ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1683/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1683/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față ;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele :

I. Prin sentința penală

nr. 351/F din 24 noiembrie 2010 a Tribunalului Ialomița, în temeiul art. 20

raportat la art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 74 - 76 C. pen. a condamnat

inculpatul C.S., deținut în Penitenciarul Slobozia, la pedeapsa de 3 ani

închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a

II-a și lit. b) C. pen., pedeapsă complementară prevăzută de art. 65 C. pen.

pentru comiterea infracțiunii de tentativă de omor.

În temeiul art. 71 C.

pen. pe durata executării pedepsei închisorii s-au interzis inculpatului

drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.,

pedeapsă accesorie.

În temeiul art. 350 C.

proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în temeiul art. 88 C.

pen. s-a scăzut din pedeapsa închisorii durata reținerii și arestării

preventive de la 10 iulie 2010 la zi.

În temeiul art. 118 lit.

b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a unui briceag corp delict

aflat la Camera de corpuri delicte a instanței.

În temeiul art. 7 din

Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat în

vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul Național de Date Genetice

Judiciare.

În temeiul art. 14 și

art. 346 C. proc. pen. și art. 998 C. civ. a obligat inculpatul la 2.171,61 lei

despăgubiri civile către Spitalul Județean de Urgență Slobozia și la 15.000 lei

despăgubiri pentru daune morale către partea civilă U.M.

A obligat inculpatul

la 2.500 lei cheltuieli judiciare către stat.

S-a reținut că, prin

rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Ialomița nr. 662/P/2010 din 22

septembrie 2010 a fost trimis în judecată inculpatul C.S., deținut în

Penitenciarul Slobozia pentru comiterea infracțiunii de tentativă la omor

prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen.

Inculpatul a fost

cercetat în stare de reținere și arest preventiv, începând cu 10 iulie 2010,

dată la care a fost pusă în mișcare acțiunea penală.

S-a reținut în

sarcina inculpatului că a aplicat o lovitură numitului U.M. cu un briceag în

zona toracică provocându-i o plagă tăiată-înțepată penetrantă în cavitatea

pleurală, cu pneumotorax care a impus intervenția chirurgicală de urgență și

totodată i-a pus viața în primejdie.

În cauză au fost

administrate probe pe parcursul urmăririi penale și la cercetarea

judecătorească.

Mijloacele de probă

constau în: proces verbal de cercetare la fața locului și planșa foto; raport

de constatare medico legală și certificat medico legal privind pe U.M.; raport

de constatare medico legală și certificat medico legal privind pe C.S.; declarațiile

martorilor D.V.R., Z.D., C.R.; declarațiile inculpatului și ale părții

vătămate; briceagul - corp delict.

Tribunalul din

analiza actelor și lucrărilor dosarului, a reținut în fapt cele ce urmează:

Inculpatul deține în

partea de N-V a localității Slobozia o suprafață de 2.400 mp cultivată cu

legume. Alăturat, de o parte și de alta, dețin suprafețe de teren cu destinație

identică, partea vătămată U.M. și, respectiv, D.V.R.

Încă de la începutul

posesiei acestui teren (anul 2000), între inculpat și vecinii săi au apărut

discuții contradictorii cauzate de acuze reciproce în sensul furtului de

legume, prezenței câinilor (lăsați nesupravegheați) pe terenul inculpatului,

etc, discuții care de mai multe ori au degenerat în acte de violență, situații

în care inițiativa a aparținut lui C.S.

Astfel, la data de 01

septembrie 2002, s-a ajuns la situația ca inculpatul și partea vătămată U.M. să

se strângă reciproc de gât, premergător inculpatul lovindu-și acest vecin cu un

cuțit, provocându-i o plagă tăiată de 6 cm, în zona deltoidian stâng

(certificat medico legal nr. 635/2002 emis de Serviciul de Medicină Legală

Ialomița).

În ziua de 10 iulie 2010,

în jurul orei 12,00 inculpatul a intrat pe terenul lui U.M., pe poartă, după ce

a lăsat bicicleta în stradă, reproșându-i acestuia că în ziua precedentă

câinele său îi degradase legumele prin satisfacerea necesităților. Concomitent,

a început să îl lovească cu pumnul stând și genunchii în abdomen, în cealaltă

mână având un briceag cu lama deschisă.

Reacția vecinului a

constat în a aplica și el lovituri cu pumnii, reușind la un moment dat să îl

împingă pe inculpat în stradă prin poarta rămasă deschisă, loc în care acesta

s-a împiedicat de bicicletă (pe care o lăsase culcată pe sol) și a căzut, iar

peste el U.M.

Imediat, U.M. s-a

ridicat și a revenit în curte, constatând acum că de fapt fusese înjunghiat de

către inculpat în zona toracică, zonă în care se declanșase hemoragia și a

sunat la 112.

Inculpatul, după ce a

ridicat bicicleta de jos, a revenit pe propriul teren unde a aruncat briceagul

și apoi a plecat spre oraș.

În timpul cercetării

locului faptei, inculpatul a indicat locul în care a aruncat briceagul, la a

cărui ridicare s-a procedat.

