), s-a ridicat, s-a îndreptat spre inculpat și l-a prins pe acesta de geacă, cerându-i să iasă afară (aspect confirmat de inculpat, martorul R.C. și M.D.), moment în care a intervenit barmanul M.D. și i-a cerut lui A. să îl lase în pace pe inculpat.

Inculpatul V.G. s-a ridicat de la masă și a părăsit barul.

A.C., D.P.S. și O.M. l-au urmat în exteriorul barului (situație ce rezultă din declarațiile inculpatului și martorilor R.C., M.D.). Când l-au ajuns din urmă pe inculpat, D.P.S. i-a aplicat lui V.G. o lovitură în ceafă, producând căderea la sol a acestuia și în timp ce se afla căzut i s-au aplicat mai multe lovituri de către cei trei, fără a se putea stabili contribuția fiecăruia la producerea agresiunii.

Este fără nici un dubiu că inculpatul a fost agresat de grupul celor trei, aspect ce rezultă din coroborarea declarațiilor inculpatului cu concluziile Raportului de constatare medico-legală nr. 562/LR din 10 septembrie 2007 (care menționează că Ieziunile traumatice ale inculpatului s-au putut produce prin lovire cu și de corp dur și pot data din 07 septembrie 2007, necesitând 3-4 zile de îngrijiri medicale), cu fotografiile judiciare efectuate inculpatului la 08 septembrie 2007 și care dovedesc existența unor multiple leziuni pe fața, corpul, mâinile și picioarele acestuia - filele 80 - 83 dos. urm. pen., precum și cu depoziția martorului R.C. care a arătat că la momentul sosirii inculpatului în bar, acesta nu avea nici o urmă de lovituri pe față și nici pe mâini.

Inculpatul, văzând că este atacat de trei persoane mai tinere, a reușit să se ridice, a scos briceagul pe care îl purta asupra sa, în buzunarul pantalonului, a lovit întâmplare, producând o plagă la abdomen lui A.C. ( potrivit Raportului de constatare medico-legală nr. 560/LR din 10 septembrie 2007 al S.M.L. Constanța, o plagă înjunghiată superficială în regiunea abdominală inferioară ce a necesitat 11-12 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare) și o plagă la mâna dreaptă lui D.P.S. (potrivit Raportului de constatare medico-legală nr. 56 din 10 septembrie 2007 al S.M.L. Constanța o plagă înjunghiată pe fața posterioară a cotului drept ce a necesitat 12-13 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare), apoi s-a îndepărtat.

După ce au fost răniți, A.C. și D.P.S. s-au întors spre bar, iar A.C. a intrat în bar pentru a se spăla.

Deși inculpatul a dorit să se îndepărteze de locul incidentului, a fost urmărit de către O.M., care s-a repezit cu o mână ridicată și cu pumnul strâns asupra inculpatului (conform declarației martorului G.N. - fila 28 dosar fond), cu intenția de a-i aplica o lovitură, moment în care inculpatul s-a apărat cu briceagul, aplicându-i victimei 2 lovituri, producându-i plăgi tăiate înțepate penetrante toracice cu interesare pulmonară dreapta și cardiacă. După acest episod, inculpatul a fugit, retrăgându-se în locuința sa, unde a fost depistat de organele de poliție. În urma acestor lovituri de briceag, O.M. a decedat.

Prima instanță a apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 44 alin. (1), (2) și (3) C. pen., inculpatul aflându-se în situația în care, din cauza tulburării sau temerii, a depășit limitele unei apărări proporționale cu gravitatea pericolului și cu împrejurările în care s-a produs atacul.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța, care a criticat-o pentru greșita reținere a dispozițiilor art. 44 alin. (1), (2) și (3) C. pen., solicitând condamnarea inculpatului pentru infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, respectiv, omor calificat și două infracțiuni de lovire aflate în concurs.

Prin decizia penală nr. 107 din 16 octombrie 2008, Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins ca nefondat, apelul declarat de parchet.

S-a reținut că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, în aprecierea probelor nu au fost încălcate dispozițiile art. 63 alin. (2) C. proc. pen., ci s-a procedat la o analiză coroborată a acestora, versiunea factuală reținută de instanța de fond fiind bazată pe o analiză temeinică și rațională a probelor.

Din probatoriu a rezultat, ca element esențial, că inculpatul, la scurt timp după incident, a prezentat multiple leziuni.

Este cert că rezultatul produs prin acțiunea inculpatului apare ca disproporționat față de leziunile prezentate de acesta, însă depășirea limitelor unei apărări proporționale se datorează elementului psihic al temerii că lovirea inculpatului va continua și va putea produce leziuni mai grave, apreciindu-se astfel ca fiind corect reținută incidența art. 44 alin. (3) C. pen. Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, care a invocat următoarele motive:

9

pct. 21 C. proc. pen.

