ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1703/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 1880 din 23 aprilie 2010, Curtea de Apel București a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securitate, în contradictoriu cu pârâtul G.G. Pentru a pronunța această sentința, instanța de fond a reținut în esență că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se putea constata calitatea pârâtului de colaborator al Securității, întrucât informațiile furnizate de acesta nu se referă la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, fiind vorba doar de relatări despre anumite colege care întrețin legături cu studenții străini.

S-a mai arătat în considerentele sentinței atacate că aceste informații nu vizează îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, cu atât mai mult cu cât existența unor relații de colegialitate între studenții români și studenții străini, era normală. Referitor la susținerile reclamantului privind furnizarea de către pârât a unor materiale informative în legătură ci o persoană vecină de apartament care audia emisiunile postului de radio Europa Liberă, instanța de fond a apreciat că sunt lipsite de relevanță întrucât nu există probe indubitabile în acest sens. În ceea ce privește avizul Direcției juridice din cadrul C.N.S.A.S., prima instanța a constatat că acesta nu este un aviz conform, astfel încât lipsa lui nu atrage nulitatea, iar inopozabilitatea determinată de necomunicare notei de constatare a fost înlăturată prin comunicarea acestei note , odată cu cererea de chemare în judecată.

Împotriva sentinței a declarat recurs Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, potrivit art. 304 1 C. proc. civ. In motivarea căii de atac, recurentul-reclamant a arătat, contrar celor reținute de prima instanță, că probele cauzei conduc la concluzia îndeplinirii celor două condiții prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru constatarea calității de colaborator al securității, după cum urmează: Recurentul-reclamant a afirmat, în acest sens, că instanța de fond nu a analizat informația privind furnizarea de către pârât a unor informații despre o persoană, vecină de apartament care audia emisiunile postului de radio Europa Liberă, din perspectiva îndeplinirii condițiilor de fond necesare pentru reținerea calității de colaborator al Securității.

A mai arătat că relațiile cetățenilor români cu persoane din străinătate, în afara cadrului permis de regimul totalitar, erau interzise, întrucât statul comunist încerca să limiteze relațiile neoficiale dintre cetățenii români și cei străini. In opinia recurentului-reclamant, condiția de a fi fost vizată îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului presupune numai ca persoana în cauză să conștientizeze posibilele urmări ale informației furnizate. Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins. Astfel, potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008, modificat prin Legea nr. 293/2008, colaborator al Securității este persoana care a furnizat informații indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Aceste dispoziții legale se interpretează în sensul că denunțurile vizau îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, astfel că nu orice informație respectiv denunț se încadrează în prevederile art. 2 alin. (1) lit. b) ci numai cele expres menționate.

Din analiza materialelor informative prezentate de recurent, rezultă că activitatea intimatului nu poate fi încadrată ca fiind aceea de colaborator al securității întrucât îi lipsește elementul esențial prevăzut de dispozițiile legale mai sus menționate, respectiv îngrădirea drepturilor fundamentale ale omului. Astfel cum în mod corect a reținut și instanța de fond prin sentința criticată din materialul probator administrat în cauză rezultă că informațiile furnizate vizau activități obișnuite, respectiv existența unor relații între studenții români și străini, informații care nu erau de natură a îngrădi drepturile și libertățile cetățenești ale persoanelor respective. Dimpotrivă, astfel cum rezultă și din raportul întocmit de lucrătorul de securitate, cu propunerea de aprobare a încetării legăturii cu intimatul, rezultă ineficienta activității desfășurate de acesta.

De asemenea, instanța de fond a reținut în mod justificat că nu se poate acorda credit absolut relatărilor verbale consemnate de lucrătorii Securității, pentru a constata calitatea de colaborator, în lipsa altor documente care să ateste participarea pârâtului la activități de denunțare a unor atitudini potrivnice regimului comunist, respectiv furnizarea unor informații despre o persoană vecină care audia emisiunile postului de radio Europa Liberă. In consecință, criticile formulate de reclamant fiind nefondate, Curtea, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul ca neîntemeiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securitate împotriva sentinței nr. 1880 din 23 aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 martie 2011.