ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2741/2012

Asupra

recursului de față;

În baza

actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 303 din

24 august 2011 Tribunalul Dâmbovița, în baza art. 271 din Legea nr. 86/2006

rap. la art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. cu aplicarea art. 33 alin.

(1) lit. a) C. pen., a condamnat inculpatul B.M.T., la pedeapsa de 1 (un) an și

6 luni închisoare.

În baza art. 136

1

din Legea nr. 295/2004 modificată rap. la art. 320

1

alin. (7) C. proc.

pen., cu aplicarea art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. a condamnat același inculpat

la pedeapsa de o lună închisoare.

A contopit pedepsele

aplicate și în baza art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa

cea mai grea, anume 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare.

În baza art. 81

C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată pe o durată

de 3 ani și 6 luni, care reprezintă termenul de încercare stabilit în conformitate

cu prevederile art. 82 C. pen.

A atras atenția

inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen.

În baza art. 71

alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedepsele accesorii prevăzute în art.

64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. și în baza art. 71 alin. (5) C.

pen., pe durata suspendării executării pedepsei principale s-a suspendat și executarea

pedepselor accesorii.

În baza art. 118

alin. (1) lit. f) C. pen. a dispus confiscarea pistolului marca „G.", model

XX, calibru 4,5 mm.

Pentru a pronunța

această sentință instanța de fond a reținut, în esență, că la sfârșitul lunii octombrie

2009 inculpatul a introdus, fără drept, pe teritoriul României, prin punctul de

trecere frontieră Nădlac, un pistol cu aer comprimat marca „G.", model XX,

calibru 4,5 mm, iar ulterior introducerii în țară a armei neletale, supusă autorizării,

a deținut-o fără drept.

Această situație

de fapt a fost reținută în baza următorului probatoriu administrat în cauză, respectiv:

procesul verbal de constatare încheiat de organele de poliție la 13 noiembrie 2009;

declarațiile inculpatului, raportul de constatare tehnico-științifică din data de

13 mai 2010, factura fiscală pro-forma din data de 24 septembrie 2008 și declarațiile

inculpatului.

În drept, instanța

a apreciat că acțiunile inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor

prev. de art. 271 din Legea nr. 86/2006 respectiv de art. 136

1

din Legea

nr. 295/2004 modificată.

Inculpatului i-au

fost aduse la cunoștință disp. art. 320

1

alin. (1) C. proc. pen., acesta

precizând că înțelege să uzeze de procedura învederată în sensul că recunoaște faptele

și dorește ca judecata să aibă loc doar în baza probelor administrate în faza urmăririi

penale pe care le cunoaște și le însușește situație în care în conformitate cu prevederile

art. 320

1

alin. (3) C. proc. pen., s-a procedat la ascultarea inculpatului.

La individualizarea

judiciară a pedepselor aplicate inculpatului, au fost avute în vedere în conformitate

cu prevederile art. 72 C. pen., gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite,

urmările acestora, împrejurările în care au fost comise, persoana inculpatului (necunoscut

cu antecedente penale) precum și disp. art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

astfel că prin aplicarea unor pedepse orientate către minimul special prevăzut de

lege, scopul acestora va fi atins.

În privința modalității

de executare a pedepsei rezultante, s-a apreciat că reeducarea inculpatului poate

avea loc și fără executarea pedepsei în regim de detenție, alegându-se ca modalitate

de individualizare judiciară a executării pedepsei, suspendarea condiționată a executării

pedepsei prevăzută de art. 81 C. pen.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel în termen legal, inculpatul B.M.T. criticând-o pentru nelegalitate

și ne temeinicie, solicitând în principal achitarea în baza art. 10 alin. (1)

lit. b

1

) C. proc. pen. pentru fapta prev. de art. 271 din Legea nr. 86/2006

și achitarea în baza art. 10 alin. (1) lit. d) pentru fapta prev. de art. 136

1

din Legea nr. 295/2004, iar în subsidiar, redozarea pedepselor aplicate.

Prin decizia penală

nr. 4 din 10 ianuarie 2012 Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru

cauze cu minori și de familie, a admis apelul declarat de către inculpatul B.M.T.,

a desființat în parte, în latură penală, sentința penală nr. 303 din 24 august 2011

a Tribunalului Dâmbovița și a descontopit pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni

închisoare aplicată inculpatului în pedepsele componente de 1 an și 6 luni închisoare

și respectiv 1 lună închisoare.

A reținut în favoarea

inculpatului dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 alin.

(1) lit. d) C. pen. pentru infracțiunea prev. de art. 271 din Legea nr. 86/2006

rap. la art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. și a redus pedeapsa aplicată

pentru această infracțiune la 1 an și 3 luni închisoare.

A reținut în favoarea

inculpatului dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 alin.

(1) lit. e) teza a II-a C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 136

1

(în prezent 134) din Legea nr. 295/2004 cu aplic. art. 320

1

alin.