Vătămarea suferită de

U.M. a constat în leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu un

corp dur și obiect tăietor - înțepător care au necesitat 21-22 zile îngrijiri

medicale, plagă tăiată - înțepată toracică penetrantă în cavitatea pleurală cu

pneumotorax care a impus intervenția chirurgicală de urgență, punându-i viața

în primejdie, iar cea suferită de C.S. în tumefacții și echimoze care au

necesitat 5-6 zile îngrijiri medicale, fără punerea vieții în primejdie.

Inculpatul a

recunoscut că 1-a lovit cu briceagul pe U.M. dar susține că s-a aflat în

legitimă apărare.

În acest sens,

inculpatul a declarat că U.M. a ieșit de pe terenul său în stradă unde a

început să îl lovească concomitent cu tragerea sa în curte unde 1-a trântit la

pământ, a continuat să îl lovească și numai în această situație a scos

briceagul din buzunar, lovind pe partea vătămată.

Relevantă însă este

declarația părții vătămate conform căreia inculpatul a intrat peste el în

curte, pregătit pentru a ataca întrucât ținea deja în mână briceagul cu lama

desfăcută.

Și inculpatul audiat

în ședință a recunoscut comiterea faptei, arătând că l-a lovit cu briceagul pe U.M.,

întrucât 1-a provocat, în sensul că l-a înjurat de mamă.

În cauză, s-a dispus

și efectuat o expertiză medico legală psihiatrică, expertiza concluzionând că

inculpatul prezintă tulburare de personalitate de tip instabil - emoțional și

are discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care este cercetat.

Instanța a constatat

că nu se poate reține nici provocare și nici legitimă apărare pentru inculpat

având în vedere împrejurările în care a fost săvârșită fapta - inculpatul a

intrat pe terenul părții vătămate pe care a lovit-o cu pumnul și genunchi apoi

cu briceagul.

Fapta inculpatului,

așa cum a fost descrisă de a aplica o lovitură numitului U.M. cu un briceag în

zona toracică provocându-i o plagă tăiată - înțepată penetrantă în cavitatea

pleurală, cu pneumotorax care a impus intervenția chirurgicală de urgență și

totodată i-a pus viața în primejdie, constituie infracțiunea de tentativă de

omor, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen., texte de lege enunțate

în ședință publică, în baza cărora inculpatul urmează a fi condamnat.

La individualizarea

pedepsei inculpatului, instanța urmează a avea în vedere criteriile de

individualizare legală prevăzute de art. 72 C. pen.

Inculpatul nu a mai

fost condamnat, a recunoscut comiterea faptelor în limitele arătate este

suferind, astfel că urmează a-i aplica circumstanțe atenuante și reduce

pedeapsa sub limita minimă prevăzută de textul de lege incriminator.

II. Împotriva acestei

sentințe penale a declarat apel inculpatul C.S. criticând-o pentru

netemeinicie.

În acest sens,

apelantul a susținut că în mod greșit nu s-a reținut starea de provocare în

condițiile în care există dovezi cu privire la faptul că partea vătămată l-a

lovit și că urmare a acestor violențe, la rândul său a aplicat lovitura cu

briceagul.

Mai susține apelantul

că instanța de fond nu a ținut seama de concluziile raportului de constatare

medico-legală psihiatrică din care rezultă că el prezintă personalitate de tip

instabil emoțional, lucru știut de partea vătămată.

Deasemenea, apelantul

inculpat a criticat sentința instanței de fond sub aspectul individualizării

pedepsei și a rezolvării laturii civile cu susținerea că în raport cu

circumstanțele personale s-ar fi impus aplicarea unei pedepse sub limita

specială și cu executare fără privare de libertate.

În legătură cu latura

civilă, apelantul a considerat că daunele morale au fost stabilite într-un

cuantum exagerat, în afara posibilităților sale.

Examinând sentința

atacată din perspectiva criticilor formulate cât și din oficiu, conform

dispozițiilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a apreciat că apelul

inculpatului este nefondat și în urma propriului examen asupra probatoriului

administrat în cauză constată următoarele:

Sub aspectul situației

de fapt:

Coroborând

declarațiile părții vătămate U.M. (filele 79-81 d.u.p., fila 26 instanță fond)

cu susținerile inculpatului (filele 6-71, 74-78 d.u.p., fila 16 instanță fond)

rezultă că în ziua de 10 iulie 2010 în jurul prânzului inculpatul și partea

vătămată se aflau fiecare pe terenul său din orașul Slobozia. Cele două

terenuri sunt alăturate și între cei doi există vechi conflicte generate de

repetatele acuzații ale inculpatului referitoare la faptul că legumele din

grădina sa ar fi murdărite de câinii părții vătămate.

În ziua de 10 iulie 2010

cearta, pe aceeași temă, dintre cei doi a degenerat în violențe când

inculpatul, având un briceag deschis în mână, a pătruns pe terenul părții

vătămate.

A urmat un schimb de

lovituri cu pumnii, partea vătămată încercând să respingă loviturile

inculpatului și să-l împingă în afara terenului său.

