ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1683/2011

Asupra recursului de față ; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele : I. Prin sentința penală nr. 351/F din 24 noiembrie 2010 a Tribunalului Ialomița, în temeiul art. 20 raportat la art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 74 - 76 C. pen. a condamnat inculpatul C.S., deținut în Penitenciarul Slobozia, la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pedeapsă complementară prevăzută de art. 65 C. pen. pentru comiterea infracțiunii de tentativă de omor. În temeiul art. 71 C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pedeapsă accesorie.

În temeiul art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în temeiul art. 88 C. pen. s-a scăzut din pedeapsa închisorii durata reținerii și arestării preventive de la 10 iulie 2010 la zi. În temeiul art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a unui briceag corp delict aflat la Camera de corpuri delicte a instanței. În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare. În temeiul art. 14 și art. 346 C. proc. pen. și art. 998 C. civ. a obligat inculpatul la 2.171,61 lei despăgubiri civile către Spitalul Județean de Urgență Slobozia și la 15.000 lei despăgubiri pentru daune morale către partea civilă U.M.

A obligat inculpatul la 2.500 lei cheltuieli judiciare către stat. S-a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Ialomița nr. 662/P/2010 din 22 septembrie 2010 a fost trimis în judecată inculpatul C.S., deținut în Penitenciarul Slobozia pentru comiterea infracțiunii de tentativă la omor prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen. Inculpatul a fost cercetat în stare de reținere și arest preventiv, începând cu 10 iulie 2010, dată la care a fost pusă în mișcare acțiunea penală. S-a reținut în sarcina inculpatului că a aplicat o lovitură numitului U.M. cu un briceag în zona toracică provocându-i o plagă tăiată-înțepată penetrantă în cavitatea pleurală, cu pneumotorax care a impus intervenția chirurgicală de urgență și totodată i-a pus viața în primejdie.

În cauză au fost administrate probe pe parcursul urmăririi penale și la cercetarea judecătorească. Mijloacele de probă constau în: proces verbal de cercetare la fața locului și planșa foto; raport de constatare medico legală și certificat medico legal privind pe U.M.; raport de constatare medico legală și certificat medico legal privind pe C.S.; declarațiile martorilor D.V.R., Z.D., C.R.; declarațiile inculpatului și ale părții vătămate; briceagul - corp delict. Tribunalul din analiza actelor și lucrărilor dosarului, a reținut în fapt cele ce urmează: Inculpatul deține în partea de N-V a localității Slobozia o suprafață de 2.400 mp cultivată cu legume. Alăturat, de o parte și de alta, dețin suprafețe de teren cu destinație identică, partea vătămată U.M.

și, respectiv, D.V.R. Încă de la începutul posesiei acestui teren (anul 2000), între inculpat și vecinii săi au apărut discuții contradictorii cauzate de acuze reciproce în sensul furtului de legume, prezenței câinilor (lăsați nesupravegheați) pe terenul inculpatului, etc, discuții care de mai multe ori au degenerat în acte de violență, situații în care inițiativa a aparținut lui C.S. Astfel, la data de 01 septembrie 2002, s-a ajuns la situația ca inculpatul și partea vătămată U.M. să se strângă reciproc de gât, premergător inculpatul lovindu-și acest vecin cu un cuțit, provocându-i o plagă tăiată de 6 cm, în zona deltoidian stâng (certificat medico legal nr. 635/2002 emis de Serviciul de Medicină Legală Ialomița).

În ziua de 10 iulie 2010, în jurul orei 12,00 inculpatul a intrat pe terenul lui U.M., pe poartă, după ce a lăsat bicicleta în stradă, reproșându-i acestuia că în ziua precedentă câinele său îi degradase legumele prin satisfacerea necesităților. Concomitent, a început să îl lovească cu pumnul stând și genunchii în abdomen, în cealaltă mână având un briceag cu lama deschisă. Reacția vecinului a constat în a aplica și el lovituri cu pumnii, reușind la un moment dat să îl împingă pe inculpat în stradă prin poarta rămasă deschisă, loc în care acesta s-a împiedicat de bicicletă (pe care o lăsase culcată pe sol) și a căzut, iar peste el U.M. Imediat, U.M. s-a ridicat și a revenit în curte, constatând acum că de fapt fusese înjunghiat de către inculpat în zona toracică, zonă în care se declanșase hemoragia și a sunat la 112. Inculpatul, după ce a ridicat bicicleta de jos, a revenit pe propriul teren unde a aruncat briceagul și apoi a plecat spre oraș.

