ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1432/2012

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

sentința penală nr. 120 din 01 aprilie 2011 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița,

inculpatul A.N.R. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 4 luni închisoare pentru

comiterea infracțiunilor prev. și ped. de art. 271 din Legea nr. 86/2006, actualizată,

și art. 138 din Legea nr. 295/2004, actualizată, cu aplicarea disp. art. 320

1

alin. (1) și 7 C. proc. pen. și a disp. art. 74 alin. (1) lit. a) și c), art. 76

alin. (1) lit. d) și art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen.

În baza disp. art. 71 alin. (1) și (2)

C. pen., s-a aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului

drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Conform disp. art. 81-82 și, respectiv,

art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor

pe durata termenului de încercare de 2 ani și 4 luni.

S-a atras atenția inculpatului asupra disp.

art. 83 C. pen. potrivit cărora „dacă în cursul termenului de încercare va săvârși

din nou o infracțiune, pentru care se va pronunța o condamnare definitivă, chiar

după expirarea acestui termen, va fi revocată suspendarea condiționată, dispunându-se

executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru

noua infracțiune”.

Potrivit disp. art. 118 alin. (1) lit.

f) C. pen., s-a dispus confiscarea pistolului marca Z., calibru 9 mm, introdus de

inculpat fără drept pe teritoriul României și aflat în custodia I.P.J. Dâmbovița.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță

a reținut că la sfârșitul lunii octombrie 2009 inculpatul a mers împreună cu un

vecin în orașul Ruse din Bulgaria, cu scopul de a înmatricula un autovehicul, unde,

dintr-un bazar, a achiziționat un pistol care funcționează cu cartușe cu gaze lacrimogene,

așa cum au atestat factura fiscală din 26 ianuarie 2009 și bonul fiscal. La întoarcere

a trecut frontiera de stat din Bulgaria în România prin punctul Giurgiu-Ruse având

pistolul asupra sa pe care, însă, nu l-a declarat autorităților vamale, așa cum

cer normele legale în această materie, transportându-l la domiciliul din com. Gura

Ocniței, unde a susținut că l-a introdus într-un fișet metalic, fără să-l folosească.

Până în momentul depistării, A.N.R. nu a declarat arma achiziționată în Bulgaria

autorităților competente din România, fiind invitat la sfârșitul lunii martie 2010

la sediul Inspectoratului de Poliție al Județului Dâmbovița - Serviciul Arme, Explozibili

și Substanțe Toxice, unde i s-a cerut să predea pistolul, acesta conformându-se

solicitării lucrătorilor de poliție.

Din procesul-verbal întocmit de către lucrători

ai Serviciului A.E.S.T. din cadrul I.P.J. Dâmbovita la 26 martie 2010 a rezultat

că la data menționată inculpatul a predat pistolul achiziționat din Bulgaria. Din

cuprinsul referatului nr. 138600 din 07 aprilie 2010 întocmit de către lucrătorii

Serviciului A.E.S.T. din cadrul I.P.J. Dâmbovita a rezultat că inculpatul nu a fost

autorizat, potrivit legii, să introducă în țară, să transporte și să dețină arme

de foc din categoria celor supuse notificării.

Raportul de constatare tehnico-științifică

nr. 313317 din 22 septembrie 2010 încheiat de către Serviciul Criminalistic din

cadrul I.P.J. Dâmbovița a confirmat că pistolul în discuție marca Z., calibru 9

mm PAK, este o armă de foc fabricată special pentru a fi utilizată în scop de autoapărare,

funcționând cu muniție neletală cu gaze iritant-lacrimogene (cartușe de calibrul

9 mm PACS, 9 mm PACN, 9 mm PAPV), ori având efect sonor (cartușe de calibrul 9 mm

PAK, 9 mm PAB), în același raport fiind precizat faptul că pistolul examinat se

află în stare de funcționare, neavând caracter letal.

Înainte de începerea cercetării judecătorești,

inculpatul a declarat în conformitate cu disp. art. 320

1

alin. (1) C.

proc. pen. că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței,

solicitând ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza urmăririi

penale, pe care le cunoaște și și Ie însușește.

S-a reținut că fapta inculpatului, care

la sfârșitul lunii octombrie 2009 a transportat fără drept, pe teritoriul României,

prin punctul de trecere a frontierei Giurgiu-Ruse, până la domiciliul său din com.

Gura Ocniței, județul Dâmbovita, un pistol marca Z., calibru 9 mm, întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de efectuare fără drept a unor operațiuni cu arme

și muniții, prevăzută de art. 138 din Legea nr. 295/2004, modificată. La individualizarea

pedepselor, Tribunalul a avut în vedere criteriile generale prevăzute de disp.

art. 72 C. pen., dispozițiile părții generale a acestui Cod, limitele pedepselor

fixate în partea specială și în Legile nr. 86/2006 și 295/2004, modificată, gradul

de pericol social relativ ridicat al faptelor săvârșite, dar și persoana inculpatului,

necunoscut cu antecedente penale, cu o conduită anterioară bună, preocupat de îmbunătățirea

nivelului de cunoștințe și cu o pregătire profesională deosebită (absolvent al Facultății

de Ingineria Mediului și Biotehnologii din cadrul Universității Valahia din Târgoviște),

asociat al SC M. SRL, prezentând chiar și unele probleme de sănătate.