În momentul în care

aproape era să fie scos în stradă, inculpatul s-a împiedicat de propria

bicicletă sprijinită de gard și a căzut antrenând în cădere și pe partea

vătămată căreia i-a aplicat o lovitură cu briceagul.

Din concluziile

raportului de constatare medico-legală (fila 21 d.u.p.) rezultă că partea

vătămată a suferit o leziune importantă, înțepată la nivelul toracelui, care

i-a pus în primejdie viața, și mai multe leziuni ușoare la nivelul corpului

(excoriații).

De asemenea, montajul

fotografic și raportul de constatare medico-legală obiectivează și pe fața

inculpatului leziuni ușoare, echimoze și excoriații (filele 16-17, 46 d.u.p.).

Coroborând

declarațiile inculpatului, ale părții vătămate, cu acte medicale (fila 47

d.u.p. și 84 d.u.p.) ale acestora din 2002 și cu declarațiile martorului D.R.

(filele 88 d.u.p., 31 dosar fond) rezultă că nu numai că între partea vătămată

și inculpat relații erau mai mult decât tensionate încă din anul 2002, dar și

că atitudinea violență era o constantă în relațiile acestuia din urmă cu

vecinii săi.

Instanța a notat și

faptul că din certificatul medico-legal referitor la agresiunea suferită de

aceeași parte vătămată în anul 2002 rezultă că inculpatul a lovit tot cu un

obiect tăietor (fila 84 d.u.p.).

În acest context

probator, Curtea a constatat că situația de fapt a fost corect stabilită de

instanța de fond.

Sub aspectul

încadrării juridice.

Față de zona lezată,

obiectul vulnerant și gravitatea leziunii și faptul punerii în primejdie a

vieții victimei, încadrarea juridică în infracțiunea de tentativă la omor,

prev. de art. 20 raportat la art. 174 C. pen. este judicioasă.

Cum din probele

administrate în cauză inclusiv din declarațiile inculpatului rezultă că acesta

a inițiat conflictul, pătrunzând pe terenul părții vătămate și având asupra sa

un briceag cu lama deschisă, cu care a și lovit este evident că în favoarea

acestuia nu s-ar putea reține scuza provocării, astfel că apărarea acestuia în

acest sens va fi privită de instanță ca nefondată.

Sub aspectul

individualizării pedepsei, Curtea constată că regimul sancționator stabilit

inculpatului (cuantum al pedepsei și modalitate de executare) este

corespunzător criteriilor legale prevăzute de art. 72 C. pen. și scopurilor

pedepsei, astfel cum sunt reglementate în art. 52 C. pen.

Astfel, este evident

că infracțiunea săvârșită de inculpat prezintă un pericol social concret

sporit, fiind vorba de valoarea supremă protejată de lege – viața umană.

Pe de altă parte, în

mod corect s-a reținut cu valoare de circumstanțe atenuante lipsa

antecedentelor penale și sinceritatea inculpatului.

Însă, având în

vedere, lipsa de autocontrol asupra tendințelor de violență, de care inculpatul

este conștient, ușurința de a recurge la arme albe vădește un potențial

criminogen care impune reeducarea acestuia prin executarea pedepsei în condiții

privative de libertate.

Împrejurarea că

inculpatul a fost diagnosticat cu „tulburare de personalitate de tip instabil -

emoțional” în condițiile în care „păstrează capacitatea psihică de apreciere

critică a conținutului și consecințelor faptelor sale” (filele 43-44 d.u.p.) nu

poate constitui un temei pentru diminuarea răspunderii penale prin reținerea

scuzei provocării [art. 73 lit. b) C. pen.] și nici pentru stabilirea unei

modalități de executare a pedepsei în regim neprivativ de libertate.

Așa fiind, pentru

considerentele mai sus arătate, Curtea a considerat că sentința atacată este

temeinică și legală, motiv pentru care, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C.

proc. pen. va respinge apelul inculpatului ca nefondat.

Așa fiind, prin

decizia penală nr. 16/A din 17 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția

penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a respins, ca nefondat,

apelul declarat de apelantul inculpat C.S. împotriva sentinței penale nr. 351/F

din 24 noiembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Ialomița.

S-a menținut starea

de arest preventiv a inculpatului C.S. și s-a dedus prevenția de la data de 10

iulie 2010 la zi.

A obligat apelantul

inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

III. Împotriva

acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul C.S., fără a-l motiva în

scris așa cum prevăd dispozițiile art. 385

10

alin. (2) C. proc. pen.

La termenul de

judecată de astăzi, 27 aprilie 2011 prezent personal, inculpatul C.S. a învederat

instanței că își retrage recursul promovat în cauză.

În raport de declarația

personală a recurentului inculpat indicată mai sus, Înalta Curte în

conformitate cu dispozițiile art. 385

4

alin. (2) teza II C. proc.

pen. combinat cu art. 369 alin. (1) C. proc. pen. va lua act de declarația de

retragere a recursului de față.

Văzând și dispozițiile

art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de declarația de retragere a

recursului formulat de inculpatul C.S. împotriva deciziei penale nr. 16/A din

17 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze

cu minori și de familie.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de

200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu inculpatului, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 27 aprilie 2011.