În timpul cercetării locului faptei, inculpatul a indicat locul în care a aruncat briceagul, la a cărui ridicare s-a procedat. Vătămarea suferită de U.M. a constat în leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu un corp dur și obiect tăietor - înțepător care au necesitat 21-22 zile îngrijiri medicale, plagă tăiată - înțepată toracică penetrantă în cavitatea pleurală cu pneumotorax care a impus intervenția chirurgicală de urgență, punându-i viața în primejdie, iar cea suferită de C.S. în tumefacții și echimoze care au necesitat 5-6 zile îngrijiri medicale, fără punerea vieții în primejdie. Inculpatul a recunoscut că 1-a lovit cu briceagul pe U.M. dar susține că s-a aflat în legitimă apărare.

În acest sens, inculpatul a declarat că U.M. a ieșit de pe terenul său în stradă unde a început să îl lovească concomitent cu tragerea sa în curte unde 1-a trântit la pământ, a continuat să îl lovească și numai în această situație a scos briceagul din buzunar, lovind pe partea vătămată. Relevantă însă este declarația părții vătămate conform căreia inculpatul a intrat peste el în curte, pregătit pentru a ataca întrucât ținea deja în mână briceagul cu lama desfăcută. Și inculpatul audiat în ședință a recunoscut comiterea faptei, arătând că l-a lovit cu briceagul pe U.M., întrucât 1-a provocat, în sensul că l-a înjurat de mamă. În cauză, s-a dispus și efectuat o expertiză medico legală psihiatrică, expertiza concluzionând că inculpatul prezintă tulburare de personalitate de tip instabil - emoțional și are discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care este cercetat.

Instanța a constatat că nu se poate reține nici provocare și nici legitimă apărare pentru inculpat având în vedere împrejurările în care a fost săvârșită fapta - inculpatul a intrat pe terenul părții vătămate pe care a lovit-o cu pumnul și genunchi apoi cu briceagul. Fapta inculpatului, așa cum a fost descrisă de a aplica o lovitură numitului U.M. cu un briceag în zona toracică provocându-i o plagă tăiată - înțepată penetrantă în cavitatea pleurală, cu pneumotorax care a impus intervenția chirurgicală de urgență și totodată i-a pus viața în primejdie, constituie infracțiunea de tentativă de omor, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen., texte de lege enunțate în ședință publică, în baza cărora inculpatul urmează a fi condamnat.

La individualizarea pedepsei inculpatului, instanța urmează a avea în vedere criteriile de individualizare legală prevăzute de art. 72 C. pen. Inculpatul nu a mai fost condamnat, a recunoscut comiterea faptelor în limitele arătate este suferind, astfel că urmează a-i aplica circumstanțe atenuante și reduce pedeapsa sub limita minimă prevăzută de textul de lege incriminator. II. Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel inculpatul C.S. criticând-o pentru netemeinicie. În acest sens, apelantul a susținut că în mod greșit nu s-a reținut starea de provocare în condițiile în care există dovezi cu privire la faptul că partea vătămată l-a lovit și că urmare a acestor violențe, la rândul său a aplicat lovitura cu briceagul.

Mai susține apelantul că instanța de fond nu a ținut seama de concluziile raportului de constatare medico-legală psihiatrică din care rezultă că el prezintă personalitate de tip instabil emoțional, lucru știut de partea vătămată. Deasemenea, apelantul inculpat a criticat sentința instanței de fond sub aspectul individualizării pedepsei și a rezolvării laturii civile cu susținerea că în raport cu circumstanțele personale s-ar fi impus aplicarea unei pedepse sub limita specială și cu executare fără privare de libertate. În legătură cu latura civilă, apelantul a considerat că daunele morale au fost stabilite într-un cuantum exagerat, în afara posibilităților sale. Examinând sentința atacată din perspectiva criticilor formulate cât și din oficiu, conform dispozițiilor art. 371 alin. (2) C. proc.

pen., Curtea a apreciat că apelul inculpatului este nefondat și în urma propriului examen asupra probatoriului administrat în cauză constată următoarele: Sub aspectul situației de fapt: Coroborând declarațiile părții vătămate U.M. (filele 79-81 d.u.p., fila 26 instanță fond) cu susținerile inculpatului (filele 6-71, 74-78 d.u.p., fila 16 instanță fond) rezultă că în ziua de 10 iulie 2010 în jurul prânzului inculpatul și partea vătămată se aflau fiecare pe terenul său din orașul Slobozia. Cele două terenuri sunt alăturate și între cei doi există vechi conflicte generate de repetatele acuzații ale inculpatului referitoare la faptul că legumele din grădina sa ar fi murdărite de câinii părții vătămate.