De asemenea, au fost avute în vedere și

împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, considerându-se că

în favoarea inculpatului pot fi reținute circumstanțe atenuante prevăzute de disp.

art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., acesta având un comportament deosebit înainte

de comiterea celor două infracțiuni și prezentându-se constant în fața autorității,

cu consecințele în planul stabilirii pedepselor, prevăzute de disp. art. 76

alin. (1) lit. d) C. pen., din punct de vedere al cuantumului, ele urmând să fie

dimensionate în apropierea minimului general, motivat de faptul că, din punct de

vedere al cuantumului, vor avea aptitudinea de a realiza scopurile prevăzute de

disp. art. 52 C. pen. (preventiv, educativ și sancționator și de a-l determina pe

inculpat să nu mai încalce normele legii penale).

S-a apreciat că faptele comise și recunoscute

de către inculpat nu prezintă caracteristicile prevăzute de disp. art. 18

1

C. pen., neexistând argumente pentru a susține că au adus doar o atingere

minimă valorilor apărate de lege și că ar fi lipsite în mod vădit de importanță,

neprezentând gradul de pericol social al unor infracțiuni.

S-a motivat, totodată, că împrejurările

concrete în care inculpatul și-a desfășurat activitatea infracțională, urmările

care s-au produs sau care s-ar fi putut produce, ținând cont și de exigențele deosebite

de reglementare a celor două fapte și de necesitatea asigurării unei protecții sporite

cetățenilor în raporturile cu cei care dețin arme, chiar și neletale, conduc la

concluzia că sancțiunile cu caracter administrativ sunt total insuficiente din perspectiva

imperativului atingerii scopurilor prevăzute de disp. art. 52 C. pen., nefiind identificate,

prin urmare, temeiuri care să justifice aplicarea acestora.

Constatând, însă, că sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de disp. art. 81 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., și apreciind că scopul

pedepsei rezultante poate fi atins chiar fără executarea acesteia, existând toate

premisele pentru reinserția sa socială, Tribunalul a dispus suspendarea condiționată

a executării acesteia pe durata termenului de încercare de 2 ani și 4 luni [stabilit

în conformitate cu disp. art. 82 alin. (1) C. pen.].

În baza disp. art. 71 alin. (2) C.

pen., i-au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a II-a și b) C. pen., ca pedepse accesorii, ținând cont și de dispozițiile

Deciziei nr. LXXIV/2007 pronunțată de către Secțiile Unite ale Înaltei Curți de

Casație și Justiție și de Jurisprudența C.E.D.O., natura și gravitatea infracțiunilor

comise, împrejurările în care s-au desfășurat și persoana inculpatului, nereclamând

și interzicerea dreptului său de a alege, cu privire la care s-a făcut însă aplicarea

disp. art. 71 alin. (5) C. pen., în sensul suspendării executării pe durata suspendării

condiționate a executării pedepsei principale.

În final, conform disp. art. 118 alin.

(1) lit. f) C. pen., s-a dispus confiscarea pistolului marca Z., introdus de inculpat

fără drept pe teritoriul României și aflat în custodia I.P.J. Dâmbovița.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel

inculpatul A.N.R., susținând în esență că sentința pronunțată de prima instanță

este nelegală și netemeinică.

Prin decizia penală nr. 159 din 21 octombrie

2011, Curtea de Apel Ploiești a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul

A.N.R. împotriva sentinței penale nr. 120 din 01 aprilie 2011 pronunțată de Tribunalul

Dâmbovița și a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

A constatat că inculpatului i-au fost aplicate

disp art. 320

1

C. proc. pen., că nu sunt incidente disp. art. 18

1

C. pen. și că pedeapsa aplicată inculpatului este justă, fiind proporțională cu

fapta comisă și echitabilă în raport de persoana inculpatului, neimpunându-se reformarea

hotărârii primei instanțe.

La data de 26 octombrie 2011, inculpatul,

prin apărător, a formulat recurs împotriva deciziei penale nr. 159 din 21 octombrie

2011a Curții de Apel Ploiești, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de

Casație și Justiție sub nr. 6461/120/2010.

La dosar se află cererea recurentului-inculpat

A.N.R. de retragere a recursului formulat împotriva deciziei penale nr. 159 din

21 octombrie 2011 a Curții de Apel Ploiești.

Înalta Curte a procedat la verificarea

semnăturii recurentului-inculpat și față de înscrisurile aflate la dosarul cauzei,

constată că cererea formulată aparține inculpatului.

Așa fiind, având în vedere manifestarea

de voință a inculpatului și dispozițiile art. 385

4

alin. (2), cu referire

la art. 369 C. proc. pen., potrivit cărora, până la închiderea dezbaterilor la instanța

de recurs, oricare dintre părți își poate retrage recursul declarat în condițiile

arătate în textul de lege menționat și, constatând îndeplinite cerințele respective,

Înalta Curte urmează a lua act de voința recurentului-inculpat, în sensul retragerii

recursului.

În temeiul art. 385

4

alin.

(2) C. proc. pen. va lua act de retragerea recursului declarat de inculpatul A.N.R.

împotriva deciziei penale nr. 159 din 21 octombrie 2011 a Curții de Apel Ploiești,

secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În conformitate cu dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurentul-inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea recursului declarat

de inculpatul A.N.R. împotriva deciziei penale nr. 159 din 21 octombrie 2011 a Curții

de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul-inculpat la plata sumei

de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 03 mai

2012.