ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1543/2012

Asupra recursurilor

de față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Încheierea din 24 aprilie 2012 a Curții

de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. 38147/3/2009

(1140/2011), în temeiul art. 300

2

raportat la art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen., a fost menținută starea de arest preventiv a

inculpaților P.J.B., T.G. și T.G.M.

Pentru a pronunța

această hotărâre instanța de apel a reținut că în cauză sunt îndeplinite atât

condițiile prev. de art. 143 C. proc. pen., cât și condițiile cumulative

instituite de art. 148 lit. f) C. proc. pen.

În ceea ce privește

condiția prev. de art. 143 C. proc. pen., Curtea a reținut că în cauză există

probe temeinice, în sensul art. 68

1

C. proc. pen., din care rezultă

presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care

instanța de fond a dispus condamnarea.

De asemenea, instanța

a constatat că sunt îndeplinite și condițiile cumulative prev. de art. 148 lit.

f) C. proc. pen., respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile

pentru care sunt judecați este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că

lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea

publică.

Împotriva acestei

încheieri au declarat recurs inculpații P.J.B., T.G. și T.G.M., solicitând

punerea lor în stare de libertate.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, examinând recursul în conformitate cu disp. art. 385

14

C. proc. pen. pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, constată

că acestea sunt nefondate pentru considerentele ce urmează:

Analizând actele și

lucrările dosarului, Curtea constată că temeiurile care au determinat arestarea

inițială a inculpaților se mențin, fiind îndeplinită una din condițiile

alternative prev. de art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen.

Sub aspectul

dispozițiilor art. 143 C. proc. pen., raportat la art. 68

1

C. proc.

pen., Curtea constată că probatoriul administrat până în prezent nu a făcut să

înceteze presupunerea rezonabilă că inculpații au comis infracțiunile pentru

care au fost arestați și, ulterior, trimiși în judecată.

Referitor la

dispozițiile art. 148 lit. f) C. proc. pen., Curtea constată că și acestea sunt

întrunite, în sensul că infracțiunile de săvârșirea cărora sunt acuzați

recurenții inculpați (art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, art. 3

alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000) sunt sancționate cu închisoarea mai mare

de 4 ani, iar lăsarea acestora în libertate prezintă în continuare un pericol

concret pentru ordinea publică.

În acest context, se

impune sublinierea că jurisprudența CEDO, în special cu referire la unele cauze

împotriva Franței (Letellier v. France) s-a admis că, prin gravitatea deosebită

și prin reacția particulară a opiniei publice, anumite infracțiuni pot suscita

o tulburare a societății de natură să justifice o detenție preventivă.

Timpul scurs de la

momentul luării măsurii arestării preventive nu este de natură a atenua în mod

semnificativ impactul negativ pe care l-ar avea asupra opiniei publice

judecarea inculpaților în stare de libertate pentru infracțiunile de asemenea

gravitate, existând riscul săvârșirii unor noi astfel de fapte.

Pe de altă parte,

acest interval de timp nu are nici caracter nerezonabil față de

particularitățile cauzei și de diligențele sporite cu care au acționat organele

judiciare, în prezent cauza aflându-se în fața instanței de apel.

CEDO stipulează în

art. 5 parag. 1 lit. c) necesitatea existenței unor motive rezonabile de a

presupune că persoana privată de libertate a comis o infracțiune, garantând

astfel temeinicia măsurii privative de libertate și caracterul său nearbitrar.

Prin hotărârea

Calejja v. Malta, Curtea a apreciat că faptele probatorii care ar putea da

naștere unei bănuieli legitime nu trebuie să fie de același nivel cu cele

necesare pentru a justifica o condamnare.

În speța dedusă

judecății, se are în vedere nu numai conformitatea cu dispozițiile procedurale

ale dreptului intern, ci și caracterul plauzibil al bănuielilor care au condus

la menținerea măsurii privative de libertate, precum și legitimitatea scopului

urmărit de măsura luată.

La acest moment

procesual, Curtea nu identifică vreun motiv întemeiat pentru punerea în

libertate, ci apreciază că întregul material probator administrat în cauză,

menționat prin Sentința penală nr. 131/F din 16 februarie 2011, de condamnare,

impune privarea de libertate, în continuare, iar nu vreo altă măsură

preventivă, arestarea preventivă fiind singura aptă să atingă scopul preventiv

reglementat de art. 136 C. proc. pen.

Tot astfel, se

apreciază că măsura arestării preventive se impune a fi menținută și prin

raportare la exigențele art. 5 parag. 3 din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului care protejează dreptul la libertate al persoanei, câtă vreme se bazează

pe motive pertinente și suficiente a o justifica.

Pertinența și

suficiența acestor motive se apreciază de instanță în ansamblul circumstanțelor

particulare ale cauzei și prin raportare la prevederile art. 136 C. proc. pen.,

privarea de libertate a inculpaților fiind necesară și pentru buna desfășurare

a procesului penal, în cauză fiind respectate toate garanțiile procesuale de

care aceasta se bucură conform legislației în vigoare.

În consecință,

constatând că măsura arestării preventive a fost luată cu respectarea

prevederilor legale și că nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la

momentul arestării preventive, în acord cu art. 139 alin. (1) și (3) C. proc.

pen., urmează a respinge, ca nefondate, cererile inculpaților de revocarea

măsurii arestării preventive.

Cu privire la

cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu

părăsi țara sau localitatea, formulate de inculpați, se constată următoarele:

Conform art. 139

alin. (2) C. proc. pen., măsura preventivă se înlocuiește cu o altă măsură când

a fost luată cu încălcarea prevederilor legale, caz în care se revocă arestarea

preventivă și se dispune punerea de îndată în libertate. Având în vedere

susținerile anterioare, Înalta Curte apreciază că măsura arestării preventive a

fost luată cu respectarea prevederilor legale (art. 143 și art. 148 lit. f),

art. 149

1

C. proc. pen.), neintervenind elemente de natură a

justifica susținerea că punerea în libertate a inculpaților nu prezintă pericol

pentru ordinea publică, iar luarea acestei măsuri atât de severe se impune și

pentru buna desfășurare a procesului penal în raport de natura și gravitatea

infracțiunilor pentru care inculpații sunt cercetați.

Aspectele invocate de

inculpați nu sunt motive suficiente pentru a dispune lăsarea în libertate a

acestora.

În concluzie, Înalta

Curte apreciază că, în prezenta cauză scopul măsurilor preventive nu poate fi

atins printr-o altă măsură preventivă mai puțin severă.

Față de cele

reținute, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta

Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații inculpații

P.J.B., T.G. și T.G.M.

În temeiul art. 192

alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenții inculpați la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de inculpații P.J.B., T.G. și T.G.M. împotriva

Încheierii din 24 aprilie 2012 a Curții de Apel București, Secția I Penală,

pronunțată în Dosarul nr. 38147/3/2009/a5 .

Obligă recurentele

inculpate T.G. și T.G.M. la plata sumelor de câte 125 RON cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 25 RON, reprezentând

onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se vor avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurentul

inculpat P.J.B. la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul

interpretului de limba maghiară se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație

și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 11 mai 2012.

Procesat de GGC - LM