(7) C. proc. pen. și, în consecință, a aplicat inculpatului o pedeapsă cu amenda

penală de 500 RON.

În baza disp.

art. 33 lit. a) și art. 34 lit. d) C. pen., a contopit pedepsele aplicate, urmând

ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 1 an și 3 luni închisoare.

A menținut dispozițiile

art. 81 și art. 82 C. pen. și a fixat un termen de încercare de 3 ani și 3 luni.

A menținut în

rest dispozițiile sentinței apelate.

Cheltuielile judiciare

avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Instanța de apel

a reținut raportat la disp. art. 320

1

C. proc. pen. că inculpatul nu

poate solicita achitarea sa într-o cale de atac, acest aspect fiind și mai evident

odată cu modificarea alin. (4) al art. 320

1

prin O.U.G. nr. 121 din 22

decembrie 2011, care prevede că instanța de judecată soluționează latura penală

atunci când din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că fapta

există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.

În ceea ce privește

individualizarea pedepselor aplicate inculpatului B.M.T., Curtea de Apel Ploiești

a constatar că instanța de fond a redus pedepsele nu cu 1/3 a limitelor, așa cum

prevăd art. 320

1

C. proc. pen., ci cu mult sub limita redusă, fără a

face aplicarea disp. art. 74-76 C. pen. astfel că s-a apreciat că singura soluție

pentru îndreptarea hotărârii instanței de fond este reținerea circumstanțelor atenuante

prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. rap. la art. 76 C. pen. și reducerea

pedepselor sub minimul prevăzut de lege pentru a fî pronunțate pedepse legale și

a menținut modalitatea de executare și celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

Împotriva hotărârii

pronunțate de instanța de apel, a declarat recurs, în termen legal, inculpatul B.M.T.,

invocând cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

a solicitat casarea hotărârii atacate reindividualizarea pedepselor în sensul reducerii

acestora.

Recursul este

nefondat.

Examinând legalitatea

și temeinicia hotărârii atacate, Înalta Curte constată că din examinarea lucrărilor

dosarului, rezultă că în mod corect s-au reținut faptele și vinovăția inculpatului,

s-a dat o încadrare juridică corespunzătoare dispozițiilor legale în deplină concordanță

cu probele administrate în cauză, din care rezultă fără dubiu că, inculpatul B.M.T.

în ziua de 24 septembrie 2008 a achiziționat dintr-un magazin din Spania un pistol

cu aer comprimat marca „G.", model XX, calibru 4,5 mm, armă pe care a introdus-o,

fără drept, pe teritoriul României la sfârșitul lunii octombrie 2009, prin punctul

de trecere a frontierei Nădlac, deținând-o fără drept, respectiv fără a avea autorizările

necesare - întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunilor prev.

de art. 271 din Legea nr. 86/2006 respectiv de art. 136

1

din Legea

nr. 295/2004 modificată.

Criticile formulate

de inculpat nu sunt întemeiate, Înalta Curte apreciind că în speță s-a făcut o corectă

individualizare a pedepselor, prin evaluarea tuturor criteriilor specifice acestui

proces de alegere a sancțiunii celei mai adecvate, în vederea atingerii finalităților

acesteia, în cauză negăsindu-și astfel aplicabilitatea cazul de casare prevăzut

de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Înalta Curte reține

că în cauză, în procesul individualizării pedepselor, pornind de la criteriile generale

prevăzute de art. 72 C. pen., pedeapsa rezultantă de 1 an și 3 luni închisoare aplicată

inculpatului B.M.T. a fost stabilită într-un cuantum corespunzător circumstanțelor

reale ale săvârșirii infracțiunii, având în vedere împrejurările comiterii faptelor

și consecințele acestora.

De altfel, prin

hotărârea atacată, în mod corect, raportat la natura și modalitatea concretă de

săvârșire a faptelor s-a reținut, în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante

art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. rap. la art. 76 C. pen. și a redus pedepsele sub

minimul prevăzut de lege și a menținut modalitatea de executare prevăzută de

art. 81 C. pen. procedându-se la o judicioasă individualizare dând dovadă de suficientă

clemență la stabilirea pedepsei inculpatului apelant, astfel că pedeapsa rezultantă

de 1 an și 3 luni închisoare stabilită este în măsură să contribuie la sancționarea

și reeducarea acestuia.

În consecință,

față de toate aceste considerente Înalta Curte apreciază că pedeapsa rezultantă

de 1 an și 3 luni închisoare aplicată a fost just individualizată, atât în privința

cuantumului cât și a modalității de executare.

Neexistând alte

temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul

declarat de inculpatul B.M.T. împotriva deciziei penale nr. 4 din 10 ianuarie 2012

a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie,

să fie respins, ca nefondat, în baza art. 385

13

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen.

În temeiul

art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat, în care se va include și onorariul cuvenit pentru apărarea

din oficiu, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul B.M.T. împotriva deciziei penale nr. 4 din 10 ianuarie

2012 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 10 septembrie 2012.