Se arată că inculpatul a fost citat la domiciliul fostei soții, unde nu mai locuia și prin afișare, deși existau la dosar alte două adrese menționate de inculpat la care ar fi putut fi citat sau ar fi trebuit solicitate relații de la Serviciul de Evidență Informatizată a Persoanei.

Se motivează că în mod greșit au fost reținute numai declarațiile inculpatului și a anumitor martori, iar declarațiile părților vătămate au fost apreciate ca subiective.

De asemenea, se mai arată că legea cere ca reacția să fie proporțională cu pericolul creat, adică să existe oarecare echivalență între fapta săvârșită în apărare și atacul care a condus la necesitatea unei apărări. În speță, se susține că această proporționalitate nu există, astfel că inculpatul trebuie să răspundă penal pentru săvârșirea în concurs a infracțiunii de omor calificat și a două infracțiuni de lovire.

Recursul este neîntemeiat.

Înalta Curte, analizând decizia recurată, atât prin prisma criticilor formulate de parchet cât și în conformitate cu dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., apreciază că aceasta este legală și temeinică.

Referitor la primul motiv de recurs invocat de parchet, respectiv soluționarea apelului fără citarea legală a inculpatului (caz de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 21 C. proc. pen.) este de observat că, potrivit art. 197 alin. (1) C. proc. pen., încălcarea dispozițiilor privind citarea este sancționată cu nulitatea relativă.

Ca atare, lipsa de procedură poate fi invocată doar de partea căreia i s-a adus o vătămare, nu și de către parchet.

Ca excepție, conform art. 197 alin. (4), instanța poate lua în considerare din oficiu, încălcarea oricărei alte dispoziții legale decât cele prevăzute în alin. (2) al aceluiași articol, în orice stare a procesului numai dacă anularea actului este necesară pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei.

Parchetul, în susținerea acestui motiv de recurs nu a făcut, însă, nici o referire la art. 197 alin. (4) C. proc. pen. și nu a adus nici un argument pentru a dovedi că este necesară anularea deciziei pronunțate în apel, întrucât s-a dat cu citarea nelegală a inculpatului.

Admițând însă, că ar fi incidente dispozițiile art. 197 alin. (4) C. proc. pen., Înalta Curte observă că susținerile parchetului nu sunt fondate, întrucât inculpatul a fost citat în apel prin afișare la sediul consiliului local în a cărui rază teritorială s-a săvârșit infracțiunea cu respectarea art. 177 alin. (4) C. proc. pen.

Instanța a procedat la această modalitate de citare a inculpatului, întrucât acestuia nu i se cunoștea adresa și nici locul său de muncă.

Parchetul face referire la existența a două adrese menționate în dosar la care instanța ar fi trebuit să-l citeze pe inculpat.

Observăm însă, că una din aceste adrese, respectiv, cea din Constanța, nu este reședința inculpatului, ci sediul PSD, iar cea de a doua adresă indicată de inculpat ca adresă este aceea a concubinei, dar nu a fost indicată de inculpat ca adresă de reședință, ci apare la dosar în examinarea propunerii de arestare preventivă, inculpatul menționând că de arestarea sa dorește să-i fie anunțată concubina sa, G.E.

De asemenea, nu i se poate reproșa instanței de apel că nu a făcut suficiente demersuri pentru a afla noua adresă a inculpatului, întrucât acestuia îi revenea obligația să încunoștiințeze instanța despre schimbarea adresei, conform art. 177 alin. (3) C. proc. pen.

Înalta Curte apreciază de asemenea, ca nefondată și critica parchetului vizând greșita achitare (caz de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 18 C. proc. pen.).

În mod corect, ambele instanțe au apreciat că inculpatul s-a aflat în legitimă apărare în forma reglementată de prevederile alin. (3) al art. 44 C. pen., potrivit căruia „este, de asemenea, în legitimă apărare și acela care din cauza tulburării sau temerii a depășit limitele unei apărări proporționale cu gravitatea pericolului și cu împrejurările în care s-a produs atacul.”

Ca premisă pentru a reține incidența acestui text este existența unui atac îndreptat împotriva celui care se apără, ulterior, disproporționat, respectiv îndreptat împotriva inculpatului.

Deși parchetul critică modalitatea în care instanțele au interpretat probele administrate, Înalta Curte observă că situația de fapt stabilită în faza cercetării judecătorești este corectă, rezultatul unei interpretări coroborate a materialului probator administrat, bazată pe raționamente logice și juridice.

Elementul esențial ce a rezultat din probatoriu, care este de necontestat și la care parchetul nu face referire în motivarea recursului, este acela că, la scurt timp după incident, pe corpul și fața inculpatului s-au constatat multiple leziuni, menționate în raportul de constatare medico-legală nr. 562/LR din 10 septembrie 2007 al SML Constanța.

