ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 298/2012

Asupra recursurilor

de față:

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

secția a II-a penală, prin încheierea din 20 ianuarie 2012 a amânat din motive

de ordin procedural la data de 10 februarie 2012 soluționarea apelurilor

declarate de inculpații P.P.Z. și C.G.L., interval de timp în care s-a menținut

arestarea preventivă a acestora în conformitate cu dispozițiile art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen. (ce statuează că „în cursul judecății, instanța

verifică periodic dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia

măsurii arestării preventive”, putând dispune „când instanța constată că

temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri, impun în continuare

privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de

libertate (.) menținerea arestării preventive”.

Dispunând astfel,

instanța a constatat că inculpații au fost arestați preventiv în cursul

urmăririi penale desfășurate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție – D.N.A. – S.T.B., la data de 8 septembrie 2011, în temeiul art.

143 raportat la art. 148 lit. f) C. proc. pen., măsura prelungită, menținută

ulterior succesiv pe parcursul procesului penal, până la momentul actual,

existând bănuială legitimă, privind săvârșirea unei infracțiuni grave ce

depășește peste 4 ani închisoare, iar lăsarea acestora în libertate prezintă un

pericol concret pentru ordinea publică și anume aceea de luare de mită

prevăzută de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. raportat la art. 6 și 7 alin.

(1) din Legea nr. 78/2000.

Prin sentința penală

nr. 163 din 30 noiembrie 2011, Tribunalul Călărași, respingând cererile

inculpaților de achitare a dispus, în baza textului de lege susmenționat,

condamnarea lor la câte 4 ani de închisoare cu executare în regim de detenție,

după efectuarea cercetării judecătorești în condițiile art. 288 - art. 291 C. proc.

pen. cu respectarea drepturilor la apărare și a garanțiilor procedurale

prevăzute de art. 170 alin. (2) și art. 171 C. proc. pen. care a confirmat

săvârșirea infracțiunii amintite.

declarate împotriva încheierii amintite de inculpați cu solicitarea de a li se

revoca arestarea preventivă în cauză prin aplicarea dispozițiilor art. 160

b

alin. (2) C. proc. pen., sunt nefondate urmând a fi respinse ca atare, în baza

art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 300

2

cu referire la art. 160

b

C. proc. pen., în cursul judecății,

instanța verifică periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive. Dacă

instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în

continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică

privarea de libertate, dispune menținerea arestării preventive.

Verificând actele și

lucrările dosarului, Înalta Curte constată că instanța de apel, motivat, a

dispus legal și temeinic menținerea stării de arest deoarece, pe de o parte,

niciunul dintre temeiurile inițiale care au determinat arestarea nu a dispărut

(art. 143 și art. 148 C. proc. pen.) și acestea impun în continuare privarea de

libertate, iar pe de altă parte, în cauză a intervenit o hotărâre condamnatorie

la pedeapsa închisorii, hotărâre care, chiar nedefinitivă fiind ca urmare a

apelării de către inculpați, este de natură să justifice continuarea privării

de libertate în condițiile art. 5 paragraful 1 lit. a) din Convenția Europeană

a Drepturilor Omului, astfel cum acesta a fost interpretat de C.E.D.O. în cauza

W. contra Germaniei.

În raport de

gravitatea faptelor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, dar mai

ales a împrejurărilor concrete, corect instanța de apel a reținut că se impune

continuarea privării de libertate.

Potrivit art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurenții inculpați vor fi obligați la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de inculpații P.P.Z. și C.G.L. împotriva

încheierii din 20 ianuarie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a

penală, pronunțată în dosarul nr. 3917/116/2011/a2.

Obligă recurenții

inculpați la plata sumei de câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 01 februarie 2012.