În ziua de 10 iulie 2010 cearta, pe aceeași temă, dintre cei doi a degenerat în violențe când inculpatul, având un briceag deschis în mână, a pătruns pe terenul părții vătămate. A urmat un schimb de lovituri cu pumnii, partea vătămată încercând să respingă loviturile inculpatului și să-l împingă în afara terenului său. În momentul în care aproape era să fie scos în stradă, inculpatul s-a împiedicat de propria bicicletă sprijinită de gard și a căzut antrenând în cădere și pe partea vătămată căreia i-a aplicat o lovitură cu briceagul. Din concluziile raportului de constatare medico-legală (fila 21 d.u.p.) rezultă că partea vătămată a suferit o leziune importantă, înțepată la nivelul toracelui, care i-a pus în primejdie viața, și mai multe leziuni ușoare la nivelul corpului (excoriații).

De asemenea, montajul fotografic și raportul de constatare medico-legală obiectivează și pe fața inculpatului leziuni ușoare, echimoze și excoriații (filele 16-17, 46 d.u.p.). Coroborând declarațiile inculpatului, ale părții vătămate, cu acte medicale (fila 47 d.u.p. și 84 d.u.p.) ale acestora din 2002 și cu declarațiile martorului D.R. (filele 88 d.u.p., 31 dosar fond) rezultă că nu numai că între partea vătămată și inculpat relații erau mai mult decât tensionate încă din anul 2002, dar și că atitudinea violență era o constantă în relațiile acestuia din urmă cu vecinii săi. Instanța a notat și faptul că din certificatul medico-legal referitor la agresiunea suferită de aceeași parte vătămată în anul 2002 rezultă că inculpatul a lovit tot cu un obiect tăietor (fila 84 d.u.p.).

În acest context probator, Curtea a constatat că situația de fapt a fost corect stabilită de instanța de fond. Sub aspectul încadrării juridice. Față de zona lezată, obiectul vulnerant și gravitatea leziunii și faptul punerii în primejdie a vieții victimei, încadrarea juridică în infracțiunea de tentativă la omor, prev. de art. 20 raportat la art. 174 C. pen. este judicioasă. Cum din probele administrate în cauză inclusiv din declarațiile inculpatului rezultă că acesta a inițiat conflictul, pătrunzând pe terenul părții vătămate și având asupra sa un briceag cu lama deschisă, cu care a și lovit este evident că în favoarea acestuia nu s-ar putea reține scuza provocării, astfel că apărarea acestuia în acest sens va fi privită de instanță ca nefondată.

Sub aspectul individualizării pedepsei, Curtea constată că regimul sancționator stabilit inculpatului (cuantum al pedepsei și modalitate de executare) este corespunzător criteriilor legale prevăzute de art. 72 C. pen. și scopurilor pedepsei, astfel cum sunt reglementate în art. 52 C. pen. Astfel, este evident că infracțiunea săvârșită de inculpat prezintă un pericol social concret sporit, fiind vorba de valoarea supremă protejată de lege – viața umană. Pe de altă parte, în mod corect s-a reținut cu valoare de circumstanțe atenuante lipsa antecedentelor penale și sinceritatea inculpatului. Însă, având în vedere, lipsa de autocontrol asupra tendințelor de violență, de care inculpatul este conștient, ușurința de a recurge la arme albe vădește un potențial criminogen care impune reeducarea acestuia prin executarea pedepsei în condiții privative de libertate.

Împrejurarea că inculpatul a fost diagnosticat cu „tulburare de personalitate de tip instabil - emoțional” în condițiile în care „păstrează capacitatea psihică de apreciere critică a conținutului și consecințelor faptelor sale” (filele 43-44 d.u.p.) nu poate constitui un temei pentru diminuarea răspunderii penale prin reținerea scuzei provocării [art. 73 lit. b) C. pen.] și nici pentru stabilirea unei modalități de executare a pedepsei în regim neprivativ de libertate. Așa fiind, pentru considerentele mai sus arătate, Curtea a considerat că sentința atacată este temeinică și legală, motiv pentru care, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge apelul inculpatului ca nefondat. Așa fiind, prin decizia penală nr. 16/A din 17 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul inculpat C.S.

împotriva sentinței penale nr. 351/F din 24 noiembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Ialomița. S-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului C.S. și s-a dedus prevenția de la data de 10 iulie 2010 la zi. A obligat apelantul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. III. Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul C.S., fără a-l motiva în scris așa cum prevăd dispozițiile art. 385 10 alin. (2) C. proc. pen. La termenul de judecată de astăzi, 27 aprilie 2011 prezent personal, inculpatul C.S. a învederat instanței că își retrage recursul promovat în cauză. În raport de declarația personală a recurentului inculpat indicată mai sus, Înalta Curte în conformitate cu dispozițiile art. 385 4 alin. (2) teza II C. proc.

pen. combinat cu art. 369 alin. (1) C. proc. pen. va lua act de declarația de retragere a recursului de față. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Ia act de declarația de retragere a recursului formulat de inculpatul C.S. împotriva deciziei penale nr. 16/A din 17 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu inculpatului, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 aprilie 2011.