În mod corect deci, s-au înlăturat declarațiile părților vătămate, care au afirmat că nu au exercitat violențe asupra inculpatului și s-a acceptat versiunea inculpatului, care a arătat că a fost agresat fizic de cele trei părți vătămate.

Versiunea inculpatului este susținută nu doar de actul medico-legal dar și de martorul R.C., care a arătat că la momentul inițial al sosirii inculpatului în bar, acesta nu avea nicio urmă de lovituri pe față și nici pe mâini.

Mai mult, inculpatul a fost depistat de lucrătorii de poliție la locuința sa chiar în seara incidentului, la orele 22

30

– conform procesului-verbal de la fila 26 dos. urm. pen. – deci la cel mult o oră de la consumarea faptelor și, fără exercitarea de violențe asupra sa, condus la sediul poliției, apoi reținut la 08 septembrie 2007, aspecte din care rezultă că producerea leziunilor asupra inculpatului a avut loc în timpul altercației cu părțile vătămate.

Raportul de constatare medico-legală nr. 562/LR atestă că leziunile traumatice ale inculpatului s-au putut produce prin lovire cu și de corp dur și pot data din 7 septembrie 2007, necesitând 3-4 zile de îngrijiri medicale. De asemenea, fotografiile judiciare efectuate inculpatului la data de 8 septembrie 2007 dovedesc existența unor multiple leziuni pe fața, corpul, mâinile și picioarele acestuia.

Tipologia și poziționarea leziunilor confirmă versiunea oferită de inculpat vizând existența unei agresiuni fizice față de acesta, în premomentul reacției violente a inculpatului, constând în folosirea unui instrument tăietor-înțepător, respectiv, briceag.

Caracteristicile acestui obiect vulnerant, așa cum se relevă din fotografiile judiciare, duc la concluzia că justificarea inculpatului este verosimilă, respectiv că era folosit la tăierea alimentelor și nu în scopul folosirii ca armă albă.

De asemenea, poziția victimei, pe trotuarul opus ușii de acces în bar, la o distanță de circa 20 de metri coroborat cu împrejurarea că inculpatul este cel care a părăsit primul barul, confirmă susținerea acestuia că a fost urmărit și agresat de cele două părți vătămate și victimă.

Prin urmare, atacul ca premisă a legitimei apărări a fost dovedit în cauză, acțiunea agresivă de urmărire și lovire a inculpatului de grupul celor trei persoane întrunind condițiile unui atac direct, imediat și injust, îndreptat împotriva sa, care îi punea în pericol grav propria persoană, potrivit art. 44 alin. (2) C. proc. pen.

Modul alert de desfășurare a incidentului, disproporția evidentă dintre părțile implicate, caracterul multiplu al loviturilor primite puteau constitui, așa cum au reținut ambele instanțe, o cauză de temere și tulburare a inculpatului care să-l fi determinat, cu intenție spontană, să încerce înlăturarea atacului îndreptat împotriva sa, prin folosirea obiectului vulnerant, deținut în alte scopuri decât folosirea ca armă de apărare.

Este evident că rezultatul produs apare ca disproporționat față de leziunile prezentate de inculpat, dar condițiile în care s-au petrecut faptele, noaptea, într-un loc cu iluminat public redus, într-o zonă a localității având referințe negative, precum și dinamica accelerată a acțiunii au produs inculpatului acea stare psihică de tulburare și temere preexistentă ripostei.

Nu se poate susține că acțiunile inculpatului au fost conștientizate de acesta sub aspectul proporționalității, nu putea să-și dozeze forța loviturilor și nici nu a avut timpul necesar să aprecieze dacă o simplă apărare, fără a folosi briceagul, ar fi corespuns, proporțional atacului.

La evaluarea stării de tulburare și temere în mod corect s-a reținut și vârsta inculpatului, 56 ani la data comiterii faptei, raportat la numărul și vârsta agresorilor (O.M. 37 ani, D.P.S. – 31 ani și A.C. – 54 ani), diferența de constituție fizică (defavorabilă inculpatului), împrejurarea că inculpatul nu-i cunoștea pe agresori, aceștia erau sub influența alcoolului, astfel că nu putea să prevadă care este scopul urmărit de aceștia prin agresiunea exercitată, situație de natură a-i accentua emoția, ceea ce l-a făcut să lovească cu briceagul la întâmplare, în scop descurajator, fără a viza o zonă anume.

Toate aceste elemente îndreptățesc aprecierea instanțelor privind incidența art. 44 alin. (3) C. pen., astfel că Înalta Curte, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de parchet.

Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile rămân în sarcina statului, onorariul avocatului din oficiu urmând a se plăti din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța

împotriva deciziei penale nr. 107/P din 16 octombrie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, privind pe inculpatul V.G..

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 3 aprilie 2009.